Despre dr. Arafat, fără ură și fără părtinire

Postat la: 21.06.2020 |

Despre dr. Arafat, fără ură și fără părtinire

În aceste zile dramatice de sfârșit de veac, societatea românească pare împărțită între cei care sunt adepții fanatici a tot ceea ce recomandă dr. Raed Arafat, privindu-l ca pe un salvator al neamului, și protestatarii care îl condamnă la moarte civică, exasperați de ineptele restricții impuse nouă în absurda așteptare a unui Godot cu nume de virus. Mai nimeni nu încearcă, însă, să îl înțeleagă. Să îl înțeleagă nu pentru a îl scuza, ci pentru a ști cum să reacționeze la îmbrățisarea lui iubitor devastatoare care îmi amintește gluma cu ucigașul de profesie dispus să își omoare prietenii pe gratis.

Dacă am cerceta puțin biografia doctorului Arafat, am constata două lucruri. Iar acestea ar lămuri multe. Primul este că a avut o viață cu suișuri și coborâșuri, cu amenințări și salvări, cu succese și contestări care justifică pe deplin paranoia de care este afectat în prezent. Sentimentul că o mare parte a populației, care cândva îl susținea, nu îl înțelege, deși el este convins că are dreptate, îi amplifică boala. Căci, da, pentru cei care îl urmăresc cu atenție și luciditate, el prezintă azi toate simptomele unui om bolnav. Mai exact ale unui paranoiac.

Al doilea aspect ține de împrejurarea că prin origine etno-culturală și prin profesie nu are apetența democrației. Există o genetică a populației. Or, dr. Arafat are în gena sa culturală preceptele despotismului oriental. El s-a născut și s-a format în sânul unui popor pentru care democrația - care înseamnă transparență, dare de socoteală, pluralism, control reciproc și contraponderi - este străină sau, în cel mai bun caz, o marfă de import.

Dânsul spune că măsurile pe care le-a conceput sunt bune și poate că sunt chiar așa. Problema este că nu vrea să dea socoteală pentru ele și de asta are nevoie de regimul special al stării de urgență / alertă. Un altfel de regim nu ar putea permite luarea de măsuri bune. De ce? Pentru că un altfel de regim impune explicații, înainte, și răspundere, după. Or, așa ceva nu poate concepe și nu poate accepta. În asemenea condiții nu este în stare să decidă.

La asta se adaugă deformația profesională. El este medic și medicii au cu pacienții o relație asimetrică. Medicii au oroare (și, cred eu, pe bună dreptate) de pacientul ignorant care le chestionează și chiar le contestă recomandările. De asemenea, medicii știu că viețile pacienților depind de ei și, asumându-și o asemenea misiune copleșitoare, cer, în schimb, supunere totală.

Problema este atunci când, așa cum se întâmplă cu această pandemie, pacientul nu mai este o persoană fizică și un organism biologic, ci o mare comunitate de persoane fizice cărora nu trebuie să le aplici numai terapii medicale, ci și economice, psihopolitice, geopolitice etc. Medicii nu sunt pregătiți să trateze asemenea pacienți.

Având aceste trăsături - pe care nu avem de ce le reproșa - dr. Arafat nu are de ce se adresa direct populației. Nu noi suntem interlocutorul său legitim. Interlocutorul său și al nostru sunt decidenții politici. Ei trebuie să îl asculte, să consulte alți experți din diferite domenii, să decidă și să ne comunice decizia luată, urmând a răspunde pentru ea.

Acești decidenți îl exploatează în orb pe dr. Arafat. Știind că paranoicii sunt convingători, că medicii sunt mai credibili decât politicienii și că Arafat, în concret, deține un mare rezervor de simpatii populare, l-au lăsat să iasă în față pentru a ne băga în oase frica, el iar nu ei, și în cap credința, el iar nu ei, că doar lipsirea de libertăți ne poate salva. Și el, sărmanul, ne comunică deciziile lui, iar nu ale lor, deși numai deciziile lor, iar nu ale lui, au forță obligatorie și ne afectează viața.

De ce o fac? Simplu! Pentru că lor nu le pasă de pandemie și de măști medicinale (cu excepția ocaziei de a se îmbogăți din vânzarea acestora), ci de cum să îngenuncheze un popor căruia nu mai au nimic de oferit, și de cum să îi pună botniță.

Astfel, paranoia și deformarea profesională ale doctorului Arafat se întâlnesc, fericit pentru autoritarismul globalist și nefericit pentru poporul român, cu intersele celor care vor să exploateze politic pandemia, extrăgând profituri financiare și de putere maxime din suferința biologică a omului de rând.
În acest context, dr. Arafat mai prezintă și avantajul de a fi țapul ispășitor ideal. El se oferă sincer și dezinvolt în fiecare seară și pe toate canalele de comunicare în masă, pentru acest rol. El ne prezintă zilnic cronica unei morți anunțate: a noastră, a libertății noastre și chiar a lui. Iaca-așa!

Adrian Severin

loading...
PUTETI CITI SI...

Despre dr. Arafat, fără ură și fără părtinire

Postat la: 21.06.2020 |

0

În aceste zile dramatice de sfârșit de veac, societatea românească pare împărțită între cei care sunt adepții fanatici a tot ceea ce recomandă dr. Raed Arafat, privindu-l ca pe un salvator al neamului, și protestatarii care îl condamnă la moarte civică, exasperați de ineptele restricții impuse nouă în absurda așteptare a unui Godot cu nume de virus. Mai nimeni nu încearcă, însă, să îl înțeleagă. Să îl înțeleagă nu pentru a îl scuza, ci pentru a ști cum să reacționeze la îmbrățisarea lui iubitor devastatoare care îmi amintește gluma cu ucigașul de profesie dispus să își omoare prietenii pe gratis.

Dacă am cerceta puțin biografia doctorului Arafat, am constata două lucruri. Iar acestea ar lămuri multe. Primul este că a avut o viață cu suișuri și coborâșuri, cu amenințări și salvări, cu succese și contestări care justifică pe deplin paranoia de care este afectat în prezent. Sentimentul că o mare parte a populației, care cândva îl susținea, nu îl înțelege, deși el este convins că are dreptate, îi amplifică boala. Căci, da, pentru cei care îl urmăresc cu atenție și luciditate, el prezintă azi toate simptomele unui om bolnav. Mai exact ale unui paranoiac.

Al doilea aspect ține de împrejurarea că prin origine etno-culturală și prin profesie nu are apetența democrației. Există o genetică a populației. Or, dr. Arafat are în gena sa culturală preceptele despotismului oriental. El s-a născut și s-a format în sânul unui popor pentru care democrația - care înseamnă transparență, dare de socoteală, pluralism, control reciproc și contraponderi - este străină sau, în cel mai bun caz, o marfă de import.

Dânsul spune că măsurile pe care le-a conceput sunt bune și poate că sunt chiar așa. Problema este că nu vrea să dea socoteală pentru ele și de asta are nevoie de regimul special al stării de urgență / alertă. Un altfel de regim nu ar putea permite luarea de măsuri bune. De ce? Pentru că un altfel de regim impune explicații, înainte, și răspundere, după. Or, așa ceva nu poate concepe și nu poate accepta. În asemenea condiții nu este în stare să decidă.

La asta se adaugă deformația profesională. El este medic și medicii au cu pacienții o relație asimetrică. Medicii au oroare (și, cred eu, pe bună dreptate) de pacientul ignorant care le chestionează și chiar le contestă recomandările. De asemenea, medicii știu că viețile pacienților depind de ei și, asumându-și o asemenea misiune copleșitoare, cer, în schimb, supunere totală.

Problema este atunci când, așa cum se întâmplă cu această pandemie, pacientul nu mai este o persoană fizică și un organism biologic, ci o mare comunitate de persoane fizice cărora nu trebuie să le aplici numai terapii medicale, ci și economice, psihopolitice, geopolitice etc. Medicii nu sunt pregătiți să trateze asemenea pacienți.

Având aceste trăsături - pe care nu avem de ce le reproșa - dr. Arafat nu are de ce se adresa direct populației. Nu noi suntem interlocutorul său legitim. Interlocutorul său și al nostru sunt decidenții politici. Ei trebuie să îl asculte, să consulte alți experți din diferite domenii, să decidă și să ne comunice decizia luată, urmând a răspunde pentru ea.

Acești decidenți îl exploatează în orb pe dr. Arafat. Știind că paranoicii sunt convingători, că medicii sunt mai credibili decât politicienii și că Arafat, în concret, deține un mare rezervor de simpatii populare, l-au lăsat să iasă în față pentru a ne băga în oase frica, el iar nu ei, și în cap credința, el iar nu ei, că doar lipsirea de libertăți ne poate salva. Și el, sărmanul, ne comunică deciziile lui, iar nu ale lor, deși numai deciziile lor, iar nu ale lui, au forță obligatorie și ne afectează viața.

De ce o fac? Simplu! Pentru că lor nu le pasă de pandemie și de măști medicinale (cu excepția ocaziei de a se îmbogăți din vânzarea acestora), ci de cum să îngenuncheze un popor căruia nu mai au nimic de oferit, și de cum să îi pună botniță.

Astfel, paranoia și deformarea profesională ale doctorului Arafat se întâlnesc, fericit pentru autoritarismul globalist și nefericit pentru poporul român, cu intersele celor care vor să exploateze politic pandemia, extrăgând profituri financiare și de putere maxime din suferința biologică a omului de rând.
În acest context, dr. Arafat mai prezintă și avantajul de a fi țapul ispășitor ideal. El se oferă sincer și dezinvolt în fiecare seară și pe toate canalele de comunicare în masă, pentru acest rol. El ne prezintă zilnic cronica unei morți anunțate: a noastră, a libertății noastre și chiar a lui. Iaca-așa!

Adrian Severin

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE