• Tweet

Putin, te prezenți imediat la tovarășul director! Ordinul sec al elevului de serviciu fusese șuierat cu un zâmbet sardonic. Volodia era cu două capete mai înalt ca Vladimir Vladimirovici, de conformație atletică, blond cu ochii verzi. Era cunoscut ca avand o iubită, fapt pentru care avea intotdeauna o cămașă curată sub haina sa ponosită de elev. În liceul din Leningrad, unde elevul Putin își urma cursurile, după război, a avea o iubită în public era ceva nou și plin de curaj.

Băieții toți se jurau că i-au văzut pe cei doi îndrăgostiți în parcurile orașului, inventînd gesturi din ce în ce mai îndrăznețe pentru lipsa lor de adevăr. Fără vre-o dovadă, ochii băieților confirmau sclipind a dorință și imaginație, siguranța intimității dintre cei doi eroi ai școlii. Și pentru acest lucru, Volodia se bucura de loialitatea oarbă a adolescenților din liceu. Fetele sfioase nu îndrăzneau să ridice ochii când treceau pe lângă el, iar iubita lui Volodia era regină neîncoronată.

Putin detesta aceasta poveste, mai ales că el știa adevărul. Iubita lui Volodia era vecină cu el în clădirea decrepită unde tatăl său, veteran de război, primise un apartament la subsol. Și da, îi văzuse cu ochii lui oprindu-se în colțuri întunecoase, observase atent, cu o curiozitate de tânăr animal, gesturile de bărbat și răspunsurile de femeie dintre cei doi. Ura acel sentiment de atracție perpetuă pe care cuplul îl emana. De fiecare data, la auzul poveștilor care deveneau mai fantaste cu trecerea timpului, îi venea să urle că el singur este posesorul adevărului. Ce rost avea însă? Adevărul lui trebuie ascuns tot timpul, căci puterea pe care o simțea venind din cunoașterea lui îi compensa lipsa de egalitate cu Volodia.

Fără a îi da timp de replică, Volodia îi indică culoarul utilizat numai de profesori pe care Vladimir Putin îl cunoștea așa de bine. Cu șapca în mână, mic, pipernicit, înfometat și cu ochii plini de furia datorită atitudinii arogante a lui Volodia, elevul se îndreptă spre biroul directorial. Nu se temea. În mintea lui, deja scenele de enervare ale directorului se desfășurau cu repetiția actorului îmbătrânit în replici. La ieșire, întotdeauna Putin trântea ușa biroului, înjurând printre dinți. Ca urmare pedeapsa deja primită se dubla, iar curățatul toaletelor de băieți devenise o rutină pentru el. El însă asta aștepta. Căci culoarul sumbru, lumina puțină și perimetrul perfect al subsolului clădirii oferea locul unde descoperea multe secrete. Iar elevul mic, obosit, furios și tot timpul flămând, Vladimir Putin, cunoștea fiecare figură care se prelingea în tăcerea mirosurile grele. Fumatul, gestul autoerotic, mica contrabandă, chemarea hormonală, toate gesturile celorlalți îi erau cunoscute. Fiecare secret avea un nume, o figură, o adresă.

Nu se temea de secrete, nu visa la ele, nu le refuza. Le ținea în el bine închise. Căci prin acele secrete se simțea înalt. Nu mai simțea foamea. Se știa mai puternic decât Volodia, decât directorul sau decat tatăl său. El era stăpânul secretelor mici sau mari. Și așa va fi toata viața sa. Pentru a își ascunde propriul secret, propria sa chemare infernală, pentru a îngropa definitiv în cimentul murdar al acelui subsol orice urmă de sensibilitate, Vladimir Vladimirovici Putin va urca treptele puterii fără ca vre-o data să își permită să guste din celebritatea celor ca Volodia. Nu de ea avea nevoie, ci de secretele vieții lor. Numai așa putea fi deasupra celor din jurul său. Foamea lui era puterea lui. Sărăcia lui era arma lui. Adolescentul din el va afla acolo, spălând mizeria celorlalti, că puterea nu o dă marimea sau înălțimea. Puterea de a avea totul ți-o dă doar stăpânirea la perfecție a secretul.

Vladimir se așezase obosit în scaunul prezidențial din avionul care avea să îl ducă înnapoi la Moscova. Urâtă țară mai este și Elveția asta. Gândurile sale erau însă departe. Unul dintre șefii din spionajul militar îi prezentase un raport despre un ciudat institut de studii al comportamentelor umane din interiorul unui SAP (Special Access Project - Proiecte cu acces special) al marinei militare americane. Parcă ală era muzeu, replicase el generalului. Nu gospodin prezident spusese ușor spionul. Echipa din New York a primit misiunea să lucreze intens la profilul dumneavoastră comportamental. Fondurile sunt necunoscute, iar echipa este atât de secretă încât doar biroul secretarului de stat al marinei cunoaște cu exactitate numărul și numele membrilor acesteia. Fondatorul acelui laborator, în anii 30 ai secolului trecut, îl recrutase pe Carl Jung, celebrul analist german. Împreună, la solicitarea lui Roosevelt, pregătiseră profilul comportamental al lui Hitler.

Singurul profil occidental despre Fuhrer care nu a fost greșit a fost cel al lui Jung. După înfrângerea Germaniei naziste, profilorul ceh care a coordonat ani de zile culegerea fiecărui element biografic ale dictatorului nazist, va fi ridicat la rang de general si transferat peste noapte din Europa în SUA. Rusia Sovietică va fi incercat ani de zile să îl descopere, arestându-i până și verii îndepărtați din Moravia, tocmai pentru a pune presiune pe el. Cehul devenit american va forma o echipă redutabilă care timp de decenii va creiona, cu eforturi imense și cheltuind resurse colosale, cele mai complete profile de comportment ale leaderilor politici din timpul războiului rece. Prin acel laborator, SUA aveau una dintre cele mai puternice intrumente politice de înțelegere a psihologiei atât a aliaților cât și a dușmanilor.

Putin devenise dintr-o dată atent. Simțea furia în el cum crește. Deci mă consideră un fel de Hitler, se gândii rusul. Furia, blestemata aceea de furie neagră părea să pună stăpânire pe el. Spionul întrezărise sclipirile din ochii șefului său. Un profil făcut de cel mai puternic laborator de studii comportamentale din lume însemna război nedeclarat pentru Kremlin. Putin o știa, spionul o știa, lumea o va afla în curând.

Trump plecase înfrânt de la Geneva. Replica statului birocratic american nu se va lăsa așteptată. Pregătind profilul psiho-comportamental al șefului de la Kremlin, America profundă anunța nu numai decizia pensionării anticipate a lui Trump din funcția de președinte dar și individualizarea dușmanului absolut al prezentului. Vladimir Putin înțelesese pe loc că el este dușmanul. El și Rusia lui. Și ceea ce el deja știa era că Ucraina și secretele ei reprezintă călcâiul lui Ahile. De acolo va veni lovitura mortală. Cine cîștigă Ucraina, căstigă Rusia. Cine pierde Kievul, pierde Kremlinul.

Furia neagră dispăruse. Cu un semn ceru să rămână singur. O umbră, nevăzută de nimeni, necunoscută de cineva din anturajul său se strecură în birou. În cei peste 30 de ani de carieră în Kremlin, doar trei agenți de informații străini reușiseră să se apropie atât căt sa confirme existența acelei umbre, iar pentru îndrăzneala de a încerca să îi afle identitatea, muriseră în accidente diferite. Ochii rusului se inchiseră așteptând atingerea umbrei. Era secretul lui, total și absolut. Avionul zbura deja la 30 de mii metrii altitudine cand becul de chemare a valetului se aprinse. Intrând, în semiobscuritate, tânărului din garda prezidențială i se păru zărind o umbră plecând spre culoarul de siguranță al aeronavei. Vocea lui Putin sună autoritar: schimbă-mi te rog costumul și cămașa. Moscova își aștepta stăpânul.
Leningrad - copil al nimănui

La 11 ani, Vladimir Putin descoperă unul dintre secretele care ii vor marca pentru totdeauna istoria personală. Familia lui se mută din apartamentul de la subsolul unei foste case boierești, devenită între timp o ruină, într-unul din cartierele muncitorești, nou construite de către puterea sovietică. Descoperă uluit că are nevoie de perdele groase la geamuri, pentru că la etajul trei soarele de dimineață pătrunde fără milă. Descoperă o nouă comunitate, lipsită de mirosul de gunoi permanent de la subsolul unde locuise până atunci. Descoperă că putea închide ușa la camera lui, adevărat cea mai mică. Dar pentru copilul costeliv, asemenea descoperiri îi deschid o lume nouă. Are timp de singuratate. Are un loc unde să fie singur, cu gândurile sale, fără să mai fie obligat să participe permanent la acțiunile celorlalți. Nu va trebui să se prefacă că doarme atunci când alcoolul tatălui său forțează intimitatea mamei sale. Nu mai este obligat să cunoască zgomotele ciudate ale bunicului său, mai ales nu mai are nevoie să doarmă când ceilalți abia începeau noaptea. În mica lui cameră va intra și un alt secret. Deși doar de 11 ani, el este biologic diferit. Are păr deja pe piept, merge ciudat și vocea este în schimbare. Visează ochii unui coleg de clasă, migdalați. Se râdea permanent de el iar misterul diferențelor dintre el și colegii săi de clasă părea că îl afectează profund. Până când, bunicul, provocat la o beție de către nepotul său, îi va arunca întreaga sa lume în aer. Tu nu ești un Putin, sora mamei tale te-a făcut. Tu de fapt ai 13 ani, dar ca să acoperim rușinea, te-am ascuns la cineva într-un sat georgian. Tu nu ai 11 ani ci 13. Esti băiat mare de acum.

Vladimir Putin primește nu numai secretul lumii sale, dar și cheia prin care în doar câțiva ani va prelua autoritar întregul destin al familiei sale și va elimina fără milă rolul tatălui său. Prin bunicul său va obține natural și confirmarea a ceea ce el simțea, dar nu putea spune. Că este mai mare, mai puternic și total diferit de ceilalți de 11 ani. Destinul său îi este dovada. A supraviețuit unei minciuni, a fost ales să îndeplinească un drum. Sentimentul alesului natural (fără a fi ales divin căci nu se cunosc elemente de viață religioasă în anii formării sale), în paralel cu secretul bine ascuns al schimbărilor fizice, vor avea efect covârșitor asupra întregului mecanism de relaționare pe care și-l construise cu cei din jurul lui. Astfel, printr-o decizie personală, se înscrie la doar 11 ani la clubul de judo al cartierului, ținut de un fost veteran de război. Mic de statură, dar prin disciplina de fier a sportului ales, devenind egal cu adolescenți mult mai mari ca el, Valdimir arde etapele maturizării. Deși oficial are 11 ani, poate relaționa cu băieții de 13, 14, 15 ani. Efectul este fundamental. Nu mai are întrebări despre fenomenele hormonale care au loc. Nu se mai teme de goliciunea celorlalți. Nu mai are frică de a se uita în ochii profesorilor, căci regula de aur la judo este să te uiți direct, intens în câmpul adversarului.

La 11 ani pe hîrtie, 13 ani biologici, redevine orfanul ascuns, dar pentru el însuși și pentru interesele sale personale. Descoperă apropierea fizică a băieților extrovertiți, povestirile primelor îndrăzneli sexuale ale colegilor de judo, mai mult, adoptă imaginea masculină, atât de improprie unui copil de 11 ani. Dar atît de completă a unui adolescent sovietic de 13 ani. În clasa și anul școlar din care face parte el devine violent. Pentru cei mai mari ca el, devine surpriza totală. Este colegul lor de judo, își câștigă gradele în lumea semi liberă a cluburilor de judo din Rusia Sovietică. Este o lume tranzitorie, imorală, fluidă ideologic, liberală din punct de vedere sexual și anti socială din punct de vedere al rebeliunii, atașată naționalismului de tip imperial al orașului Leningrad (fostul St Petersburg). Acest univers îi conferă identitatea de care are nevoie pentru a putea exploata excepționalul destin pe care el crede a îl fi primit odată cu supraviețuirea sa într-o familie de țărani din Georgia.

Această lume care i se deschide cunoaște un singur liant fundamental care o face opacă, secretoasă și sângeroasă. Este vorba despre o fraternitate aproape homoerotică, aflată între grup infracțional de stradă (celebrele bande de golani de pe strazile orașelor sovietice vor fi universul său timp de aproape 10 ani, element comun cu un alt leader mult mai tânăr, președintele Zelensky al Ucrainei, și el la anii adolescenței, făcînd parte dintre golanii de stradă din Kiev) și culoar de recrutare pentru diverselor organe de represiune sovietică.

Vladimir Putin parcurge cu viteză etapele, urcă rapid în sfera respectabilă a acelei lumi. Iar secretul lui, ținut ascuns cu atâta atenție se maturizează. Deși prima femeie din viața lui va fi cadou primit ca urmare a căștigării unei lupte de stradă, adevărata forță care echilibrează totul în viața sa, sunt celebrele campanii de pedepsire a celor care sunt diferiți. Ca el, dar niciodată el însuși. Campaniile sunt organizate aproape săptămânal de către membrii clubului său de judo împotriva băieților de la operă, a balerinilor, a dansatorilor de la liceele de artă, a muzicienilor, a studenților de artă dramatică. Efeminați, fără caracter sovietic, nu știu să se bată. Prima victimă din noua sa viață este bătută și violată. Sinuciderea victimei va fi acoperită de protectorii din umbră ai clubului de judo unde este membru. A fi fost și doar martor tăcut, dacă nu participant, la acest model de putere primitivă și animalică devine element de bărbăție fraternă asumată. În acea fraternitate închisă a viitorilor apărători urbani ai URSS, ai supremației sovietice, ai ideologiei sociale dictatoriale el aparține deja viitorului prin relațiile sale cu noii săi camarazi. În acest model de construcție mentală secretul său poate fi cel mai bine păstrat. Ochii migdalați visați în singurătatea camerei sale pot fi astfel dominați în supunere și tăcere absolută.

Ca atare, niciodată, nici cel mai atent profiler din lume nu va reuși să descopere numele primei lui victime. Dacă nu cumva, din șoaptele spuse decenii mai tărziu, din scăpările inerente ale istoriei, copilul de 11 ani birocratici, Vladimir Putin să fi fost primul cadavru al adolescentului de 13 ani biologici Vladimir Vladimirovici Putin. Să fi fost el însuși prima sa victimă, se vor fi întrebat specialiștii, decenii după aceea, atunci când vor scrie primul profil ale leaderului rus? Cert este că la 11/13 ani va cunoaște prima sa victimă. Vor urma multe altele, un șir lung de execuții mai mult sau mai puțin teatrale, care vor silona etapele devenirii sale ca bărbat, ca ofițer de informații, ca sot și tată, ca amant și iubit, culminând cu ocuparea tronului țarilor întregii Rusii.

La 11/13 ani Vladimir Vladimirovici Putin, va ieși pentru ultima dată înjurând din cabinetul directorului școlii. Va părăsi, la cerere, școala si pe Volodia al ei. Va intra într-una nouă din cartierul unde se afla echipa sa de judo. Va fi temut, respectat, va fi soldat și sergent, va fi camarad și frate, va fi condus, pedepsit sau premiat, dar niciodată nu va mai fi umilit.

La 15 ani, în anul în care recompunerea autobiografiei sale este definitivă, îi este refuzată candidatura pentru organizația de pionieri, adică nu poate deveni elevul model pe care mama sa și-l dorea. Din acel moment devine supraviețuitor al propriului său destin. Dintr-un sat din Georgia, prin voința vieții a fost ales să ajungă la Leningrad, orașul mândrie al Rusiei Sovietice. Putin părăsește definitiv lumea copilăriei de pionier ratat pentru a intra în lumea de război și pace pe care viața sa o va cunoaște fără întrerupere.

La vârsta senectuții, într-o zi de iarnă geroasă, aproape 10 ani de la alegerea ca președinte, profesoarea de limbă rusă a lui Putin, Vera Gurevich, vizitează Kremlinul. Dintr-o eroare a televiziunii ruse, întâlnirea dintre ea și fostul său elev va fi filmată și publicată. O singură întrebare îi pune femeia: te mai comporți urît cu ceilalți? Secunda decisivă are loc acolo, în marea sală a tronului din Kremlin. Pentru o singură rază de lumină traversînd deceniile ascunse ale vietii sale, Putin redevine elevul ei, imediat replicând: numai dacă sunt răi cu mine. Profesoara va ridica ușor mâna spre cer, parcă spunând, nu te-ai schimbat de loc. Ochii de fier ai lui Putin o transformă deja în fantoma trecutului. Căci martor tăcut al copilăriei lui, Vera Gurevich, într-unul dintre infimile răspunsuri pe care cineva a putut să le extragă despre fostul ei elev, va spune: "se bătea tot timpul și din orice. Nu îi păsa niciodată dacă invinge. El trebuia sa nimicească. Era iritabil, era violent, dar era tăcut. Pentru el tăcerea era cea mai importantă. Nu suporta niciodată să audă strigătele de durere ale celor bătuți de el. Cu cât țipau mai tare cu atât bătea mai rău."

Ca președinte, prim ministru, director al FSB sau consilier de primar Putin va excela exact în astfel de politică. Primul său război, cel din Cecenia va fi nimicitor si sangeros. Cu cît erau mai vocale protestele internaționale sau naționale, cu atât Putin ordona mai multe atacuri, mai multe execuții. Atunci când tăcerea s-a așternut peste mica republică caucaziană, abia atunci și Putin a încetat să mai atace. Tăcerea, liniștea, chemarea secretului, vor fi elementele fundamentale caracteriale care îi vor domina deciziile. Disciplina sportului judo, amplitudinea decizivă a gesturilor și brutalitatea carnasieră a animalului de pradă pe care victima nu o aude atacând, nu au făcut decît să îi confirme adevărurile aflate de către el în singuratatea copilăriei din Leningrad. Sau a celei din Georgia. O dualitate de loc, de timp, de spațiu, de identitate publică și secretă. O dualitate care va devenii marca Putin.

H.D. Hartmann