Înșelătoare liniște a mătăsii (II)

• Tweet

Urcând micile trepte de metal spre cabina prezidențială din Air Force One, Donald Trump are toate motivele să fie mândru de el. Turneul său indo-pacific, cu punctul forte la New Dehli, capitala celei mai populate democrații a lumii urma să fie un trimf.

Scăpase ușor din criza internațională pe care o putea reprezenta publicarea planului său de pace din Orientul Mijlociu, reușise inimaginabilul de a rescrie practic toate acordurile de comerț internațional la care SUA participa și, acum, se îndrepta spre ultima etapă a politicii sale, cea a câștigării Indiei. Pivot geo-politic excepțional, vorbitor de limbă engleză, cu un prim ministru naționalist cu tente vădit anti islamiste și care promovează acerb produsele Made in India, statul indian reprezenta, în viziunea marelui blond (așa cum îl alintă apropiații) elementul esențial de stăvilire a expansiunii chineze. Confortabil, privind norii prin care trecea avionul prezidențial, Trump va deschide PMB (Presidential Morning Briefing - briefingul de dimineață, instrument fundamental de exercitare a puterii supreme americane), doar pentru a primii o lovitură totală.

Pe prima pagină, raportul comun al comunității de informații americane atrăgea atenția că secretarul său pentru sănătate ceruse ajutor de la Secret Service pentru a putea fi primit la Casa Albă. Nefiind stea a politicii americane, Alex Azar, lobbyst din domeniul farmaceutic, nu reușea, de aproape 2 luni, să discute direct cu președintele SUA. Iritat de imposibilitatea de a trece de ginerele omnipotent și machiavelic al președintelui, care bloca mesajele, Azar s-a adresat direct serviciilor de informații americane, cu un singur mesaj. Coronavirusul este în SUA și va face ravagii. Mai sunt zile până la declanșarea crizei. În acel avion, pe drumul catifelat al Indiei, președintele american va avea prima discuție telefonică serioasă cu secretarul său pentru sănătate, aflând stupefiat și pe pielea sa, așa cum spune vechiul rabin, că omul plănuiește dar Dumnezeu râde. Aterizând la New Dehli, cu o soție superbă și elegantă alături, Donald Trump înțelesese dezastrul. Vizita, un succes de altfel, va fi efectiv virusată de pandemie.

Acasă, consilierii economici prezidențiali, alarmați de cifrele prezentate de către primii operatori economici afectați de blocajul chinez și anume brokerii de nave de transport maritim, încercau și ei disperați să treacă de ginerele preferat. Aceștia știau la prima mînă creșterea alarmantă a stocurilor din porturile chineze și europene, linii întregi de comerț maritim fiind practic suspendate, mările și oceanele lumii golindu-se treptat de traficul comercial. Cei din grupul de analiză de la Casa Albă erau luați la refec prin emailuri rapide de către tânărul atotștiutor. Jared Kushner nu credea decât în profit și bani, nu avea nici un fel de empatie pentru săraci, detesta statul paralel american și dorea să impună singur agenda economică pe timp de coronavirus. Ambițiile sale personale vor fi unica barieră în fața mesajelor realist-panicarde ale comunității medicale și comerciale din SUA. Pentru acel ginere, SUA a pierdut 3 săptămâni din lupta cu pandemia.

Întors la Washington, având în atenția sa viitoare întâlnire G20 pe care trebuia să o organizeze pe tărâm american, pregătind informarea oficială a leaderilor lumii că SUA au trecut la un alt nivel de dominație globală, atât economică cât și politico-militară, deci pregătind noul secol american, Trump va afla un adevăr sumbru: nu numai că trebuie să se autoizoleze personal și familia, dar că este obligat să și închidă America. Altfel, cifrele prognozate ale deceselor și îmbolnăvirilor vor atinge cote imposibil de susținut politic, decimând toate realizările sale. Se vorbea de un milion de morți, de peste 10 milioane de infectați, despre industrii americane întregi șterse din istorie. Doar forțat și scrâșnind din dinți, Donald Trump va accepta impunerea măsurilor de distanțare socială și izolare.

Pentru a reproduce exact pașii chinezi, după ce timp de două luni scrisese mesaje paternaliste despre cum va ajuta el China doborâtă de virus, va fi fost probabil momentul cel mai cumplit prin care puterea sa globală va trece. Ca să implementeze exact măsurile Europei, continentul îmbătrânit și anti american, al cărui elite îl umiliseră cu fiecare ocazie, va fi fost momentul amar al unei înfrîngeri personale monumentale. Va fi secunda în care președinția sa va intra în vrie și va efectua viraje spectaculoase în ceea ce privește expunerea puterii americane în lume. Aceste adevărate loop-uri de imagine ale administrației Trump au lăsat o impresie de neșters întregii planete.

Prima impresie a fost aceea a unei țări incapabile să-și gestioneze propriile crize, cu atât mai puțin crizele altora. Identic ca în China sau Europa, lipsa măștilor, a bețisoarelor de testare, a substanțelor necesare efectuării analizelor medicale vor fi elemente de slabiciune a puterii americane care vor face deliciul lumii. SUA nu erau nici pe departe cea mai puternică națiune de pe glob, medicii ei urlând a neputință, așa cum o făceau cei din mult umilitele țări europene. Lipsa informațiilor științifice, conflictul între medicina adevărată și ireale campanii de tratamente voodo care au invadat spațiul virtual american, dialogul abrupt, abraziv cu guvernatorii statelor americane, acuzele ciudate, laudele de sine, construcții de marketing aiuristic prin prezentarea unor medicamente ca fiind panacee universale, iată cîteva dintre elementele unei expresii politice naționale aflate mai mult în derivă decât a unei puteri stabile, capabile să rezolve problemele lumii.

Peste toate aceste imagini, parcă special create pentru a arăta că politica SUA se transformă într-o parodie numai bună de arătat la televizorul popoarelor izolate în casă, mesajul cancelarului german Merkel, femeia de oțel a Europei, subiectul atâtor glume răutăcioase și sacul de box preferat al lui Trump vine să închidă definitiv jocul. Merkel va susține un mic discurs adresat poporului german. Seriozitatea aplicată, imensul rezervor de autoritate construit de această femeie, tonul ferm dar matern, privirea fără umbră de tresărire, vor impune nu numai un leader național dar vor arăta Europei că la cărma ei se află un conducător.

Peste toate aceste imagini, plutea deja mesajul regal britanic, ironie a sorții, tot al unei femei, combatant în ultimul război mondial care va însufleți, din izolarea sa palatină, națiunea britanică. Pe un pat de spital, primul ministru al bătrânei regine va fi redus doar la statistică. Donald Trump părea în acel moment un desen animat aflat în pragul imploziei.

Probabil că cea mai dezamăgitoare concluzie a fost aceea că Statele Unite vor ieși din această perioadă ca o națiune politică mult mai divizată decât una unită, așa cum ar fi în mod normal în urma unei crize naționale de această amploare. Tocmai această fracturare continuă a instituției politice americane adaugă o nouă constrângere asupra conducerii globale afirmate de către Statelor Unite.

Între timp, estimările economice conservatoare consideră că economia Statelor Unite s-a micșorat între șase și 14 la sută în 2020, cea mai mare contracție de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Intervențiile fiscale ale Washingtonului au menirea să oprească contracția economică. Pachetul de trilioane de dolari, fie trumpian, fie cel democrat, totalizează deja zece la sută din PIB, împingând raportul datoriei publice la PIB către 100%, aproape de recordul de 106% în timpul războiului. 30 de milioane de oameni își pierd instantaneu locurile de muncă, dintre care 18 milioane devin șomeri permanent. În doar 6 săptămâni de izolare națională, practic toate realizările economice obținute după criza din 2008 până în 2020 sunt eradicate.

Statutul dolarului american ca monedă de rezervă globală permite guvernului să vândă în continuare titlurile de trezorerie americane pentru a finanța deficitul. Cu toate acestea, datoria publică, mai devreme sau mai târziu, va restrânge cheltuielile post-pandemice, inclusiv cele militare. Există riscul ca actuala criză economică provocată de închiderea brutală a economiei să se metastazeze într-o criză financiară mai largă. Prin injecțiile masive de bani repede tipăriți, Rezerva Federală, alături de alte bănci centrale ale G-20 și Fondul Monetar Internațional au reușit până acum să diminueze acest risc. Dar, așa cum se știe, măsurile pur fiscale, neajutate de către o producție și un consum real nu pot asigura stabilitatea economică a unei țări.

Prăbușirea este atît de vertiginoasă, încât institutele de statistică refuză să mai publice buletine zilnice, pentru că cifrele se schimbă de la oră la oră. Dezastrul economic și cel financiar, poate fi urmat oricând de către unul de securitate. Iar administrația Trump realizează că nu va avea nici un fel de resursă ideologică să facă față mai multor amenințări active în același timp. Trump înțelege aceste lucruri și decide să reacționeze. În stilul său caracteristic și absolut. Va identifica vinovatul și va sări cu ghioaga peste el. China devine astfel noul dușman.

Într-una din diminețile acelea rare, liniștite din Washington DC, tipice verilor umede, dar acum aflat în plină izolare, când străzile sunt goale iar vântul alungă praful bulevardelor adormite, într-o astfel de zi când Casa Albă pare chiar mai impozantă decăt este în realitate, președintele Trump citește, printre rînduri un raport straniu. Nu părea preocupat, va spune amintindu-si momentul, unul dintre valeții săi. Doar cafeaua aburind ecranul micului ecran al telefonului securizat de pe biroul din reședință, prima doamnă fiind deja izolată deja cu băiatul în fieful clanului denumit Trump Tower, amintea că președintele este singur în centrul puterii sale.

În acel document se vorbea despre o declarație preluată viral de către mulți diplomați chinezi din lume, emisă de la Beijing, prin care SUA erau acuzate că ar fi la originea apariției virusului în orașul Wuhan. De săptămâni bune, oamenii de știință fusesera de acord că virusul este o mutație venită din regatul animal spre cel uman. Tot de săptămâni, aceeași oameni de știință indentificaseră și drumul parcurs de virus de la lilieci la panglioni (niște animăluțe simpatice de altfel, terestre dar letale laboratoare de viruși pentru rasa umană). Aflat în zbor, lilacul vânează gâze, iar resturile acestora cad pe pământ, unde panglionii se regalează. Informațiile științifice erau confirmate de date de laborator, astfel că teoriile absurde ale virusului fabricat în laborator, al infectării lumii de către un doctor nebun, încrucișare a demenței cu crima, nu își aveau loc în dialogul mondial.

Realizând grozăvia noii lovituri, de altfel Trump fiind un expert al comunicării media, întelegând că această acuzație lansată de către Beijing nu va putea fi sub nici o formă defintiv eliminată, mai ales că într-adevăr doi militari din delegația SUA participantă la jocurile olimpice militare din Wuhan-2019, se prezentaseră la un spital local cu simptome de pneumonie, președintele american decide o contraofensivă totală. Va ingenunchea pe oricine pentru a își îndeplini proiectul, riscând pulverizarea precarului echilibru existent dintre SUA și China. Va deveni poate cel mai puternic om al planetei dar în același timp, va devenii cel mai periculos dușman al vechii ordini internaționale. Două calități care odată antagonice riscă să producă decizii cu impact global devastator.

Primul pas a fost acela de a folosi denumirea populară de virus chinezesc și nu titulatura de covid-19. Al doilea pas a fost să îndrepte atenția asupra originii virusului, permițând transferul din presa de scandal spre cea serioasă a teoriilor conspirației cu privire la producerea virsului într-un laborator de maximă securitate, construit de francezi la Wuhan, de nivel P4, de unde, așa cum susțin adepții teoriile conspirației, o doctoriță ar fi produs criminalul acelular. Al treilea pas, prin substanțierea acestor informații, prin reproducerea lor pe twiterul prezidențial, Trump oferă lumii un subiect de maximă volatilitate emoțională, cu un impact imagologic devastator.

În paralel, pentru a se asigura că mecanismul de securitate dintre cele două super puteri nucleare este încă operațional și că președintel Xi are autoritate în Beijing, are loc celebra discuție telefonică despre pandemie, unde ambii șefi de stat își asigura eterna prietenie, dar și impun un armistițiu limitat de cîteva săptămâni, pănă când vîrful epidemic va fi trecut peste SUA. Ambii președinți înțeleg că războiul a fost declanșat, dar nici unul nu dorește să treacă la redactarea declarației oficiale. Între regi, doar politețea contează mai mult decât victoria. Cei doi se asigură deci că butoanele nucleare ale celor două super puteri rămân reci. Discuția telefonică practic definește noua ecuație geo-politică și anunță Beijingul despre condițiile noi impuse de Washington. Conflictul, în mod clar, va fi limitat doar la reparații economice și financiare. După armistițiul obținut telefonic asta va cere Trump și exact așa va face. Mecanica puterii americane, expresia ei fundamentală simbolizată de către președintele său, sunt scoase, brusc, din izolare.

La mii de kilometrii depărtare, portavionul USS Theodore Roosevelt, aflat in Guam, pare cuprins de panică. Guam este un teritoriu american semi autonom și element crucial al dominației americane din spațiul sud asiatic. În jurul datei de 28 martie, Comandatul Brett Crozier, aflat în cabina sa, practic un mic apartament de lux, primește raportul medicului șef al grupului naval aflat sub comanda sa. Crozier află că virusul a pătruns pe port avion și că resursele medicale pe care le are la dispoziție nu pot face față pentru că ele sunt îndreptate spre rezolvarea traumelor provocate de gloanțe, bombe și înnec, nu de un virus localizat în plămâni. În doar 4 zile, 93 de marinari sunt confirmați covid pozitiv. Crozier află că și el este infectat, prin aghiotantul său. Singura soluție este transferul marinarilor pe insula Guam. Imposibilă misiune militară, căci un port avion nu este numai letal în război, dar poate deveni pericol mortal dacă nu este operațional, din lipsă de personal.

Strategic, USS Roosevelt este și singurul portavion aflat fizic aproape de China. Lipsa lui de pe mare ar deschide o fereastră de oportunitate propagandistică și de securitate nesperată pentru China. Drama se amplifică atunci când locuitorii din Guam realizează ca pot fi și ei infectați de către soldații americani debarcați a la sauvette. Drumul virusului este simplu, USS Roosevelt era pe mare din Ianuarie, fiind plecat din SUA. Deci pacientul 0 de pe portavion venise cu virusul, fiind deja infectat încă de cînd se afla pe continent. Exact când Trump își negocia armistițiul, ieșind din isolarea impusă de pandemie, Crozier, fără să înțeleagă jocul global care are loc, scrie o scrisoare. O scrisoare trimisă șefilor săi ierarhici este publicată de către presa americană, fiind trimisă special pe un canal nesecurizat. Mesajul amiralului provoacă șoc în SUA. Este demis la 2 zile după apariția scrisorii în presă. Portavionul se află la granița insubordănării și revoltei. Purtător de rachete nucleare, fiind el însuși propulsat de către un mini reactor nuclear, cu peste 5000 de soldati, subofițeri și ofițeri la bord, USS Roosevelt riscă să devină primul caz de revoltă în istoria modernă a marinei americane.

SUA trec prin zile de totală confuzie. Washington este gol, Trump caută soluția ieșirii din izolare, singurul portavion american operațional în fața Chinei se află legat de ponton în Guam, armata americană este sub asediul nu al vre-unui dușman mai puternic ci al unui virus despre care încă gurile rele spun că nu există, Europa intră efectiv in adormire, Italia cântă de pe balcoane numărându-și zilnic morții, Rusia se pregătește de pandemie, (este și ultima de altfel dintre puterile lumii care devine victima virusului). China, nici mai mult nici mai puțin semnează un contract pentru exportul a un miliard de măști în Franța. Lumea întreagă așteaptă.

Doar Trump va decide, din singurătatea izolării să producă implozia necesară readucerii la viață a economiei americane. Și va declanșa lupta pentru eliberarea cetățenilor americani. Va creiona și va scrie un nou narativ, de data aceasta dinamic și spectaculos. De fapt va propune o nouă revoluție americană.
(va urma)

H.D. Hartmann