• Tweet

Este pentru prima data, de secole, cand o sarbatoare de Paste este interzisa oficial, credinciosii neputand sa se duca la Biserica in noaptea de Inviere, sa ia "lumina din Lumina".

Cred ca si in perioada de clandestinitate a crestinismului prigonit de Imperiul Roman, credinciosii intru Cristos se adunau in secret de Paste pentru a sarbatori Invierea Domnului, intr-o comunitate a Bisericii. Caci Biserica inseamna totalitatea credinciosilor, Biserica e Trupul, asa cum - noi, ortodocsii stim asta - Iisus e Capul (si nu e vreun Papa, nu e "vicarius filis dei", e chiar Fiul lui Dumnezeu), e viu - traieste - a inviat si s-a ridicat la Tatal, asa cum a fost scris sa se intample. Cei ce vor sa distruga credinta, sa-l "omoare" pe Iisus, stiu ca daca distrugi trupul, urmeaza sa distrugi si capul. Numai ca - ce nu stiu ei, sarmani nevolnici - trupul acesta nu e numai fizic, format din "turma Pastorului", ci e si in spirit si in duh, pe alte legi ceresti si nu lumesti.

Degeaba distugi trupul, caci ramane spiritul si duhul: "Distrugeti acest templu si in trei zile Il voi reconstrui!", le-a spus Iisus, pe care - apropo - de 2.000 de ani se chinuie anticristii sa-l "omoare" si degeaba! Ca, atunci cand ei cred ca e gata "lucrarea necurata", mereu apare "babuta aceia desculta - a lui Petru Tutea - care se inchina in genunchi la icoana Maicii Domnului si care e mai importanta decat orice laureat al Premiului Nobel", care le zadarniceste planurile: "babuța" care face legamantul cu Cristos, care e veriga ce transmite pe lanțul credintei, din generatie in generatie, si care se roaga pentru tot neamul, pentru toata turma, pentru tot trupul Bisericii. Ea e Maica Bisericii - in trup si in spirit - asa cu e Maica Domnului in Sfantul Duh. Una fara de cealalta nu se poate!

S-atunci, isi vor fi zis ei, slujbasii necuratului, stapanitorul acestei lumi - a zis Iisus: "Mă duc şi voi veni la voi (...), căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine!" - hai sa terminam cu batranii, ca poate terminam si cu "maicuta" aia de veacuri care ne incurca, ca sa tinem departe de Biserica pe credinciosi. Asta dupa ce Stapanitorul a incercat sa nimiceasca icoanele din scoli, sa legalizeze casatoriile intre persoane de acelasi sex, sa bage in Biserica pedofilia, zoofilia si alte bestialitati, ca sa vorbim de "epoca moderna", dar sa ne gandim si la secolele din urma, la Inchizitie, la schimbarea dogmelor si inlaturarea apocrifelor, la cate si mai cate, acolo unde diavolul s-a bagat in sanul falselor biserici - "caci el e cel mai mare teolog" si "chiar el insusi se preface in inger de lumina" - ca sa risipeasca si sa piarda turma Domnului.

Frica de moarte si boala te apropie de Dumnezeu. Chiar Iisus - dupa ce a implinit minunile ca Fiu al lui Dumnezeu -, in Saptamana Mare, dupa Florii, in Gradina Ghetsimani, inainte de a fi tradat de Iuda, devine om absolut, fiul omului, fiul Tatalui - la fel ca noi ceilalti -, cu frica de moarte, cu frica de a implini planul Tatalui Ceresc: "Tată, dacă este cu putinţă, depărtează paharul acesta de la Mine!", adica "paharul suferintei, paharul mortii trupesti - implicit al fricii de moarte, fenomen propriu omului - dar tot el adauga apoi: "Totuşi, nu e cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu!" Pe cruce, intr-o suferinta groaznica, inainte de final, de moartea trupeasca, Iisus spune celebrul, dar si lumescul: "Eli, Eli, lama sabahtani?! ("Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?!").

Iisus trebuia sa devina om si sa moara asemeni tot omului, pentru ca numai astfel se putea schimba Legea. Pana atunci, toti cei care mureau mergeau in Iad, cum e scris in Vechiul Testament. Numai ca om si prin moartea omului puteai patrunde in Iad, nu ca Fiu al lui Dumnezeu, cu toate puterile Tatalui - Creatorul lumii, al Raiului si al Iadului, al celor vazute si nevazute, al luminii si al intunericului, datatorul de Legi -, iar acolo, in cele trei zile pana la Inviere, Iisus a izbavit pe cei drepti si i-a mutat in Rai, la Tatal, luptand cu stapanitorul Iadului, care urma sa devina, dupa Inaltare, si stapanitorul acestei lumi.

O taina la care noi inca nu avem acces, dar intelegem ca Iisus in Iad era singurul om fara "pacatul originar", fara pecetea edenica a satanei - ispititorul Evei -, nascut din Fecioara, cu Duhul lui Dumnezeu, Cuvantul lui Dumnezeu. Asa s-a schimbat Legea, s-a rupt catapeteasma, si de atunci, cei drepti sunt mântuiti, scapati de cel rau, de Iad. Numai ca Legea fiind schimbata are drept consecinta ca pe "frontul lumesc" preia stapanirea materiala imparatul Iadului. In vreme ce Iisus ramane stapanitorul spiritului si al duhului - indestructibile in cer si pe pamant -, legatura intre Lume si Ceruri, cu puterea Cuvantului si a Rugaciunii, de aici si lupta de veacuri dintre cele doua forte.

Si nimeni nu e lasat in urma pe acest front, in care fiecare tabara isi numara "soldatii" lumesti. Chiar talhar sa fii, asemeni talharului de pe cruce, care s-a mantuit prin recunoastere: "Unul din talharii rastigniti Il batjocorea si zicea: 'Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine insuti si mantuieste-ne si pe noi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!'; Dar celalalt l-a infruntat si i-a zis: 'Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osanda? Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.' Si a zis lui Iisus: 'Doamne, adu-Ti aminte de mine, cand vei veni in Imparatia Ta!'; Iisus a raspuns: 'Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in Rai.'" Si acest talhar - deci un talhar, si nu "un drept", dar care l-a recunoscut pe Iisus in ceasul din urma ca Mantuitor - devine Primul locuitor al Raiului. Iar "astazi" inseamna eternitatea, pentru ca in Rai nu exista timp, e totdeauna "astazi".

Asa ca stim ca, indiferent ce se va intampla, chiar daca stapanitorul acestei lumi "pe multi i-a dus in ispita", precum pe acel talhar, si oricat de mare e asuprirea Bisericii, a trupului lui Cristos, chiar daca turma Pastorului e risipita in vremuri de restriste, Capul Bisericii e viu, a inviat din morti, "cu moartea pre moarte calcand...", iar Pastele, cu Lumina din Ceruri, nu poate fi interzis de nicio lege lumeasca, nici chiar Anticristul in persoana - cel ce va ajunge, probabil, caci asa e scris, sa conduca lumea intr-un guvern mondial, cu o moneda unica, cu o armata unica, cel ce doreste sa faca "o lume virtuala", un simulacru dupa chipul si asemanarea lui, in locul Creatiei, care e vie, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu cel viu - nu va reusi in veacul veacurilor! Caci, chiar daca va vine sa credeti sau nu - si dupa Razboiul Ceresc -, Dumnezeu il iubeste pe diavol, e creatia lui, era cel mai iubit dintre ingeri, cel ce aducea Lumina, si vrea indreptarea lui, vrea mantuirea a insusi "celui cazut in Intuneric", ispititorul, razvratitul. Iar pe diavol asta il doare cel mai tare si de aia urla prin lume a pustiu!

Bogdan Comaroni