ZC
ZC




ZC




Pușcăriașii printre noi

Postat la: 16.02.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

Pușcăriașii printre noi

La ora actuală, în penitenciarele din România sunt deținute peste 28.000 de persoane, iar alți 42.000 de condamnați fără privare de libertate sau eliberați condiționat sunt bine mersi acasă. Dacă primii se află sub paza a 11.000 de angajați din sistem, ceilalți sunt supravegheați doar de 360 de consilieri de probațiune, dispuși în întreg teritoriul și Municipiul București.

După intrarea în vigoare a noilor reglementări penale și îndulcirea pedepselor, inclusiv a celor privative de libertate, supravegherea persoanelor condamnate fără a fi încarcerate a ajuns în derizoriu, deși suntem în al 16-lea an de funcționare a Direcției Naționale de Probațiune, aflată în subordinea Ministerului Justiției. Asta înseamnă că, în fiecare zi, trecem pe lângă oameni care au încălcat legea și o pot oricând încălca din nou, cu consecințe nefaste, fără ca activitatea acestora (infracțională sau nu) să fie măcar monitorizată cum se cuvine.

Scopul recomandărilor Uniunii Europene, de moderare a legislației penale în țările comunitare, n-a fost în primul rând acela de-a descongestiona penitenciarele ci, dimpotrivă, de-a reeduca persoanele condamnate, fără ca acestea să fie private de libertate. Dar la un asemenea rezultat nu se poate ajunge sub nicio formă, dacă oamenii condamnați cu suspendarea pedepsei sau eliberați condiționat nu sunt îndeaproape și atent supravegheați. Ba dimpotrivă, le creează acestora impresia că pot încălca în continuare legea penală, deoarece nu vor păți nimic. Acesta este unul dintre motivele din care peste 70% dintre condamnați ajung să recidiveze, fără ca statul să se preocupe cu seriozitate de acest fenomen.

Mai multe servicii de probațiune și chiar sindicatul din această ramură de activitate i-au cerut în repetate rânduri ministrului Justiției, Raluca Alexandra Prună, suplimentarea aparatului cu un număr consistent de consilierilor de probațiune și alocarea fondurilor necesare DNP, astfel încât acest organism să-și poată atinge scopul propus. Deocamdată, nicio recție din partea ministerului, ceea ce nu este deloc în regulă. Situație-n care devine cu atât mai alarmant faptul că, statul acordă o atenție incomparabil mai mare condamnaților aflați în detenție, decât celor ce pot fi mult mai ușor consiliați, reeducați și reintegrați din punct de vedere social, aflându-se în libertate.

La fel de alarmant este faptul că - deși România încă nu dispune de suficiente locuri de detenție -, numărul celor privați de libertate scade de la an la an, în vreme ce se majorează cel al condamnaților fără privare de libertate. Iar aceștia din urmă nu pot fi supravegheați, din lipsa personalului calificat și a fondurilor necesare.

Înainte de intrarea în vigoare a noilor coduri, Guvernul și-a asumat - printr-un Memorandum semnat în septembrie 2012 - un Plan de măsuri, în vederea pregătirii sistemului judiciar, astfel încât să poată face față noilor provocări legislative. Printre angajamentele asumate de fostul ministru al Justiției, Mona Pivniceru, sub guvernare social-democrată, se număra și suplimentarea Direcției de probațiune, în perioada 2013 - 2016, cu un număr de 807 posturi, din care 636 de consilieri de probațiune și 171 personal auxiliar.

Chiar dacă la ora respectivă existau fondurile necesare (probabil că s-ar găsi și-acum, pentru o activitate atât de importantă), DNP are sub zece angajați la nivelul județelor și doar 20 la nivelul central al conducerii. Și asta în timp ce - cum spuneam - există peste 42.000 de condamnați cu suspendare și eliberați condiționat. Nu că am vrea să atingem performanța Suediei, care a închis anul trecut patru închisori, din lipsa condamnaților cu privare de libertate. Dar dacă trendul pușcăriașilor este unul în scădere, de ce să ne concentrăm eforturile pe construcția de noi penitenciare, când mult mai firesc ar fi să ne axăm pe prevenție și mai ales pe supravegherea și descurajarea recidivei?

Dan Coste

loading...
PUTETI CITI SI...

Pușcăriașii printre noi

Postat la: 16.02.2016 | Scris de: ZIUA NEWS

0

La ora actuală, în penitenciarele din România sunt deținute peste 28.000 de persoane, iar alți 42.000 de condamnați fără privare de libertate sau eliberați condiționat sunt bine mersi acasă. Dacă primii se află sub paza a 11.000 de angajați din sistem, ceilalți sunt supravegheați doar de 360 de consilieri de probațiune, dispuși în întreg teritoriul și Municipiul București.

După intrarea în vigoare a noilor reglementări penale și îndulcirea pedepselor, inclusiv a celor privative de libertate, supravegherea persoanelor condamnate fără a fi încarcerate a ajuns în derizoriu, deși suntem în al 16-lea an de funcționare a Direcției Naționale de Probațiune, aflată în subordinea Ministerului Justiției. Asta înseamnă că, în fiecare zi, trecem pe lângă oameni care au încălcat legea și o pot oricând încălca din nou, cu consecințe nefaste, fără ca activitatea acestora (infracțională sau nu) să fie măcar monitorizată cum se cuvine.

Scopul recomandărilor Uniunii Europene, de moderare a legislației penale în țările comunitare, n-a fost în primul rând acela de-a descongestiona penitenciarele ci, dimpotrivă, de-a reeduca persoanele condamnate, fără ca acestea să fie private de libertate. Dar la un asemenea rezultat nu se poate ajunge sub nicio formă, dacă oamenii condamnați cu suspendarea pedepsei sau eliberați condiționat nu sunt îndeaproape și atent supravegheați. Ba dimpotrivă, le creează acestora impresia că pot încălca în continuare legea penală, deoarece nu vor păți nimic. Acesta este unul dintre motivele din care peste 70% dintre condamnați ajung să recidiveze, fără ca statul să se preocupe cu seriozitate de acest fenomen.

Mai multe servicii de probațiune și chiar sindicatul din această ramură de activitate i-au cerut în repetate rânduri ministrului Justiției, Raluca Alexandra Prună, suplimentarea aparatului cu un număr consistent de consilierilor de probațiune și alocarea fondurilor necesare DNP, astfel încât acest organism să-și poată atinge scopul propus. Deocamdată, nicio recție din partea ministerului, ceea ce nu este deloc în regulă. Situație-n care devine cu atât mai alarmant faptul că, statul acordă o atenție incomparabil mai mare condamnaților aflați în detenție, decât celor ce pot fi mult mai ușor consiliați, reeducați și reintegrați din punct de vedere social, aflându-se în libertate.

La fel de alarmant este faptul că - deși România încă nu dispune de suficiente locuri de detenție -, numărul celor privați de libertate scade de la an la an, în vreme ce se majorează cel al condamnaților fără privare de libertate. Iar aceștia din urmă nu pot fi supravegheați, din lipsa personalului calificat și a fondurilor necesare.

Înainte de intrarea în vigoare a noilor coduri, Guvernul și-a asumat - printr-un Memorandum semnat în septembrie 2012 - un Plan de măsuri, în vederea pregătirii sistemului judiciar, astfel încât să poată face față noilor provocări legislative. Printre angajamentele asumate de fostul ministru al Justiției, Mona Pivniceru, sub guvernare social-democrată, se număra și suplimentarea Direcției de probațiune, în perioada 2013 - 2016, cu un număr de 807 posturi, din care 636 de consilieri de probațiune și 171 personal auxiliar.

Chiar dacă la ora respectivă existau fondurile necesare (probabil că s-ar găsi și-acum, pentru o activitate atât de importantă), DNP are sub zece angajați la nivelul județelor și doar 20 la nivelul central al conducerii. Și asta în timp ce - cum spuneam - există peste 42.000 de condamnați cu suspendare și eliberați condiționat. Nu că am vrea să atingem performanța Suediei, care a închis anul trecut patru închisori, din lipsa condamnaților cu privare de libertate. Dar dacă trendul pușcăriașilor este unul în scădere, de ce să ne concentrăm eforturile pe construcția de noi penitenciare, când mult mai firesc ar fi să ne axăm pe prevenție și mai ales pe supravegherea și descurajarea recidivei?

Dan Coste

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE