• Tweet

La jumatatea lunii ianuarie a acestui an, Călin Dan a câştigat concursul de manager al Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC) cu nota 9,36. La concursul organizat de Ministerul Culturii au mai participat Ruxandra Balaci (care a primit nota 7,02), Maria-Magdalena Radu (7,91) şi Raluca-Elena Velisar (9,16).

Fostul director general al MNAC, istoricul de artă şi curatorul Mihai Oroveanu, a decedat pe 31 august 2013. Insa, instalarea lui Calin Dan ca director al MNAC a generat o multime de controverse in randul cunoscatorilor de arta. Parerile celor din comunitatea iubitorilor de arta-o lume destul de sofisticata si sensibila la tot ce misca in acest domeniu, au fost impartite, iar odata cu trecerea timpului, numarul celor care-l contesta pe Calin Dan este din ce in ce mai mare.

Din septembrie anul trecut, postul de director interimar a fost ocupat de Raluca Velisar, iar din martie anul acesta, Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti a fost condus de directorul interimar Liviana Dan.

Cine este Călin Dan

In CV-ul sau oficial, Călin Dan sustine ca este absolvent al Institutului de Arte Plastice "N. Grigorescu", Secţia Istoria şi Teoria Artei din Bucureşti, este artist, critic de artă, curator şi muzeograf. Aceasta a activat ca redactor-şef al revistei ARTa (1990-1994), director artistic al Centrului Soros pentru Artă Contemporană, Bucureşti (1992-1995) şi ca lector în cadrul Academiei de Artă din Bucureşti, Departamentul Foto-Video (1991-1995). În 1990, Călin Dan fondează grupul subREAL împreună cu Josif Kiraly şi Dan Mihălţianu.

Stabilit la Amsterdam din 1995, îşi continuă activitatea în cadrul grupului subREAL. Acesta a fost invitat să conferenţieze pe teme legate de arta electronică în România, Slovenia, Croaţia, Germania, Marea Britanie, Olanda, Austria, Finlanda, Suedia şi Statele Unite ale Americii. In realitate, Calin Dan este un personaj si un critic de arta controversat, a carui ascensiune este strans legata de George Soros, fapt pentru care a si ajuns astazi sa conduca MNAC.

Trebuie precizat ca in anul 2001, Guvernul României a decis înfiinţarea Muzeului Naţional de Artă Contemporană în aripa E4 a Palatului Parlamentului. Muzeul a fost constituit prin fuziunea dintre Oficiul Naţional pentru Documentare şi Expoziţii de Artă (ODEA) şi Departamentul de Artă Contemporană, din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României, a cărui activitate a încetat în anul 2001. În octombrie 2004, noul sediu al MNAC a fost deschis publicului în aripa E4 a Palatului Parlamentului.

Jocurile de culise

Intr-un interviu acordat in urma cu circa o jumatate de an unui cotidian central, Calin Dan spunea ca „nu am avut niciodata ambitii de a conduce institutii. Totodeauna s-a intamplat pur si simplu dintr-un joc al imprejurarilor si totdeauna am privit situatiile respective ca episoade cu caracter formativ limitat in timp". Insa, nu scoate o vorba despre faptul ca imediat dupa moartea fostului diorector al MNAC, Mihai Oroveanu, se foloseste de toti colegii de generatie si de cei mai tineri care au vazut in el o posibila alternativa la derapajele de pana la acea vreme de la MNAC.

Ca atare, decide sa candideze la sefia muzeului si are grija sa aiba parte o comisie prietenoasa din partea Ministerului Culturii la concursul de management si in acelasi timp depune eforturi colosale pentru o reintoarcere definitiva in Romania. Mobilizand toti factorii de decizie din zona artei si culturii, Calin Dan reuseste sa o elimine definitiv din scena pe Ruxandra Balaci, si ajunge, la jumatatea lunii ianuarie 2015, in fruntea MNAC.

Decont pentru susţinători

Imediat dupa inscaunare, Calin Dan incepe sa returneze favorurile catre sustinatori. Astfel, Universitatea de Arte primeste un etaj din MNAC pentru expozitia exilata de Liviana Dan in Dalles si care doar ca nu se termina, dar este si fundalul pentru micile plati de imagine pe care seria dialogurilor cu artistii le permite: Petre Lucaci, Marilena Preda, asa-zisa intalnire a rectorilor.

In acelasi timp, masina muzeului ii aduce de la Amsterdam cartitele si mobilierul lui Calin Dan, pe care le depoziteaza cu grija in proximitatea biroului sau de la MNAC. Intre timp, Crama Oprisor devine un fel de sponsor personal, fapt pentru care cantitati impresionate de vin livrate muzeului pentru vernisaje dispar subit de la un eveniment la altul.

Un job doar de patru luni în mediu corporatist

Tot in acel interviu, Calin Dan afirma ca „Am condus revista Arta cativa ani, in anii 90, am fost primul director al Centrului Soros pentru Arta Contemporana- practic, am pus bazele acestei institutii. In anii 2000 am lucrat in mediul corporatist in Olanda, la o companie de servicii media si publicitate, unde am fost seful unei platforme de creatie multimedia".

Sustine ca a lucrat in mediul corporatist din Olanda, dar uita sa precizeze ca a lucrat doar patru luni. Insa, tot el, in „Arhiva unui pelerin", sustine ca „Nu se pune problema ca am fost plecat. Am fost la studii. Din punctul meu de vedere a fost o perioada de 20 de ani de acumulari intelectuale si de alta parte si a unor acumulari de savoir faire si savoir vivre".

Rădăcinile marxiste ale lui Călin Dan şi serviciile regimului din 1982

In 1982, Calin Dan publica la Editura Meridiane „Portretul muncitorului in arta grafica". Despre aceasta lucrare, criticul Erwin Kessler descrie in 2013 in „Tunesol" cine este de fapt Calin Dan. „Conceperea societăţii şi a culturii drept un organism conformat exclusiv potrivit Puterii, şi pentru care "diferenţa" este doar o tulburare metabolică, fiziologică, ce trebuie extirpată (Călin Dan conjură suav "praful" să se aşeze pe numele meu, dar Maxy îşi trimitea oponenţii direct în "frigider") ţine însă nu doar de rădăcinile marxiste ale formaţiei lui Călin Dan (prin primul său volum el deja servea regimul, din 1982), ci şi de ceea ce a constituit obiectul unei bune părţi a criticii mele de artă din ultimii 20 de ani: platforma pseudo-progresistă subREAL-CSAC-MNAC, care a cultivat cu obstinaţie o scindare a scenei artistice locale între "antici" (uapişti etc.) şi "moderni" (doar ei, cei ce operau segregarea), mentioneaza Erwin Kessler.

Directorul MNAR, mare admirator a lui Soros

Un loc aparte in CV-ul lui Calin Dan il ocupa perioada 1993-1995, cand a fost directorul Centrului Soros pentru Arta Contemporana, dar nu spune nimic despre faptul ca a plecat cu scandal ca urmare a unor nereguli si de natura financiara. De fapt, Calin Dan este un mare admirator a lui Soros, pe care l-a venerat, l-a invidiat i-a studiat metodele si actiunile, iar acum le aplica constient sau nu, microstructurii pe care o detine si o manipuleaza. Intr-un memoriu ajuns recent pe masa ministrului Culturii, Ionut Vulpescu, se face si o descriere destul de elocventa a lui Calin Dan: „frustrat timp de 20 de ani, asistat financiar la periferia comunitatii artistice „internationale", expulzat din pozitia ce-i permite accesul la resurse". Dar cel mai bine descrie criticul Erwin Kessler implicarea lui Calin Dan in activitatea Centrului Soros pentru Arta Contemporana.

„Pe scurt, MNAC defilează cu steagul perimat al pro­gresului dogmatic, căci paradigma ar­tis­tică a actualităţii propusă de MNAC prin colecţia subREAL este axată pe fixaţiile politico-estetice dâmboviţene ale anilor ‘90-'95. Acestea încorporau o neînţelegere crasă a contemporaneităţii, chiar şi atunci când erau susţinute abundent de fondurile Centrului Soros pentru Artă Con­tem­po­rană, care au gangrenat arta locală în pro­iectită, asistenţialitate, instrumentalism, distanţare, carierism cu lustru progresist şi tehnologită acută timp de un deceniu. subREAL a fost CSAC (din multe puncte de vedere) şi înainte de înfiinţare, şi în timpul funcţionării, dar şi după des­fiin­ţarea oficinei de propagandă artistică an­ti­consumistă, anticapitalistă, antiau­toh­to­nistă şi antiestetică. Existenţa CSAC, principiile şi acţiunea acestuia la ni­vel istoric au fost salutare.

În acei ani de flirt pri­mejdios cu paseismul in­terbelic, cu autohtonismul ortodoxist, când România culturală cocea viitorul în spuza trecutului, în noi­co­latrie ţuţistă şi legio-mo­narhism, între MŢR-ism, mineriade, pelerinaje, pro­xenetism şi duhovnici aprigi ai ieşirii din istorie, bula CSAC a constituit o diversiune necesară care a regrupat oastea de pripas a utecismului optzecist fără orizont şi pe cei câţiva lupi tineri şi urşi bătrâni gata la orice compromis pentru a ieşi sau a ră­mâne în faţă. Nimeni nu a ieşit finalmente în faţă din acest model, toţi au murit în faşă, făcând gimnastica suedeză a pro­iec­telor scolastice CSAC, dedicate de­favo­ri­za­ţilor, manipulaţilor, minoritarilor etc., aşa cum le cereau manualele apocrife de artă alternativă. Dar să consideri că diver­si­u­nea CSAC-subREAL, deşi utilă, a fost efec­tiv o formă de conştiinţă autentică, adec­vată timpului, este o eroare cardinal", preciza in 2013 Erwin Kessler.