• Tweet

Gazprom nu este o simplă companie care furnizează gaze naturale. În timp, holdingul rusesc s-a dezvoltat și adaptat ajungând să acapareze cele mai importante piețe.

Pentru asta, de multe ori, a ocolit legislații și s-a mascat prin diferite tertipuri. Compania rusă Gazprom are sute de filiale și companii afiliate, deținute direct sau indirect și este prezentă în 37 de țări.

Pe lângă firmele care se ocupă cu producția și comercializarea gazelor naturale, Gazprom este implicată și în afacerile cu petrol (la noi, benzinării și firme de bunkeraj), deține depozite de gaze și conducte, are propria companie de construcții dar și o bancă, patronează rețele sociale și firme de IT etc.

Unealta preferată de șantaj a Kremlinului, Gazprom este și o vacă de muls pentru conducătorii Rusiei.

Pe lângă toate acestea, Gazprom sprijină, la ordinul aleșilor de rang înalt și al serviciilor secrete rusești, oameni de afaceri care trebuie neapărat să se îmbogățească.

În acest sens, putem da un exemplu de la noi, din România, prin oligarhul Vitali Machitsky, patronul ALRO Slatina și ALUM Tulcea.

Machitsky este prieten din copilărie cu Serghei Viktorovich Chemezov. Ajuns mare KGB-ist (coleg cu Putin la agenția din Germania comunistă) și apoi director în industria de apărare a Federației Ruse, Chemezov l-a ajutat pe Machitsky să intre într-o relație de afaceri privilegiată cu Gazprom.

Așa a reușit oligarhul să obțină, printr-o firma de-a lui, gaze naturale de la Gazprom la prețuri preferențiale. Firma este una dintre cele două companii importatoare de gaze pentru România. Cealaltă este o firmă a Gazprom deschisă pe filiera germană.

În anul 2008, Roman Kupchinsky, partener în firma de analiză a riscurilor AZeast Group (și fost director al Radio Europa Liberă Ucraina) făcea o declarație în fața Comisiei de Relații Externe a Senatului SUA. El avertiza că, „din păcate, opacitatea persistentă din sectoarele rusești de petrol și gaze, împreună cu o serie de scheme tulburi create de Gazprom, monopolul de stat al gazelor rusești, a scăzut reputația de afaceri a Rusiei până la punctul în care multe companii occidentale nu au încredere în partenerii lor ruși și sunt forțate să lucreze cu ele mai mult din necesitate. Există o mulțime de dovezi care sugerează că crima organizată rusă a fost implicată în afacerile energetice din Rusia - cu deplina cunoștință și acceptul conducerii ruse - atât în trecut, cât și în prezent".

Kupchinsky a mai spus că „legătura dintre crima organizată și Guvernul din Rusia nu este un fenomen nou, dar astăzi a preluat un rol geopolitic important. Crima organizată rusă, cu sprijinul tacit al Kremlinului, joacă un rol semnificativ în extinderea hegemoniei economice a Kremlinului în fosta URSS și în țările din Pactul de la Varșovia".

Analistul american a mai adăugat că „în cadrul Kremlinului există clanuri concurente care doresc să mențină fluxul de numerar prin intermediul unor companii intermediare în comerțul cu gaze, pentru a finanța diverse proiecte politice (multe dintre ele de propagandă anti-americană), precum și pentru a-și asigura propriile proiecte, nevoi personale".

Tot Roman Kupchinsky a mai spus că „Gazprom, cu sprijinul Kremlinului, a înființat aproximativ 50 de companii intermediare, legate de Gazprom și împrăștiate în toată Europa - precum grupul de companii Centrex și rețeaua Gazprom Germania - care nu adaugă nicio valoare prețul gazului rusesc vândut pe piețele europene; totuși, aceștia câștigă sume enorme de bani care par să dispară pur și simplu prin intermediul unor companii înființate în Cipru și Lichtenstein".

Această declarație este încă valabilă pentru că în Gazprom lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Înainte de a ajunge în UE, aproximativ 80% din gazul rusesc tranzitează conducte aflate pe teritoriul ucrainean. Începând cu anul 2005, între Rusia și Ucraina a început o dispută privind livrarea de gaze naturale către Europa.

Rusia a susținut că Ucraina deturna o parte din gazele naturale destinate UE. Oficialii ucraineni au negat la început acuzația, dar ulterior Naftogaz (compania de gaze ucraineană) a recunoscut că, din cauza iernii aspre, o parte din gazele naturale destinate altor țări europene au fost reținute și utilizate pentru nevoile interne.

Ucraina a promis atunci că își va îndeplini în continuare obligațiile contractuale de tranzit. Dar disputa a atins un punct culminant la 1 ianuarie 2006, când Rusia a întrerupt toate livrările de gaze care treceau pe teritoriul ucrainean.

Trei zile mai târziu, sub presiune, a fost încheiat un acord preliminar între Rusia și Ucraina, iar aprovizionarea a fost restabilită. Însă, disputele pe această temă nu s-au finalizat niciodată.

De fapt, în contractul dintre Rusia și Ucraina pentru tranzitarea gazelor s-a implicat însuși Vladimir Putin și fostul președinte ucrainean Leonid Kucima. Aceștia au insistat ca în afacere să fie implicată și o companie intermediară de comercializare a gazelor, RosUkrEnergo, cu sediul în Zug, Elveția.

Compania elvețiană era deținută de Gazprom (50%) și de doi oameni de afaceri ucraineni care și-au ascuns identitatea, dar despre care se descoperise că erau legați de crima organizată rusă.

Gazprom a negat vehement acuzațiile din presa mondială conform cărora partenerii săi anonimi ar fi în relație cu mafia rusă. Mai târziu, când dovezile publice au devenit copleșitoare, Gazprom și Putin au acuzat guvernul ucrainean că „a forțat" partea rusă să accepte compania înregistrată în Elveția în contractul de gaze ucraineano-rus.

Dar prim-ministrul ucrainean de atunci, Yuriy Yekhanurov, a declarat că una dintre principalele cereri ale Gazprom în timpul negocierilor a fost ca firma elvețiană să fie parte din contract.

Pentru a rezolva problema și a feri UE de disputa ruso-ucraineană, autoritățile de reglementare europene au insistat ca aprovizionarea cu energie strategică străină să funcționeze în conformitate cu legislația comunitară.

Și anume să fie vândută pe piața liberă și nu prin contracte directe. Prin urmare, Gazprom a fost nevoită să înființeze o rețea de companii (intermediari) care să funcționeze în conformitate cu legislația UE.

Și așa s-a dezvoltat rețeaua de firme Gazprom din Europa care au în centrul de interes compania Gazprom Germania.

De exemplu, în România, mult de jumătate din gazele naturale importate ajung prin firma Wiee Romania SRL (restul sunt importante prin firmele lui Machitsky). Firma Wiee Romania SRL este deținută de Gazprom Schweiz AG din Elveția, deținută la rândul ei de Gazprom Germania.

Însă, situația geopolitică și economică s-a schimbat în timp. Iar Gazprom a trebuit să se adapteze din nou.

Pentru că, după momentul anexării abuzive a Crimeei de către Rusia, au apărut alt tip de probleme. Primele măsuri ale statelor democratice fiind un șir lung de sancțiuni. Iar acestea nu au ocolit nici Gazprom.

Așa că, cea mai mare companie de gaze naturale din lume a trebuit să se reinventeze pentru a se pune la adăpost de sancțiuni.

Acum trei ani, BBC Rusia descoperea că firme importante ale Gazprom erau trecute pe numele unor persoane comune doar pentru că acestea nu figurează pe listele de sancțiuni.

Așa s-a întâmplat cu compania de investiții a Gazprom, Gazstroyprom.

Gazstroyprom a fost înființată de Gazprom, în 2018, pentru a fi „antreprenorul său unic" și pentru a renunța la firmele intemediare.

Doar în anul 2019, volumul total al programului de investiții al companiei s-a ridicat la 1,3 trilioane de ruble.

Cu toate acestea, o parte din proprietatea Gaztroyprom a fost dată pe mâna unui șofer. Gazprom controla 49% din companie, un sfert firma MK-2, iar alte 26% aparțineau de MK-3.

Jurnaliștii de la BBC au descoperit că MK-3 era deținută de un anume Sergei Furin, șofer de microbuz la o firmă de construcții din Moscova și care nu mai fusese implicat niciodată în vreo afacere.

Ziariștii aveau să afle că pentru Gazprom era o practică comună să folosească astfel de scheme. Mai ales dacă proprietarul real al activelor este supus sancțiunilor, ceea ce, în cazul Gazprom, putea dăuna monopolului gazelor rusești.

După cum spuneam, pentru a se adapta legislației UE, Gazprom a deschis noi firme în Europa. Prin filiala Gazprom Germania a fost creat un păienjeniș de firme care au sufocat Europa și au făcut-o dependentă.

În luna aprilie, guvernul german a anunțat că introduce managementul extern în filiala germană a Gazprom, Gazprom Germania. Acest lucru ar însemna pierderea controlului afacerilor din toate țările europene. Pentru că prin Gazprom Germania trece totul.

Pentru a-și salva rețeaua europeană, Gazprom a încercat să se adapteze din nou apelând la un tertip mai vechi. Astfel că rușii au încercat să schimbe proprietarii filialei. Potrivit autorităților germane, noii proprietari ai Gazprom Germania urmau să fie companiile rusești Gazprom Export Business Services și Palmary.

Prima companie aparținea de Gazprom Export Business Service, dar cu acționari noi și ascunși.

A doua companie - JSC Palmary - deține 0,1% din prima, Gazprom Export Business Services. Dar și proprietarii acesteia sunt ascunși. Însă, jurnaliștii au descoperit că firma Palmary aparține unui DJ din Moscova pe nume Dmitri Tseplyaev.

DJ-ul își câștigă existența în principal din tuning auto și muzică electronică. Recent, chiar a susținut un concert când a cântat într-unul dintre cluburile capitalei Rusiei sub numele de DJ Five.

În ciuda eforturile Gazprom, autoritățile germane nu au permis ca modificarea acționariatului să aibă loc și au preluat managementul companiei.

„Orice achiziție făcută de o companie din afara UE necesită aprobare. Nu am dat o astfel de aprobare. Mai mult, nu este clar cine se află în spatele celor două companii menționate", a explicat presei Ministerul Economiei în urma acestei decizii.

Drept represalii, începând de miercuri, Gazprom a redus cu 40% livrarea de gaze către Europa. Rușii și-au justificat acțiunea spunând că nu au primit de la compania germană Siemens un ventilator de gaze și din acest motiv au redus exportul.

Gazprom Germania, pe care Gazprom a încercat să o transfere unui DJ, deține toată infrastructura critică din Germania și UE - instalații subterane de înmagazinare a gazelor, conducte comerciale și de gaz.

Gazprom Germania deține 29 de filiale în Elveția, Ungaria, Marea Britanie, Franța, Bulgaria, regiunea Benelux, SUA, România și Singapore.

Statul german se gândește acum să naționalizeze companiile Gazprom-ului.