• Tweet

După ce generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, ajuns grație lui Klaus Iohannis premier al României, a fost prins încă o dată cu cioara vopsită, în sensul că și-a plagiat lucrarea de doctorat, am auzit, stupefiat, fel de fel de opinii cum că o asemenea dezvăluire ar reprezenta un atac la siguranța națională.

Și asta pentru că România s-ar afla sub o amenințare de război. Dar nici de Virgil Popescu nu ne putem lega? Nici de acest individ, care după ce a zăpăcit literalmente o țară întreagă în domeniul energetic, ne duce în continuare cu preșul? Fiind incapabil să le dea vreun răspuns clar cetățenilor acestei țări, loviți cumplit de facturile la energie și amenințați zi de zi că, dacă temperaturile scad, nu vor mai avea curent electric și gaze? Și acesta este un atentat la siguranța națională?

Mă întreb din ce în ce mai frecvent, pe măsură ce trece timpul, dacă nu care cumva toată această mizerie legată de energie este o treabă planificată și bine coordonată. Iar în cele ce urmează voi explica de ce. De ce România, în ansamblul Uniunii Europene, este un caz particular. Și de ce este o crimă cu premeditare să tratezi un caz particular ca și când ar fi unul general.

Este adevărat. O treime din gazele utilizate în Uniunea Europeană provin din Rusia. Rusia livrează anual 40 de miliarde de metri cubi de gaze. Cele mai multe state europene și în primul rând Germania și Austria beneficiază de contracte directe cu Gazprom. În timp ce alte state, cum este România, s-au pus singure în situația de a importa prin intermediari, care în general sunt societăți comerciale legate de capitalul rusesc. Aceasta este o problemă. Dar adevărata problemă este răspunsul la întrebarea de ce trebuie noi să importăm gaze de la ruși. De ce statul european, respectiv România, cu cele mai mari rezerve de gaze de pe continentul european, importă în loc să exporte? O mică paranteză: situația este identică și în ceea ce privește energia electrică. România are cele mai importante bazine hidrografice și poate produce cu ajutorul acestora suficientă energie electrică pentru a exporta și în alte țări. În plus, dispunem în continuare de unele dintre cele mai valoroase zăcăminte de cărbune și, atenție, mai puțin poluante, care ar putea fi utilizate cu succes în termocentrale. Cu atât mai mult cu cât, în comparație cu Germania și cu alte state europene, România poluează cel mai puțin. Autorestricțiile din această perspectivă par și ele a fi parte a unui plan diabolic. Cum se întâmplă și în ceea ce privește gazele naturale, pe care pe de-o parte nu le exploatăm deși le avem, pe de altă parte le importăm prin intermediari, deși ar trebui să le importăm direct de la Gazprom și, în alt treilea rând, Guvernul Orban a decis, pentru prima dată în istoria recentă, că Executivul României nu mai are obligația de a face primăvara și vara rezerve, când gazul importat este mai ieftin, pentru a le utiliza iarna, când este mai scump.

În ceea ce privește facturile umflate la energie, aici sunt mai multe de spus. Analiza acestora ne conduce la o serie de constatări absolut scandaloase. Cinci din cei șapte furnizori importanți de energie electrică reprezintă capital al statului român. Deci statul român are și control. Inclusiv în cazul felului în care este format prețul. Din analiza prețului rezultă însă că principalul beneficiar al creșterii explozive de preț sub pretextul creării unei piețe concurențiale, care de fapt e o piață cartelată, este însuși statul. Care încasează sub formă de TVA sume exorbitante. Și tot statul, prin Guvern, este cel care are datoria, dar și posibilitatea, să-i controleze pe transportatorii de energie și să verifice în ce măsură aceștia și-au îndeplinit angajamentele, pentru a nu exista pierderi uriașe pe rețea, care și ei îi spoliază pe cetățeni și spoliază societățile comerciale.

În paralel cu războiul încă asimetric dintre NATO și respectiv UE cu Federația Rusă, se desfășoară și poate trece pe primul plan un război energetic. Și pe cât de interesant, pe atât de scandalos, războiul energetic. în România cel puțin, este pus în mod fals pe seama războiului asimetric. Am explicat mai sus de ce. În esență noi, în loc să importăm, putem avea atât de multă energie și gaze naturale încât să exportăm. Dar cui folosește acest război, care face praf bugetul consumatorului român, îl toacă din punct de vedere psihologic și riscă să paralizeze o țară întreagă? Cine umflă potul?

În această parte a planetei cel puțin, ne aflăm la un pas de a schimba sensul în care curge energia. Cel puțin în ceea ce priveșe gazele, unde situația e mult mai evidentă. Statele Unite s-au împotrivit cât de mult au putut punerii în funcțiune a magistralei de gaze Nord Stream 2, care leagă printr-un ghem întreg de interese Federația Rusă de nucleul dur al Uniunii Europene. Prin Germania și Austria. Sub presiunea Germaniei în special, în cele din urmă, Statele Unite au cedat. Dar numai aparent. Escaladarea extraordinară a tensiunilor de la granița de Est a Uniunii Europene și NATO prezintă pentru Statele Unite și o excepțională oportunitate. În prezent, Statele Unite sunt cel mai mare producător din lume de gaze lichefiate. Și dispun în Uniunea Europeană de infrastructura necesară pentru descărcarea acestor uriașe cantități de gaze lichefiate de pe navele care traversează Oceanul. O criză politică, geostrategică majoră crește prețul gazelor în lume, astfel încât gazele lichefiate pot deveni competitive. Iar exacerbarea tensiunilor cu Federația Rusă poate motiva și va motiva aplicarea unui evantai încă nemaiîntâlnit de sancțiuni economice împotriva Moscovei, care între altele se vor concretiza, așa cum de altfel Joe Biden a și anunțat la un moment dat, în blocarea livrărilor de gaze rusești către Europa. Chiar dacă nu a urmărit în mod explicit acest lucru, Washingtonul este pe cale să facă una dintre cele mai bune afaceri din istoria recentă a Statelor Unite.

Singura țară care ar putea fi ferită de acest tsunami, de această răsturnare spectaculoasă și dramatică în același timp a direcției și a felului în care va curge energia este România, dacă și numai dacă ar administra și ar exploata cu înțelepciune ceea ce i-a dat Dumnezeu.

Și întrucât lucrurile acestea sunt clare pentru toți specialiștii din domeniu și sunt sau pot deveni clare și pentru toți oamenii politici, rezultă că torturarea populației și mediului economic din această țară, utilizând instrumentul facturilor energetice, este pur și simplu un act criminal. Numai așa îmi explic de ce premierul Nicolae Ciucă nu zboară din funcție, nu numai pentru plagierea lucrării sale de doctorat, ci și sau mai ales pentru că a recunoscut public că milioane de familii au fost înșelate cu facturile, dar nu a anunțat cum, când și cât de aspru vor fi hoții pedepsiți. Și cum vor primi banii înapoi românii care le-au achitat. Și ce se întâmplă cu românii care nu le-au achitat. Și ce se întâmplă cu sutele de mii de familii care nici măcar nu mai primesc facturi. Și, mă rog frumos, cum se explică faptul că acest Virgil Popescu, care se bâlbâie și minte de mai mulți ani, nu-și ia zborul din funcția pe care o ocupă de tartor al energiei în România? E vreo problemă de siguranță națională aici?

Sorin Roșca Stănescu