• Tweet

Aparent răsturnarea regimului Ceaușescu a fost opera rușilor, mai ales ca atât cei din aripa civilă cât și din cea militară a noii puteri instalate la 22 decembrie 1989 aveau ștate vechi de trădători în slujba Moscovei.

Însă SUA și aliații săi din Europa, care și-au împărțit între ei rolurile pe frontul anticeaușist, au avut un rol determinant în discreditarea internațională, subminarea și apoi răsturnarea regimului Ceaușescu.

Mesagerul dintre Est și Vest în problema României a fost Silviu Brucan, un vechi agent sovietic. Însă în anii 1987 - 1989 lui Brucan i s-a făcut o intensă publicitate la Europa Liberă, un post finanțat de SUA. Tot la Europa Liberă se arunca, începând din 1987 și numele lui Ion Ilescu, ca posibil înlocuitor al lui Nicolae Ceaușescu. În 1989 Brucan făcuse naveta între Washington și Moscova iar Europa Liberă îi difuza cu venerație cugetările.

Silviu Brucan, numit familiar "Tache" de către tovarășii săi comuniști se născuse cu numele Saul Bruckner și fusese comunist din ilegalitate, adică agent Komintern și NKVD, precursorul KGB. Soția sa fusese procuroarea Alexandra Sidorivici, care ceruse pedeapsa cu moartea pentru Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc PNȚ la procesul înscenat din 1947.

Este posibil ca agentul sovietic Brucan să fi fost recrutat și de americani încă de prin 1955-1959, când a îndeplinit funcția de ambasador al României la ONU, care avea sediul la New York, pe terenul americanilor.

Când liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a vizitat SUA în 1961, Brucan care în acel moment devenise ambasadorul României în SUA (1959-1962) fusese demult recrutat de americani.

Vizita lui Dej în SUA a durat câteva săptămâni și liderul comunist a fost impresionat de cele văzute, dintre care unele le-a aplicat în România, de exemplu combinatele de creștere a puilor de găină sau turismul de masă pe litoral, care a inspirat decizia de construire a stațiunii Mamaia.

Conform stenogramelor, Dej s-a răstit la Brucan pentru ca a ascuns conducerii de la București lucrurile bune din SUA trimițând doar telegrame cu lozinci despre imperialismul american. Când Brucan a avut obrăznicia să-i răspundă lui Dej că nu avea cum să informeze despre lucrurile bune din SUA pentru că ar fi însemnat să laude imperialismul american, Dej s-a înfuriat și mai tare. El i-a replicat că era treaba conducerii de partid să judece ideologia, iar pe Brucan l-au trimis în SUA ca să informeze corect conducerea, nu să aibă el păreri ideologice.

Părerea mea este că Brucan ca ambasador profitase de relativa izolare a României față de SUA în condițiile războiului rece, pentru a ține relația bilaterală la nivel cat mai scăzut, cu scopul de a se valoriza pe sine în fața americanilor. Dacă România ar fi fost legată de SUA prin mii de fire, care ar mai fi fost importanța unui ambasador?

Ceaușescu avusese relații cordiale cu președinții americani Nixon, Ford și Carter, beneficiind de trei vizite de stat în SUA și ducând relația bilaterală la un nivel nemaivăzut.

Spre furia Moscovei, România a devenit primul stat comunist care a recunoscut Republica Federală a Germaniei în 1967 și care a devenit membru al FMI în 1970 și singurul stat comunist care a refuzat ordinul Moscovei de a întrerupe relațiile diplomatice cu Israel după războiul din 1967. Ceaușescu adusese mari servicii americanilor, de exemplu medierea istoricii vizite a președintelui american Nixon în China. Tot el se oferise și să medieze între SUA și Vietnamul de Nord pentru încheierea războiului din Indochina și făcuse multe alte lucruri. Carter se mândrea că a încheiat pacea de la Camp David dintre Egipt și Israel după ce mai întâi Ceaușescu organizase întâlnirea secretă de la Snagov dintre președintele egiptean Anwar El-Sadat și premierul israelian Menahem Begin.

Odată cu venirea la putere a președintelui Ronald Reagan relațiile s-au deteriorat brusc. Narațiunea oficială este că americanii l-ar fi cultivat în anii ‘70 pe Nicolae Ceaușescu pentru politica sa de independență față de ruși, deoarece strategia lor era să creeze fisuri în monoliticul bloc sovietic. Odată cu apariția "reformatorului" Gorbaciov, americanii nu ar mai fi avut nevoie de independența lui Ceaușescu față de Moscova și ca atare americanii ar fi hotărât să se concentreze pe respectarea drepturilor omului, care în România ar fi fost grav încălcate.

Ce nu se leagă:

1.Președintele Jimmy Carter era campionul drepturilor omului, nicidecum Ronald Reagan, care revenise la retorica Războiului Rece, ori presiunea asupra României și regimului Ceaușescu pe tema drepturilor omului se intensificase din partea SUA sub mandatele lui Reagan, nicidecum sub Carter.
2.Gorbaciov a venit la putere abia în 1985. Până atunci, în primul mandat al lui Reagan, care l-a tocat pe Ceaușescu, URSS fusese condusă de dinozaurii Brejnev, Cernenko și Andropov. Deci nu se poate spune că venirea lui Gorbaciov l-ar fi făcut inutil pe Ceaușescu.
3.SUA susțineau în anii ‘80 cele mai sângeroase dictaturi cum ar fi regimul genocidar din Guatemala care a exterminat indienii Maya, ori junta militară argentiniană care a răpit, torturat și ucis zeci de mii de oameni. De altfel toate dictaturile sud-americane din epocă erau susținute de americani în cadrul Operațiunii Condor. Acestora li se adăugau alți nebuni sângeroși ca Duvalier din Haiti sau Mobutu din Zair (Congo).
Dacă americanii ar fi dat geopolitica pe drepturile omului, cu siguranță ca nu Ceaușescu ar fi trebuit să se afle în capul listei.
Este cert că americanii s-au implicat în subminarea și răsturnarea regimului Ceaușescu. Având în vedere prezența agentului dublu Silviu Brucan ca numărul 2 al regimului după Ion Iliescu, mai degrabă a fost vorba de o operațiune comună ruso-americană.
P.S. Pe 23 decenbrie 1989 la TVR crainicul George Marinescu a anunțat că trupele sovietice au fost invitate în România pentru a ajuta împotriva "teroriștilor".
Pe 24 decembrie 1989 secretarul de stat al SUA James Baker a anunțat ca nu are nimic împotrivă dacă trupele URSS sau ale Pactului de la Varșovia intră în România pentru a asigura forțele anticeaușiste.

George Scarlat