• Tweet

Uităm anii groazei, uităm abuzurile, protocoalele secrete, cătușele și arestările la televizor, bilanțurile false ale DNA, rata uriașă de achitare, îl uităm pe procurorul „Portocală" și alții asemenea lui, care încă profesează, uităm de premieri anchetați, miile de familii și destine distruse, oamenii nevinovați morți în pușcării, procurori generali schimbați din funcție pentru că așa au hotărât șefii din străinătate, care au recompensat-o pe dna Koveși cu tot felul de medalii și distincții pentru distrugerea capitalului românesc și al unei generații de oameni politici ai României?

Uităm modalitățile prin care toate aceste crime s-au putut întâmpla? Uităm că era necesară doar ,un denunț, chiar un denunț anonim, ca un om incomod să poată fi arestat, condamnat și distrus? Uităm rolul denunțătorului și al denunțului, în mecanismul abominabil al Protocoalelor SRI-DNA? E greu de crezut că U.E. și statele civilizate nu au cunoștință despre aceste mizerii care s-au petrecut cu acordul și sub ochii lor...

Mă conving din ce în ce mai mult de adevărul celor spuse de Negoițescu: "Apusul nu crede suficient în valorile sale, pentru care ar trebui să pornească o cruciadă; Estul nu crede în valorile sale de fațadă, pentru că n-are cum crede în acestea. Numai noi, - nenorociții - credem și ne jertfim. Credem în acele valori pe care lașitatea și cinismul Apusului aștern o politică de compromisuri și meschinărie.„

Atunci, înseamnă că ne merităm soarta. Exact ca în caricatura aceea, în care doi indivizi, din care unul este tânăr, iar celălalt, bătrân stau la o cafea într-o încăpere plină de cărți. Cel bătrân se adresează tânărului: "... cei care n-au învățat istorie sunt condamnați s-o repete. Iar cei care au învățat istorie sunt condamnați să asiste neputincioși cum toți ceilalți repetă istoria".

Este exact quintesența a ceeace se întâmplă în România de azi. Probelma Securităţii, - o spune unul care a studiat în amănunt acest blestem care a căzut, importat din Rusia lui Stalin, asupra poporului nostru, - istoricul Marius Oprea - a agitat multă vreme apele după Revoluţie, fiind una dintre revendicările principale ale "societăţii civile" în primul deceniu. Dar fără niciun rezultat. La fel s-a întîmplat şi cu informatorii ei. "Fără securişti", a fost un slogan care nu s-a împlinit niciodată. Acum însuşi "societatea civilă" a fost "înregimentată".

Ca urmare, despre acest subiect aproape că nu se mai vorbeşte. A devenit istorie. Dar e o istorie care "modelează" prezentul". Cum a ajuns prezentul vedem într-o postare a lui Victor Ponta, pe pagina lui de socializare. Laura Codruța Kovesi e arătată cu degetul de Ponta, care afirmă că și în această perioadă, cu sprijinul acesteia se pun tot felul de piedici pentru ca banii europeni să nu ajungă în România.

„Să va traduc: cum se procedează ca România să NU poată să foloseasca banii europeni alocați. Simplu - dacă cineva "lucrează" profesionist pentru asta. România este singura țară europeană care are încă blocate fonduri europene de peste 1,5 Miliarde de Euro , din Bugetul 2007 - 2014, pe motiv că sunt "anchete în curs" (evident nefinalizate și fără nici o șansă serioasă să fie vreodată ). In 2012 - 2016 am reușit să luăm totuși aproape 30 de miliarde de Euro de la Uniunea Europeana - și atunci Doamna Kovesi & Co ne-au facut sute de dosare ca sa ne "băgăm mințile in cap" ; plus ceva proteste cu "focile nervoase" in Piața Victoriei", a scris Ponta.

„Acum se iau masuri "preventive" - tot ca sa nu ajunga in Romania banii europeni ; pretextul gasit e ca nu protejam bine " avertizorii" ( de parca stie cineva in Romania ce inseamna asta- noi le spunem direct "turnatori")! Eu zic să aplaudăm și noi aceste inițiative mărețe - că altfel vine Parchetul European peste noi! Și o sa fim "și... , și cu banii luați", a scris Victor Ponta pe rețeaua de socializare.

Recentele mișcări de sprijin, prin Laura Koveși al proiectului "Avertizorilor de integritate", arată că un alt experiment, după SRI-DNA, condus tot de această doamnă, stă să înceapă, sub o altă formă, în România. Primul pas este înscăunarea acestei procuroare ca președinte al României. Prezidențialele au început. Sunt convins că acum se consumă o luptă surdă și între servicii. Românești și străine. Ruperea USR n-a fost întâmplătoare. L.C.K avea nevoie de un parrtid, și iată că el există acum. Se numește REPER și este condus de Dacian Cioloș, un politician care niciodată în viața lui nu a lucrat pentru România. De ce este important ca România să intre sub negura "turnătoriei legale", așa cum s-a întâmplat în comunism? Pentru ca acest popor să intre din nou în epoca fricii.

Noul proiect prin care România va putea fi îngenuncheată este, de fapt unul vechi. Cel al spălării creierului sub frica denunțului. Înlocuiți termenul "turnător" sau "denunțător" cu cel de azi - "avertizor de integritate" și veți avea imaginea completă a unei societăți viitoare, dominată și stăpânită de "șefii" de aici și de aiurea ai noilor turnători ofciali, protejați prin Lege. Oameni spălați pe creier, așa cum s-a întâmplat și în binecunoscutele experiențe de tip rusesc, aplicate asupra românilor.

Alexandr Soljenitin spunea despre Experimentul Pitești - cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est - ca a fost "cea mai mare barbarie a lumii contemporane". Scopul acestuia a fost „reeducarea" câtorva mii de tineri studenți anticomuniști și credincioși, pentru a-i transforma prin torturi sistematice fizice si psihice, în turnători și torționari ai colegilor lor.

Astfel, tânarul care fusese turnat și arestat, trebuia să se lepede total și sincer de convingerile sale politice anticomuniste și de convingerile religioase creștine, și să devină un „om nou", reeducat - comunist sincer și ateu convins.Totodată, pentru a-și demonstra schimbarea și loialitatea, trebuia de atunci incolo să participe la reeducarea prin tortură a colegilor săi, care încă mai rezistau fizic si moral... Prin acest program barbar, derulat sub coordonarea Securității intre anii 1949 si 1952, au trecut cateva mii de tineri studenti anticomuniști - elita universitatilor romanesti de atunci, arestați prin binevoitoarea "turnătorie" a "avertizorilor de integritate" ai acelor vremuri triste, a celor care apărau pe atunci, comunismul.

Și acum România "pune probleme" neomarxismului european. Și acum sunt încă mulți ortodocși, mulți care cred în "familia tradițională" așa cum a lăsat-o Dumnezeu și se opun politicilor de gen, astfel că singura cale de distrugere a valorilor creștine rămâne rețeta infailibilă a spălării creierului. Ori, în această acțiune, "cărămida de temelie" este instituirea și protejarea acelor sub-oameni, "avertizori de integritate", dispuși oricând să-și distrugă aproapele.

Proiectul european al "avertizorilor de integritate" nu este altceva decât aducerea în actualitate al proiectelor Securității lui Nikolski, și Drăghici. Se renunță la tortura fizică păstrându-se FRICA. Miile de Avertizori de integritate ai Securității lui Ceaușescu mizerabilii, "Informatori" au fost, în total, peste jumătate de million de oameni (mai precis, există 507.003 "dosare de reţea" arhivate). Dintre aceştia, 144.289 erau activi şi furnizau informaţii Securităţii în 1989, dosarele lor fiind "în lucru" la ofiţeri. Deci, în total 651.302 de informatori despre care "se ştia". Cifrele de mai sus provin din arhiva personală a lui Constantin Ticu Dumitrescu, cel care s-a ocupat intens de deconspirarea Securităţii, dar a cărui lege a fost mutilată chiar de colegii săi ţărănişti, puternic infiltraţi de informatorii Securităţii, puşi în slujba "noilor stăpîni".

Același Marius Oprea face și "portretul" avertizorilor de integritate al Securității lui Ceaușescu, cu siguranță identic cu acela a a noilor turnători susținuți de dna Koveși în prezent. "Poveştile individuale ale informatorilor sînt adesea sordide. Pornesc de la invidie, meschinărie şi răutate şi încheie cu un şantaj îngrozitor, care-l transformă, de fapt, pe informator într-o victimă a unui sistem menit să pervertească firea umană, pentru a asigura securitatea şi stabilitatea regimului."

Acum, turnătorul modern este la fel de odios, numai că deservește procesul de "neomarxizare" a României actuale, dar, în spiritul lui, este copie fidelă a informatorului Securității. Care erau mizele acceptului de a turna la Securitate? Mize care sunt, fără îndoială, și cele ale "Avertizorului de integritate", de azi. Ele sunt descrise de lt. col Constantin Hulubaş în articolul „Ce motive a avut informatorul să accepte colaborarea?", publicat în Revista Securitate din anul 1976.

În situaţia informatorilor recrutaţi pe baza sentimentelor patriotice şi a convingerilor politico-ideologice, principalele interese personale ce i-au determinat să accepte o colaborare au fost: - plăcerea (pasiunea) caracteristică a unor categorii de persoane de a se antrena în astfel de sarcini - evitarea consecinţelor unor fapte prin care au încălcat anumite norme morale de conduită socială - evitarea compromiterii la locul de muncă, în familie sau în societate - primirea unui sprijin în vederea rezolvării unor probleme personale sau pentru a obţine avantaje de orice natură - pentru simpla convingere că are pe cineva care l-ar putea ajuta în caz de necesitate din teama că refuzul de a lucra cu organele de Securitate l-ar putea pune în situaţia să suporte consecine pentru anumite fapte din trecut pentru care se consideră vinovat - din dorinţa sinceră de reabilitare a unui trecut dubios. Lucruri care, la adăpostul "protecției avertizorului" se pot întâmpla și azi, foarte bine...

Cum de este posibilă, după atâta suferință ca cineva să poată renaște această mizerie a istoriei României? Un posibil răspuns despre uitarea propriei istorii l-a dat Octavian Paler, într-o înregistrare video, care circulă zilele acestea pe net. "Dați mi voie să vă spun o mică poveste, - spune Paler, rezemat de un gard cu scânduri îmbătrânite ale unui gard din satul său, Lisa Făgărașului. În noaptea de 23 spre 24 dec 89, dintr un tren care venea din Ardeal cobora un bătrân necunoscut. A doua zi, acest bătrân necunoscut se afla în mulțimea care se bulucea la porțile televiziunii. A încercat să intre pentru a spune și el ceva, în studioul 4. N-a fost lăsat.

A trimis atunci o scrisoare printr-un ofițer. și, la câtva timp după asta s-a întâlnit la porțile tvr cu crainicul George Marinescu, cel care cu două zile înainte ceruse faimoasele scuze că televiziunea a mințit. Bătrânul necunoscut i-a spus cine este. "Eu sunt - a zis el -, Ion Gavrilă Ogoranu, cel care a condus timp de 17 ani un grup de rezistență armată în munții Făgăraș. Crainicul George Marinescu l-a întrebat:" Contra cui ați luptat, acolo, în munți?" și i-a recomanda să-i trimită o scurtă biografie pe o foaie de caiet. Ogoranu a scris biografia și printr-un sergent a trimis-o conducerii din televiziune, dar firește, n-a primit nici un răspuns. Alții erau cei care trebuiau să apară atunci în studioul 4 al tvr, cu banderole tricolore pe mâini.

Imaginați-vă, vă rog, dacă e posibil, să spună cineva, cuiva în Ungaria, împotriva cui ați luptat, domnilor, în Revoluția Maghiară. Sau, dacă ar fi posibil să fie huliți, terfeliți, luptătorii din Maquis, din Franța, și să fie întrebați, - contra cui ați luptat dumneavoastră în Maquis? -, dacă în Cehoslovacia ar putea fi marginalizați, defăimați, cei care au făcut "Primăvara de la Praga"? Absolut toți, toți, sunt mândri de faptul că anumiți compatrioți s-au ridicat împotriva regimurilor de ocupație. Numai noi parcă suntem blestemați. Numai noi îi lăsăm pe străini să creadă că am fost un popor de lași. Numai noi le permitem străinilor să vorbească despre pasivitatea românească, și chiar ne grăbim noi înșine să glossăm la nesfârșit despre această pasivitatea și răbdarea noastră mioritică, uitând că anumiți compatrioți au contrazis pasivitatea din Miorița timp de 17 ani..."

Da. Uităm. Ne uităm istoria, iar asta ne va costa. Vom plăti cu vârf și îndesat istoria noastră uitată. Cu câtă durere nota I.D. Sârbu în prima zi a ultimei luni a anului 1952 că cea mai mare crimă a istoriei noastre, nu constă în faptul că ne-a doborât pe noi, că a doborât valorile, viața - ci în faptul că a permis lichelelor, proștilor, lașilor să aibă suficient timp pentru ca să se justifice în fața propriei lor conștiințe...

Octavian Hoandră