• Tweet

Între atât de multe mesaje echivoce, lipsite cu desăvârșire de orice încărcătură de fermitate, Marcel Ciolacu ne înștiințează, de astă dată consecvent, cum are de gând să-și atingă singurul obiectiv politic. Cel de a pune mâna pe partid. Rețeta este uluitor de simplă. Ceea ce este cu totul și cu totul straniu e că greii din PSD o rumegă precum oile. Înainte de a merge la tăiat.

Un proiect și o echipă. Asta vor avea de ales delegații mini-Congresului sau maxi-Congresului PSD, care urmează să aibă loc când vrea Ciolacu. Și acolo unde vrea Ciolacu. Acesta și-a făcut echipa. A încropit-o și a anunțat-o. Din noua echipă de conducere sunt excluși demnitarii locali. Adică fără excepție toți membrii PSD experimentați, care s-au confurntat cu electoratul, care au câștigat, care sunt conectați la dorințele, la așteptările celui mai mare număr de membri ai celui mai popular partid și care au și experiența necesară de a focaliza aceste așteptări într-o direcție fermă politică. În mod programatic, din echipa lui Ciolacu, care va prezenta proiectul lui Ciolacu, lipsesc acești oameni de bază ai partidului, taxați de adversarii politici pe nedrept ca baroni locali. Cu desăvârșire. Ultima și cea mai spectaculoasă eliminare din preconizatul grup de comandă este Gabriela Firea. Marcel Ciolacu va conduce partidul cu un grup restrâns de aparatnici. Împreună cu aceștia, va elabora o proiecție a ceea ce ar urma să devină acest partid în viitor.

O teză enunțată de Marcel Ciolacu este din capul locului falsă. El afirmă că, în viitor, prin modul nou, modern de organizare al partidului, decizia se va deplasa de la centru spre bază. Cu alte cuvinte, va crește rolul jucat de liderii locali în detrimentul liderilor de la nivel național. Această afirmație, transformată într-un soi de angajament, este o minciună gogonată. O înșelătorie sfruntată. Pentru că deciziile, în orice partid, nu se iau aiurea, ci la nivel central. Pentru că numai la nivel central există - și asta se întâmplă în orice partid din lume - o instanță care ia decizii. Până în prezent, în PSD deciziile rele sau bune, impuse de președinte sau elaborate în mod democratic, au fost în primul rând apanajul Biroului Permanent Național. Acesta are o structură largă, din care fac parte președintele PSD, secretarul general PSD, liderii grupurilor parlamentare, vicepeședinții PSD, președintele Organizației de Femei și Tineret, trezorierul, directorul Insititutului Social Democrat, reprezentantul președinților Consiliilor Județene, reprezentantul primarilor de Municipii, reprezentantul Ligii Naționale a Primarilor și consilierilor PSD.

Așadar din acest for de conducere făceau parte, în mod direct sau prin reprezentare, toți liderii relevanți ai partidului la nivel local. Și toți parlamentarii. Orice decizie în mod normal, atunci când nu era impusă cu pumnul bătut în masă, era rezultatul confruntării fiecăruia dintre acești lideri, membri ai conducerii lărgite numite BPN, cu organizațiile locale ale partidului. Posibilitatea de a greși major, în condițiile unei conduceri colective, este redusă în mod semnificativ. Iar forța deciziei crește ca amploare, atâta veme cât este susținută pe întreaga verticală a partidului. Ceea ce am descris mai sus, cât de succint am putut, nu este altceva decât o regulă de bază după care poate funcționa bine orice tip de organizație. Cu atât mai mult partidele politice.

Ei bine, Marcel Ciolacu, pe de-o parte, anunță un lucru neadevărat, și anume că, în viitor, deciziile se vor deplasa dinspre centru spre baza partidului, iar pe de altă parte îi pune pe membrii acestuia într-o situație cu totul și cu totul inedită. Vine în față cu o echipă de lideri, pe care a desemnat-o exclusiv în funcție de un algoritm al puterii și influenței personale, din această echipa restrânsă nefăcând parte liderii locali și nici parlamentarii partidului, și ne anunță că împreună vor elabora un proiect. Iar respectivul proiect va fi votat nu mai contează cum și când, într-un mini sau într-un mega-Congres. După care, automat, acest grup restrâns de activiști PSD transformați în apartnici va conduce partidul în următorii ani.

Acest plan anunță de fapt eșecul de proporții al celui mai mare partid din România. Acest proiect este semnătura pe actul de deces al PSD. Pentru că, în realitate, PSD, cât timp nu se va dezintegra, ar urma să fie condus cu totul și cu totul altfel de cum ne informează Marcel Ciolacu. Nu de liderii reali ai acestui partid, ci de o mână de persoane sau personalități, spuneți-le cum vreți, care formează echipa restrânsă a lui Marcel Ciolacu, decolată de la sol și deconectată de la rețeaua de vase comunicante ale partidului. Grupul de aparatnici.

A se observa că Marcel Ciolacu exclude din start sau în orice caz ignoră orice posibilitate ca un alt grup de pesediști să alcătuiască o echipă și să propună un proiect alternativ. Admițând însă că ar exista premize pentru declanșarea unei competiții între echipe și proiecte alternative, deznodământul ar fi același. Pentru că orice echipă de acest fel ar câștiga competiția internă, indiferent cu ce program, situația pe ansamblu nu se va schimba. Va exista tot un grup de aparatnici la fel de decolat și de deconectat de la baza partidului, care nu va avea nici autoritatea necesară, și nici informațiile indispensabile pentru a lua decizii bune în raport cu competiția politică în sens larg.

Mai mult decât atât. Marcel Ciolacu condamnă PSD la o fractură. Care este inerentă. Este limpede că, în mod natural, liderii reali scoși din joc de Marcel Ciolacu vor căuta o soluție. Pe care nu o mai pot găsi în interiorul aceluiași partid. Iar PSD se va rupe. Primele semne în acest sens vor exista înaintea alegerilor parlamentare, iar bomboana pe colivă va fi pusă după.

Ar fi bine ca nimeni să nu aibă nicio îndoială asupra rolului duplicitar jucat de acest personaj politic crescut în pepiniera de agenți de influență ai Serviciului Român de Informații și șantajat cu diploma sa falsă de luptător cu merite deosebite în lovitura de stat din decembrie 1989, denumită impropriu Revoluție. A se observa de asemenea că și crearea unui partid alternativ, Pro România, care a reprezentat o grea lovitură pentru PSD, este tot opera unui acoperit, Victor Ponta, care reușise, împins fiind de sistem, să se înșurubeze pentru o perioadă apreciabilă de timp la șefia PSD. Și să mai luăm în calcul, pentru că nu poate fi vorba pur și simplu de un șir de întâmplări, că cele mai multe dinte cutremurele care au zguduit și au vulnerabilizat PSD, chiar în perioada în care acest partid s-a afla la putere și a dispus de o majoritate confortabilă în Parlament, a fost opera altor agenți de influență, instruiți și ei în pepinierele de cadre ale celor două servicii secrete relevante, SRI și SIE, și deveniți premieri ai României.

Se pare că, în aceste condiții, PSD nu mai are scăpare. Și indiferent cât de grave vor fi derapajele PNL și indiferent cât de mult va dezamăgi acest partid aflat la guvernare, populația României, atunci când vor avea loc alegerile locale și parlamentare, nu prea va mai avea o alternativă. Și vom intra din nou într-un ciclu negru de câțiva ani.

Sorin Rosca Stanescu