• Tweet

Așa, pe scurt și din fuga calului:
- Trump îi arată UE pisica cu retragerea protecției americane, deocamdată au zis că dacă europenii se simt așa bazați să se bage în Ucraina n-au decât s-o facă pe barba lor.
- Trump a confirmat prin convorbirea cu Putin dispariția lumii unipolare (ce va fi însemnat și asta, că nu a prea fost 100% unipolară), ideea e că de acum înainte Washingtonul bagă mai mult în seamă Moscova.
- Planul de pace din Ucraina începe să semene cu o cedare totală în fața solicitărilor Moscovei.
- Se conturează o acceptare americană a mai vechii obsesii sovieto-ruse cu „noua arhitectură de securitate europeană" și „spațiul comun de securitate european" - treaba nasoală e că se negociază asta cu americanii, cam fără europeni, indiferent ce realitate vor acoperi vorbele astea.
- Americanii se retrag la ei pe continent să se pună la punct pentru mileniul XXI, cel mai probabil vor păstra niște baze militare prin Europa, dar umbrela de securitate americană dă semne că se restrânge. Prea eram în 2025 și gândeam ca în 1990, americanii vor să accelereze.
- Democrația liberală, diversitate și incluziune, statul social nu mai sunt proiecte ale SUA, nici la ei acasă, nici în restul lumii. Nici exportul de stat de drept nu mai e o prioritate.

Ce înseamnă cele de mai sus pentru Ucraina?
- Crește enorm posibilitatea ca Putin să-și atingă obiectivul de demantelare a statului ucrainean și reconstruire a lui într-o formulă conform intereselor Moscovei.
- Ucraina nu va fi membru NATO câtă vreme umbrela de securitate americană din Europa se restrânge.
- Cel mai probabil Ucraina nu va fi nici membru UE - în condițiile în care UE va trebui să se miște extrem de repede dacă vrea să mai aibă vreun sens în lumea care se construiește.
- Mă aștept la confruntări politice intense la Kiev, sistemul cvasi-dictatorial instalat de Zelenski nu prea are șanse de supraviețuire. Vor fi foarte multe întrebări foarte dure și vor crește în intensitate acuzațiile de lipsă a legitimității.
- Dispariția subsidiilor americane pentru presa ucraineană va aduce anularea monopolului lui Zelenski asupra mass-media din Ucraina. Mass-media nu va dispărea, va apărea o formă de finanțare pentru dezbaterile ce urmează la Kiev - inclusiv de la Moscova - însă va dispărea controlul guvernamental. Așa cum s-au retras din mass-media oligarhii ucraineni la începutul războiului la fel de repede vor reveni.
- În acest moment știm sigur că Ucraina va fi îndemnată să accepte într-o formă sau alta cedarea teritoriilor ocupate de Rusia sub amenințarea retragerii sprijinului militar (și nu este vorba doar de arme și muniții, vorbim și de radare și sateliți și etc.) Trump a arătat că nu glumește când zice că taie banii.
- Riscurile cele mai mari pentru Ucraina în acest moment sunt 1) declanșarea de proteste de stradă masive în contextul negocierii unei încetări a focului/ unei păci extrem de de dezavantajoase; 2) ieșirea armatei de sub controlul politic al autorităților centrale de la Kiev (război civil pe românește).
- Dacă Zelenski scapă hățurile la Kiev nu prea vor mai fi multe de negociat între Trump și Putin, rușii vor încăleca Ucraina cu viteză maximă.

Ce înseamnă șocurile americane pentru UE?
- UE rămâne fără principalul aliat în proiectele de export de democrație liberală, diversitate/ incluziune și stat social. Și chiar nu are capacitatea să exporte chestiile astea singură, de fapt nu are capacitatea să le susțină pe continentul european singură.
- UE riscă să rămână fără umbrela de securitate americană - care i-a permis prosperitatea din ultimii 80 de ani, inclusiv dezvoltarea proiectelor de mai sus.
- În acest moment UE este paralizată și nu are nici un fel de replică la schimbările majore care se petrec, e un fel de căprioară uimită care se holbează la farurile camionului.
- Extinderea UE (aderarea Ucrainei și Republicii Moldova) va fi amânată pe termen nedefinit. Mi se pare extrem de probabil ca Putin să vină și să zică „în contextul noii arhitecturi de securitate europene cred că este nevoie de acordul nostru pentru ca Ucraina și Republica Moldova să adere la UE". Sau ceva de genul. În orice caz, ar fi o formă de delir ca UE să continue cu proiectul de extindere Ucraina/ Republica Moldova în condițiile în care UE devine un actor geopolitic irelevant pe propriul continent.
- Văd două variante de evoluție la nivel macro: 1) birocrația UE va continua să susțină proiectele majore la care a renunțat SUA, asta în condițiile în care aceste proiecte reprezintă în acest moment cam singurele rațiuni ale existenței acestei birocrații, chestie care va provoca cutremure politice majore în interiorul UE; 2) se produce o schimbare la nivelul politicilor UE și este urmat modelul american de curățenie în propria ogradă, UE să-și găsească și o altă rațiune de existență în afara exportului de democrație liberală, diversitate/ incluziune și stat social. O idee bună ar fi repornirea motoarelor economice și de dezvoltare ale Uniunii. Sau un proiect serios de apărare.

Și România?
- Suntem pe nicăieri. Nu știm oficial ce s-a întâmplat cu alegerile prezidențiale, cine le-a furat și unde le-a dus. Avem o clasă politică îmbătrânită și meschină, niște moșuleți cleptomani care vor să stea călare pe averile furate. În anul 2025 o țară membră UE și NATO are un prim-ministru care nu știe vorbi engleza nici cât Ion Iliescu în 1990. Omul nu poate pune mâna pe telefon să sune și să ceară armament și muniție ca Zelenski.
- Din punct de vedere militar România este gata de luptă vreme de câteva săptămâni „până vin americanii". Dar dacă nu vin americanii? Nimeni nu vrea măcar să se gândească la întrebarea asta, nu mai vorbim de oferit vreun răspuns clar. De fapt toți știm răspunsul, nu-i așa?
- La nivel mediatic și cel al analizei publice s-a depășit cu greu la noi viziunea victoriei iminente a Ucrainei. Suntem la faza comparațiilor cu epoca interbelică, cu niște anacronisme înspăimântătoare și o lipsă de cunoaștere a evenimentelor istorice îngrijorătoare. Îmi amintesc de niște experți în ale războiului adunați la Digi TV la începutul războiului din Ucraina care nu știau dacă România a avut/ are/ va avea avioane de vânătoare Mig-29.
- Nu-mi e clar dacă cineva din România vrea să participe în vreun fel la resetarea UE ce va să vie. Îmi pare că e destul de mult de muncă și nu merită deranjul. Conformism pe linie, ne aliniem și noi pe unde ne primesc ăștia. Frământând căciula-n mână, cu umilință și plecăciuni. Cum ziceam: premierul nu poate vorbi cu ăia care ar fi dispuși să-l asculte, cum să-i convingă pe ăia nervoșii? În orice caz, zero viziuni sau proiecte dinspre România referitoare la UE.

Dar Republica Moldova?
- Acolo se aplică zicala „nasol moment, mișto coliva". Partidul de guvernare PAS nu mai vrea să aibă nici măcar un membru în viitorul Parlament și lucrează îndârjit să-și atingă obiectivul ăsta, altă explicație rațională nu există pentru ce se întâmplă acolo.
- Reforma justiției a ajuns la nivelul la care în momentul în care a început anchetarea afacerilor unui fost ministru toată lumea s-a mobilizat s-o scoată din joc pe procuroarea care a început ancheta asta.
- Criza gazelor s-a întors ca un bumerang împotriva guvernării - după ce au încercat s-o exploateze în direcția supunerii Transnistriei. Tiraspolul le-a spus-o verde-n față că preferă să înghețe decât să se supună Chișinăului. Noroc cu Ungaria care îi ajută pe transnistreni acum să primească gaze din Rusia pe tot felul de căi dubioase. Asta în timp ce prețurile la energie de la Chișinău au explodat.
- În funcție și de evoluțiile din Ucraina s-ar putea ca alegerile parlamentare de la Chișinău să producă un șoc masiv.

George Damian