• Tweet

Fantomele continuă să stârnească fascinație și teamă, mai ales în preajma Halloweenului. O apariție misterioasă, o răcoare inexplicabilă sau senzația că cineva se află în spatele nostru pot fi interpretate drept semne ale unei prezențe supranaturale.

Oamenii de știință încearcă însă să găsească explicații pentru aceste experiențe, iar un studiu recent a scos la iveală asemănări surprinzătoare între persoane din categorii foarte diferite.

Percepția unei prezențe care nu poate fi văzută sau auzită în mod direct este cunoscută în literatura de specialitate drept „prezență simțită". Fenomenul a fost studiat de psihologi și neurologi, care încearcă să înțeleagă de ce unii oameni au impresia că se află în apropierea unei persoane invizibile.

Deși relatările despre astfel de experiențe sunt numeroase, nu există dovezi științifice care să confirme că ele ar avea o origine supranaturală. Cercetătorii iau în calcul mai multe explicații, de la efectele doliului și halucinațiile care pot apărea în apropierea somnului până la anumite tulburări neurologice sau psihice, aflăm din Popular Mechanics.

Pentru a înțelege mai bine fenomenul, o echipă de cercetători a comparat experiențele a trei grupuri de persoane: oameni care auzeau voci sau aveau diagnostice psihiatrice ori neurologice, persoane implicate în practici spirituale și sportivi care practicau activități de anduranță sau extreme.

Primul grup a inclus persoane care se identificau drept „auzitori de voci" sau care fuseseră diagnosticate cu afecțiuni precum schizofrenia. În al doilea grup s-au aflat persoane recrutate prin intermediul organizațiilor spirituale. Majoritatea nu aveau diagnostice clinice, însă unele au relatat experiențe precum clarviziunea, perceperea unor senzații inexplicabile sau auzirea unor voci fără o sursă identificabilă.

Al treilea grup a fost format din sportivi care participau la competiții de anduranță sau activități extreme, uneori în condiții de izolare. Doar câțiva dintre aceștia aveau diagnostice psihiatrice.

Participanții au completat chestionare online în care au descris modul în care au perceput aceste prezențe și împrejurările în care au avut experiențele respective.

„Cercetările care compară aceste fenomene rămân rare", au remarcat autorii studiului publicat în revista Psychological Medicine. Potrivit acestora, compararea experiențelor din contexte diferite ar putea ajuta la identificarea mecanismelor comune și a celor specifice fiecărui grup.

Răspunsurile participanților au scos la iveală asemănări surprinzătoare. Aproximativ jumătate dintre persoanele intervievate au descris prezența ca fiind umană. Totodată, mulți au spus că au perceput-o prin atingere sau auz, iar aceasta părea să se afle în apropiere ori chiar în spatele lor.

Unele persoane au asociat prezențele cu entități angelice sau demonice, în timp ce altele au crezut că este vorba despre persoane dragi care au murit. Intensitatea experiențelor a variat considerabil, de la simpla senzație că cineva stă în spatele lor și le privește până la o stare de teroare, însoțită de convingerea că prezența respectivă le-ar putea face rău.

Unele relatări au fost deosebit de neobișnuite. O participantă a descris apariția unei tinere femei eterice, despre care simțea că avea o legătură profundă cu ea. Experiența ar fi fost însoțită de emoții, cuvinte și imagini pe care femeia le percepea ca venind din exterior. Apariția părea să se suprapună peste încăperea în care se afla.

Un alt caz a implicat o sportivă de anduranță care era pe punctul de a ceda din cauza hipotermiei, în timpul unei curse. Femeia a povestit că a văzut o lumină puternică și inexplicabilă în fața sa. A continuat cursa și a terminat-o, fiind convinsă că, fără acea lumină, ar fi putut muri.

Alți participanți au descris o senzație greu de explicat, ca și cum ar fi existat cineva în apropiere, dar prezența dispărea de fiecare dată când încercau să o vadă sau să o audă. Experiența era însoțită de o impresie bruscă și de o teamă crescândă, fără să existe un stimul evident care să le confirme percepția.

Studiul a arătat că senzația unei prezențe apărea frecvent la persoanele predispuse la halucinații și era adesea asociată cu paranoia. Cu toate acestea, experiențele nu erau identice în toate cele trei grupuri.

Persoanele care auzeau voci au descris cele mai bogate detalii senzoriale, inclusiv senzații tactile și schimbări resimțite la nivelul propriului corp.

În cazul persoanelor implicate în practici spirituale, astfel de experiențe apăreau mai ales în timpul meditației sau atunci când încercau să intre în contact cu ceea ce considerau a fi lumea spiritelor.

Cercetătorii au pus această observație în legătură cu fenomenul numit „absorbție", prin care o persoană se cufundă profund în imagini și experiențe mentale, care nu au neapărat o bază în realitatea exterioară.

Un alt element comun tuturor grupurilor a fost apariția unor experiențe în apropierea momentului adormirii sau trezirii. Acestea sunt cunoscute drept halucinații hipnagogice sau hipnopompice și pot include senzația unei prezențe, imagini vii ori sunete care par reale.

Deși comparația dintre cele trei grupuri a evidențiat tipare comune, cercetătorii nu au reușit să stabilească o cauză unică pentru senzația unei prezențe invizibile.

Rezultatele sugerează că experiențele pot apărea în contexte foarte diferite și că ar putea implica mecanisme psihologice și neurologice comune. Totuși, studiul nu demonstrează existența fantomelor și nici nu explică pe deplin de ce unele persoane au astfel de percepții.

Autorii consideră că sunt necesare cercetări suplimentare, în special în cazul experiențelor în care prezența pare reală, dar nu are caracteristici clare care să poată fi percepute prin simțuri.

„Posibila existență a altor tipuri de prezențe iluzorii necesită investigații suplimentare", au concluzionat cercetătorii.

Deocamdată, știința poate descrie experiențele și poate identifica unele dintre situațiile în care apar, dar nu are o explicație definitivă pentru toate relatările. Iar asemănările dintre poveștile unor oameni atât de diferiți arată că fenomenul merită studiat în continuare, chiar dacă misterul fantomelor rămâne nerezolvat.