• Tweet

Un studiu de ultima ora publicat în "Circulation Research" arată cu precizie cum virusul distruge celulele sistemului vascular. Pentru a se demonstra ca afectiunea Covid-19 este una circulatorie si nu respiratorie, cum s-a crezut pana acum, s-a inoculat in organismul participantilor la test un "dispozitiv medical" care continea strict proteina "S" (spike) a coronavirusului Sars-Cov-2.

Rezultatul final publicat pe 1 mai 2021 a aratat ca sistemul imunitar reactioneaza la proteina "S", cea responsabila de fixarea virusului pe celule, fiind firesc sa fie asa, intrucat organismul considera aceasta proteina ca fiind cea mai periculoasa, fiind calea de intrare in celule care produce acel "tunel" prin care intra informatia ARN in celule si dicteaza prin modificarea codului genetic celular ca virusul sa se multiplice, in sensul ca acea celula infectata produce numai coronavirusi pe care apoi ii degaja si raspandeste in organism in ritm accelerat, punand stapanire pe organism acolo unde sistemul imunitar natural nu face fata. De aici se declanseaza "furtuna de citokine" care cauzeaza mai apoi probleme respiratorii, in plamani, cardiace, renale etc.

Este unaanim acceptat de specialisti faptul că, dincolo de simptomele respiratorii pe care le provoacă Covid-19, şi alte părţi ale corpului pot fi afectate de tulburări cardiovasculare, de aici s-a nascut intrebarea pusa in studiu: "Daca afectiunea e in primul rand una circulatorie (vasculara)?". Echipa care s-a ocupat de studiu arată modul în care virusul atacă sistemul circulator sau vascular. Proteina "S" a virusului (cea care îi dă aspectul de "coroană") atacă celulele receptoare ACE2 din corp, distrugând mitocondriile responsabile cu generarea energiei celulelor. Astfel, este afectat ţesutul endotelial care protejează vasele de sânge. Asta se observase deja, dar ceea ce nu se cunoştea până acum era mecanismul exact şi rolul proteinei "S". Această proteină stă, de altfel, la baza tuturor vaccinurilor aflate în uz în prezent, iar in tehnologia ARN mesager avem de a face cu exact cu informatii modificate genetic pentru proteina "S", transmise sistemului imunitar.

Pentru acest studiu de importanta capitala - intrucat este vorba de sute de milioane de doze de ser cu ARN mesager, continad proteine "S" cu codul genetic modificat -, cercetătorii au creat un pseudo-virus având numai proteina "S", nu şi celelalte componente ale Sars-Cov-2. Oamenii de ştiinţă au vrut să demonstreze că această proteină este suficientă pentru a cauza boala. Efectele asupra sistemului respirator sunt, de fapt, consecinţa inflamării ţesutului vascular din plămâni: "Foarte mulţi oameni cred că este o boală respiratorie, dar în realitate este o afecţiune vasculară", spune profesorul Uri Manor, coautor al studiului. "Asta ar putea explica de ce unii oameni fac infarcte sau au probleme cu alte organe ale corpului decât plămânii. Toate sunt vascularizate, este ceea ce au ele în comun", a explicat profesorul de la Salk Institute for Biological Studies (acelasi centru de cercetare care a fost initiat de Joans Salk, autorul vaccinului anti-poliomielitic, care vaccin s-a dovedit a fi eficient si in cazul noului coronavirus, dupa cum arata o cercetare pe 600 de subiecti de ultima ora si care ar intari ipoteza ca persoanele vaccinate in copilarie incepand cu anii '60 impotriva poliomielitei nu dezvolta forme grave de Covid-19 intrucat au deja protectie).

Problema care se pune acum este ca vaccinurile de tip Pfizer si Moderna folosesc secvente ARN modificare genetic din codul proteinei "S" a noului coronavirus pentru a transmite informatii organismului (sistemului imunitar) ca sa recunoasca aceasta proteină si s-o atace, asa incat atunci cand corpul e infectat cu Sars-Cov-2 sa declanseze reactia imuna de aparare. Astfel, boala se produce, dar nu in forme grave, deoarece sistemul imunitar recunoaste virusul nociv inca de la inceput si porneste mecanismul de aparare si eliminare. Numai ca - iata - exact proteina "S" este cea inoculata, cea care "e suficinenta pentru a cauza boala in forma grava" după cum arata cercetarea publicata de "Circulation Research".

Pana acum nu se stie exact cand inceteaza in organism efectul de multiplicare a proteinei "S" din vaccinul cu ARN mesager. Sau daca inceteaza vreodata, adica daca exista o rata de multiplicare atenuata, pana la disparitie. Pentru ca daca acest efect este unul indelungat, atunci chiar daca in doza initiala se inoculeaza o cantitate mica de proteina "S", cu timpul, prin multiplicarea necontrolata si apoi prin rapel si alte doze care vor fi facute anual sau bianual (dupa alti experti se poate ajunge si la trimestrial, odata cu mutatiile virusului) cantitatea poate creste in organism pana la pragul in care se atinge masa critica de proteina "S" ce declanseaza o boala circulatorie si furtuna de citokine care poate deveni fatală. Asta ar face din vaccinurile bazate pe noua tehnologie o veritabila bomba cu ceas, al carei efect intarziat ar conduce la sute de milioane de cazuri de imbolnavire brusca a bolilor circulatorii si la decese in masa, cu un termen de la un an-doi, ca cativa ani, sau zeci de ani, nu se poate anticipa decat ca in acest caz ar fi vorba de particularitatile fiecarui organism.

Pe de altă parte, acest studiu nu pune sub nicio formă sub semnul întrebării oportunitatea vaccinării. Profesorul Uri Manor a scris pe Twitter: "Vaccinurile conţin o cantitate mult prea mică de proteină 'S' pentru a reprezenta o problemă. Vaccinul cu tehnologie ARN mesager este mult mai sigur decât contractarea în sine a bolii. Toată lumea ar trebui să-l facă, eu şi toţi membrii familiei mele l-am făcut. Studiul nostru arată doar că această boală este cu adevărat periculoasă", a comentat profesorul. Alti cercetatori spun ca e "liniștitor" ceea ce spune Manor, numai in cazul cand efectul de multiplicare in corp inceteaza si reziduurile de ARN modificate genetic ale proteinei "S" nu se mai raspandesc, cu toate ca o parte din celulele organismului, odata supuse la ARN mesager, isi modifica si ele codul ADN. Conteaza cat de multe celule din organism isi modifica ADN-ul initial. Dar este la fel de posibila o raspandire lenta, dar constanta, imbogatita si de alte doze de vaccin succesive, ceea ce ar putea crea un pericol important, asa ca aceste concluzii preliminare ale studiului trebuie urmarite in continuare.

Profesorul Rafael Máñez Mendiluce, care a tratat pacienţi Covid-19 timp de un an la unitatea de terapie intensivă a Spitalului Universitar Bellvitge, afirmă că pentru el nu este nicio surpriză rezultatul studiului, dat fiind tabloul clinic prezentat de pacienţii săi. În urmă cu un an, el avertiza că cel mai mare risc la Covid-19 îl reprezintă simptomele inflamatorii şi reamintea că formarea cheagurilor de sânge este un fenomen ce se întâmplă şi în cazul altor virusuri. Medicul se întreabă însă dacă nu cumva problemele vasculare apar numai în cazul pacienţilor cu stare severă, adică în momentul în care infecţia deja a "cucerit" tractul respirator şi s-a răspândit apoi în corp prin sânge, deci pe baza unei cantitati mari din sistemul circulator. "În general, la pacienţii cu forme moderate, infecţia se limitează la căile aeriene superioare, adica acolo se localizeaza chiar daca circula prin intregul corp.", a observat medicul. Pe de altă parte, Mendiluce crede că problemele vasculare ar putea avea legătură cu un răspuns inflamator al sistemului imunitar al pacientului, care declanseaza "furtuna de citokine".