• Tweet

Lumea de astăzi este prinsă între două viitoare posibile: pe de o parte, o alianță multipolară în apărarea statelor naționale suverane s-a organizat în jurul unei paradigme de gândire pe termen lung, optimism științific și cooperare reciproc avantajoasă, în timp ce o paradigmă unipolară de guvernare mondială, depopulare și gândire de sumă zero împinge un program de Mari Resetari, pandemii controlate și război.

Dobândirea unei înțelegeri a acestor două paradigme opuse este mai importantă acum decât oricând, iar un loc important pentru a începe este mintea tulburătoare a Arhitecților Marilor Resetări, care împing astăzi societatea într-o "A Patra Revoluție Industrială", în care se crede că automatizarea, și Inteligența Artificială vor face ca cea mai mare parte a umanității să devină depășită.

După cum a descris în repetate rânduri această perspectivă filosoful vedetă al Forumului Economic Mondial, Yuval Harari:

"Tehnologia ar putea perturba societatea umană și însuși sensul vieții umane în numeroase moduri, de la crearea unei clase inutile la nivel mondial până la apariția colonialismului datelor și a dictaturilor digitale".

În primul articol din această serie, am analizat reorganizarea mișcării de eugenie după cel de-al Doilea Război Mondial, în urma cererii lui Sir Julian Huxley ca "ceea ce este de neconceput să devină, din nou, de gândit". În acest al doilea segment, vom face un salt înapoi în timp pentru a înțelege mai bine ce a cauzat ascensiunea perversiunii științei cunoscute sub numele de "eugenie" ca o nouă religie științifică în secolul al XIX-lea.

Ipotezele sistemului închis ale darwinismului social

Există câteva lucruri fundamentale care ar trebui înțelese despre știința eugeniei, cunoscută și sub numele de "știința curățării fondului genetic uman de poluarea nedorită", care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea. Această "știință" a luat naștere din aplicarea teoriilor lui Darwin privind selecția naturală și "supraviețuirea celui mai adaptat" la eliminarea de către societatea umană "a celor nepotriviți" și a avut la bază anumite ipoteze fundamentale, printre care nu cele mai puțin importante:

- că umanitatea este un sistem modelat în întregime de forțele materiale ale constrângerilor de mediu și ale geneticii,
- că acest sistem este în mod fundamental închis și, prin urmare, entropic (supus legilor imuabile ale randamentelor descrescătoare ghidate de o moarte termică inevitabilă),
- că forța creatoare a mutațiilor genetice care ghidează apariția unor noi mecanisme biologice era în mod fundamental aleatorie,
- că acest caracter aleatoriu nu poate fi depășit decât prin apariția unei noi ere de ingineri sociali care să gestioneze umanitatea la toate nivelurile: economic, psihologic, cultural și chiar genetic.

Imaginându-și viitoarea epocă în care știința eugeniei va înlocui religiile lumii, fondatorul școlii, Sir Francis Galton (vărul lui Charles Darwin), a meditat în 1905:

"Este ușor să ne lăsăm imaginația să zburde pe presupunerea unei acceptări din toată inima a eugeniei ca religie națională".

Sfârșitul secolului al XIX-lea: O ciocnire a două sisteme

Progresele care au schimbat paradigma în știință și în arta statului până la sfârșitul secolului al XIX-lea au dus la o nouă eră petrochimică/electronică. Noile descoperiri în fizica atomică făcute de Beckerel, Roentgen, Curie, Rutherford, Planck și Einstein schimbau, în plus, ideea pe care omenirea o avea despre spațiu, timp, energie și materie.

Aplicarea practică a acestor descoperiri sub forma progresului științific și tehnologic în slujba umanității distrugea rapid fundamentele presupuselor "legi ale populației" ale lui Thomas Malthus, care presupunea că invențiile umane nu vor putea niciodată să depășească limitele naturii, necesitând întotdeauna o "preoțime științifică" care să controleze creșterea populației de deasupra controlului națiunilor.

În ciuda faptului că o speranță autentică pentru o nouă eră a descoperirilor și a progresului devenea realitate, ceva mai întunecat era în joc.

În această perioadă, forțele conducătoare care reprezentau Imperiul Britanic erau ocupate cu încercarea de a rezolva o provocare existențială: suveranitatea națională se dovedise mult mai puternică decât anticipase oligarhia financiară centrată la Londra și apărea ceva nou care ar putea submina pentru totdeauna sistemele de geopolitică hobbesiană "cu sumă zero".

Păstrarea uniunii în mare parte datorită unei alianțe strategice Rusia-SUA a dus la o înfrângere majoră pentru forțele britanice atât în City of London, cât și pe Wall Street, în sclavagismul din sud și în Canada britanică.

Un nou sistem global a apărut rapid pe măsură ce oamenii de stat adepți ai lui Lincoln au adoptat rapid "Sistemul american de economie politică" pentru a-și elibera națiunile de manipularea Imperiului. În timp ce sistemul american era un sistem fundamental deschis - bazat pe un progres tehnologic nemărginit și pe supunerea banilor suveranității naționale - sistemul britanic era fundamental închis, bazat pe cultul și controlul banilor de către finanțiștii privați, pe sclavia datoriei și pe speculații. Acolo unde unul se concentra pe producție, celălalt doar jefuia în mod parazitar.

Henry C. Carey (principalul consilier economic al lui Abraham Lincoln) a explicitat această dihotomie în momentul în care a prevăzut natura globală a viitorului Război Civil din SUA, elaborată în lucrarea sa din 1852, Harmony of Interests:

"Lumea se află în fața a două sisteme: unul urmărește creșterea proporției de persoane și de capital angajat în comerț și transport, și, prin urmare, diminuarea proporției angajate în producerea de mărfuri cu care să se facă comerț, cu o rentabilitate în mod necesar diminuată pentru munca tuturor; în timp ce celălalt urmărește creșterea proporției angajate în munca de producție și diminuarea celei angajate în comerț și transport, cu o rentabilitate crescută pentru toți, oferind muncitorului salarii bune și proprietarului de capital profituri bune... Una dintre ele urmărește pauperismul, ignoranța, depopularea și barbaria; cealaltă, creșterea bogăției, a confortului, a inteligenței, a combinației de acțiuni și a civilizației. Unul privește spre războiul universal; celălalt spre pacea universală. Unul este sistemul englezesc; pe celălalt putem fi mândri să-l numim sistemul american, deoarece este singurul care a fost conceput vreodată și a cărui tendință a fost aceea de a ridica și în același timp de a egaliza condiția omului în întreaga lume."

În 1872, Carey era ocupat să dirijeze o serie de economiști din întreaga lume care asistau zeci de guverne în implementarea acestui sistem, când a scris un tratat economic antimalthusian intitulat Unity of Law. Aici, marele economist și-a expus pe deplin teoria sa cuprinzătoare a științei economice ca un sistem de cooperare și creștere creativă între marile culturi, cu sumă diferită de zero:

"Marile națiuni ale pământului ar trebui să profite fiecare și toate de dezvoltarea puterilor, mentale și fizice, ale fiecăreia dintre ele; fiecare și toate ar trebui să crească în putere de autodirecție, pe măsură ce fiecare și fiecare obține tot mai mult puterea de a controla și de a dirija marile forțe naturale; armonia tuturor intereselor internaționale ar trebui să fie la fel de perfectă și completă cum știm că este cea a indivizilor din care sunt compuse națiunile."

Până în 1890, viziunea optimistă a lui Carey despre o nouă epocă pentru civilizație a fost frumos exprimată de primul guvernator al statului Colorado și fost bodyguard al lui Lincoln, William Gilpin, al cărui Cosmopolitan Railway din 1890 prezenta studii aprofundate ale proiectelor feroviare care unesc toate părțile lumii în cadrul unei noi culturi a progresului științific și tehnologic pentru toți. Gilpin a fost explicit că acest sistem va fi finanțat de bănci naționale care vor genera credite productive pe termen lung, protecționism și educație universală pentru binele fiecăruia și al tuturor.

Gilpin a scris despre această viitoare lume post-colonială:

"Armele măcelului reciproc sunt aruncate; pasiunile sângeroase găsesc un control, o majoritate a familiei umane acceptă învățăturile esențiale ale creștinismului în practică... Se descoperă loc pentru virtutea industrială și puterea industrială. Masele civilizate ale lumii se întâlnesc; ele se luminează reciproc și fraternizează pentru a reconstitui relațiile umane în armonie cu natura și cu Dumnezeu. Lumea încetează să mai fie un lagăr militar, incubat doar de principiile militare ale forței arbitrare și ale supunerii abjecte. O nouă și măreață ordine în afacerile umane se inaugurează din aceste imense descoperiri și evenimente concomitente."

Imperiul contraatacă

Imperiile nu dispar niciodată fără luptă, iar Imperiul Britanic nu a făcut excepție. Înainte ca războiul civil orchestrat de britanici în SUA să se încheie, o nouă mare strategie imperială a fost reformulată în centrul nervos ideologic de la Cambridge și Royal Society. Din aceste rețele a ieșit o nouă rasă de management imperial sub forma Clubului "X" al lui Huxley (c.1865), condus de un tânăr mizantrop talentat pe nume Thomas Huxley (cunoscut și ca: "Darwin's Bull Dog"), care a fost însărcinat cu formularea unei noi mari strategii pentru conservarea imperiului.

Știind că cel mai important nivel al războiului se regăsește în concepțiile științifice deținute de societate (deoarece standardul nostru de autoreglementare politică se bazează în cele din urmă pe și este informat de standardele și legile găsite în natură), Clubul "X" al lui Huxley a urmărit să unească toate ramurile majore ale fizicii, biologiei, economiei și sociologiei sub o interpretare singulară și coerentă, bazată pe o știință gradualistă, descriptivă și reducționistă.

Aceasta ar fi fost o nouă știință unificată, coerentă din punct de vedere intern, care ar fi călcat în picioare dovezile tuturor salturilor creatoare care modelează întreaga natură vie și non-vie. Acest grup și-a dat seama că, dacă natura ar putea fi modelată ca un proces închis, în descompunere și aleatoriu, atunci ar fi, de asemenea, lipsită de orice noțiune reală de principiu, justiție sau moralitate. Aceasta ar fi o concepție a naturii prin care imperiile ar putea justifica pentru totdeauna exploatarea victimelor lor.

Deși teoriile lui Malthus (și corolarii lor economici din lucrările lui Mill, Smith și Ricardo) își făcuseră înainte treaba de a "justifica științific" imperiul, era nevoie de ceva mai sofisticat, deoarece lumea își dădea seama rapid de înșelăciune, așa cum a demonstrat Carey în lucrarea sa "Unity of Law" (1872), care a fost citită pe scară largă:

"Dl. Malthus a fost determinat să inventeze o lege a populației prin intermediul căreia să îi scutească pe cei bogați și puternici de orice responsabilitate pentru starea de lucruri existentă; dându-le asigurări că sărăcia și mizeria de care erau înconjurați peste tot au rezultat din faptul că Creatorul a trimis pe pământ un număr mare de oameni pentru care nu a prevăzut nici o masă la care să li se permită să mănânce, nici materiale cu ajutorul cărora să fie îmbrăcați; furnizând astfel teoria cu ajutorul căreia autorii de mai târziu au putut, așa cum au presupus, să dovedească faptul că, în Insulele Britanice, omul a devenit 'un drog' și 'populația o pacoste'".

Pentru a pune în mișcare noua mare strategie imperială, două noi grupuri de reflecție au fost în curând puse în funcțiune.

Primul dintre cele două se numea Societatea Fabian, creată în 1884 de un cuib de intelectuali iubitori de eugenie, condus de Sidney și Beatrice Webb, alături de George Bernard Shaw, care a vorbit despre "mâncătorii inutili de sacrificii".

În curând, grupul a atras în rândurile sale personalități imperiale de prim rang, printre care H.G. Wells, elevul lui Thomas Huxley, Lord Halford Mackinder, John Maynard Keynes și Lord Bertrand Russell. Apoi, grupul a înființat o școală în care să îndoctrineze tinerii talentați din elita mondială, numită London School of Economics.

În 1902, un al doilea grup de reflecție numit Round Table Group a fost înființat la Oxford sub controlul "patrioților rasiști" George Parkin și Lord Alfred Milner. În curând, au fost create filiale ale "Mesei Rotunde" în tot Commonwealth-ul anglo-saxon, așa cum a fost descris în lucrarea postum a profesorului Carrol Quigley, publicată postum, Anglo-American Establishment.

Finanțarea acestui grup a fost plătită de averea magnatului rasist al diamantelor Cecil Rhodes, iar mandatul său a fost ilustrat în testamentul lui Rhodes din 1877:

"Să formăm același tip de societate, o Biserică pentru extinderea Imperiului Britanic. O societate care ar trebui să aibă membrii săi în fiecare parte a Imperiului Britanic, lucrând cu un singur scop și o singură idee, ar trebui să avem membri în universitățile și școlile noastre și ar trebui să urmărim tineretul englez care trece prin mâinile lor, doar unul singur, poate, din fiecare mie ar avea mintea și sentimentele necesare pentru un astfel de scop, ar trebui să fie testat în toate felurile, ar trebui să fie testat dacă este rezistent, dacă are elocvență, dacă nu ține cont de detaliile mărunte ale vieții și, dacă se dovedește a fi așa, atunci să fie ales și obligat prin jurământ să servească pentru tot restul vieții în țara sa. El ar trebui apoi să fie susținut, dacă nu are mijloace, de către Societate și trimis în acea parte a Imperiului unde se simte că este nevoie de el."

Trustul Rhodes s-a stabilit la Oxford, unde tinere talente din întreaga Comunitate au fost în curând spălate pe creier cu bursele Rhodes, devenind o nouă generație de înalți preoți imperiali, ghidați de edictul lui Rhodes, care prevedea înființarea unei noi Biserici a Imperiului Britanic. Aceste grupuri de reflecție urmau să coordoneze politica britanică cu un dublu scop:

1) distrugerea oricărei gândiri creative de sistem deschis în economia politică și în știință;
2) subjugarea rasei la o nouă ordine feudală globală gestionată de o clasă de maeștri.

În manifestul său intitulat Federația imperială (1892), cel care avea să devină co-fondatorul și directorul Rhodes Trust (George Parkin), a scris despre colapsul inevitabil al imperiului, dacă nu vor putea fi distruse "forțele dezintegratoare" ale statelor naționale suverane:

"Capacitatea noastră de organizare politică și-a atins limita maximă? Pentru poporul britanic, aceasta este întrebarea întrebărilor. În toată gama de posibile variații politice din viitor nu există o problemă de o asemenea importanță, nu doar pentru poporul nostru, ci și pentru întreaga lume, ca întrebarea dacă Imperiul Britanic va rămâne o unitate politică... sau dacă, cedând forțelor dezintegratoare, va permite ca fluxul vieții naționale să se despartă în mai multe canale separate."

Aceste noi grupuri de reflecție nu au pierdut timpul pentru a pune în acțiune o nouă mare strategie. Una dintre forțele primare care urmau să ghideze aplicarea științei anticreative a imperiului a fost liderul Societății Fabiene și apostolul de la Cambridge, lordul Bertrand Russell și cohorta sa David Hilbert, care au lansat în 1900 un nou proiect care urma să încerce să înlănțuie întregul univers într-o cutie matematică foarte mică, lipsită de orice vitalitate creativă.

Această cutie avea să primească în curând numele de "cibernetică" și "teoria sistemelor informaționale" de către discipolii lui Russell și Hilbert. Acest sistem va servi mai târziu drept bază pentru dezvoltarea transumanismului, a inteligenței artificiale și a celei de-a patra revoluții industriale.

Matthew Ehret

Primul episod al serialului AICI.

Al treilea episod poate fi citit AICI.