• Tweet

Rețineți o cifră. Cifra 36. Adăugați-i zerourile necesare. Ca să iasă 36 de miliarde. Și scrieți la capătul lor „euro". Aceasta este suma calculată de experți, ca intră în România în fiecare an de pe urma concetățenilor noștri care muncesc în străinătate. Un aport uriaș, care ar putea fi destinat dezvoltării României. Dar niciodată în mod direct. Așa cum ar fi mulți tentați să creadă.

Banii trimiși din străinătate de milioane de români plecați la muncă peste hotare, cei mai mulți în Uniunea Europeană, reprezintă anual o sumă uriașă. Să vedem unde se duc acești bani, cum se întorc ei în UE, cât pierdem și cât câștigăm de pe urma depopulării României. Și mai ales să vedem dacă există vreo cale de a întoarce în folosul nostru circuitul acestor bani.

Pentru a mă face cât mai bine înțeles, voi preciza că mă aflu într-o scurtă vacanță de câteva zile, pe care am decis să o petrec itinerant într-o rulotă închiriată, în special în Bucovina. O zonă de o frumusețe cu adevărat răvășitoare, extrem de bogată, dacă ne gândim la ceea ce îi oferă relieful, natura și mai ales oamenii ei. Trec prin sate frumoase, spectaculoase chiar, în care au fost construite în ultimii ani un număr impresionant de mare de case cochete și bine îngrijite. Totul sclipește de curățenie și uneori mă gândesc dacă nu cumva am aterizat în vreuna dintre cele mai pitorești localități din Elveția sau din Franța. Din păcate, pe străzi nu zăresc decât oameni în vârstă. Foarte puțini tineri. Și mai puțini copii. Și pretutindeni unde mă opresc să vorbesc cu bucovinenii, le citesc tristețea din priviri și din vorbe. Localitățile, deși arată spectaculos, sunt depopulate. Fii și nepoții oamenilor vârstnici cu care discut nu se mai întorc în România decât rareori. În vizită. Pentru a-și vedea neamurile. Iar neamurile îmbătrânesc și mor cu zile. Aceasta este introducerea. Să vedem și care ar fi explicația.

Pretutindeni aflu două lucruri extrem de importante. Primul e că oamenii au plecat și pleacă în continuare din țară, pentru că aici, în afară de munca câmpului, nu mai au alte locuri de muncă. Asta se întâmplă pentru că România s-a dezindustrializat cu o viteză uluitoare după decembrie 1989. Oprindu-mă rând pe rând în diverse localități, aflu ce a existat ca mică și mare industrie și ceea ce azi nu mai există. Prin urmare, în esență, aceasta este cauza vidului de populație în putere din mai toate localitățile Bucovinei. Extrapolând, cam așa ceva se întâmplă în întreaga țară.

Al doilea lucru important pe care-l aflu este că, legați afectiv de locurile în care s-au născut și de bătrânii pe care i-au lăsat în urmă, românii plecați în străinătate, care între timp au dat acolo naștere unor copii pe care-i cresc în altă cultură, făcând însă eforturi să le conserve strămoșeasca limbă română, trimit o parte din banii câștigați în țară. Fac chiar investiții modeste în beneficiul părinților lor. Și sume consistente sunt alocate pentru construcția și îngrijirea spectaculoaselor vile, cele mai multe păstrând notele arhitecturii tradiționale, pe care am șansa să le admir. Vile în care însă în loc să locuiască cu mic cu mare o întreagă familie, nu stau decât unul-doi bătrâni.

Și acum să încercăm să facem un calcul. De fapt, l-au făcut alții. Oameni specializați în așa ceva. În total, în țară intră anual în acest fel circa 36 de miliarde de euro. O bună parte din acești bani, care vin cumva din Uniunea Europeană, se întorc tot în statele partenere. Pentru că, în absența unei industrii, care să susțină asemenea dezvoltări urbanistice, cele mai multe materiale de construcții și unelte provin din state ale Uniunii Europene. Ca și întreaga tehnologie necesară. Bătrânii care trăiesc în Bucovina, la fel ca și bătrânii care trăiesc în alte zone ale României, nu-și acoperă toate necesitățile în regim de subzistență. Treptat, oricât de harnici sunt, ei nu mai au capacitatea de a munci și de a-și procura toate alimentele necesare de pe urma exploatării pământurilor pe care le dețin. Ca să nu mai vorbesc de restul produselor necesare într-o gospodărie. Aproape toate mărfurile sunt de import. Ele sunt aduse în țară prin intermediul rețelelor comerciale provenite din state europene partenere. Așa că, una peste alta, cei mai mulți bani sosiți în țară se întorc cam de unde au plecat, fără ca în România ei să producă valoare adăugată. Dar să mergem cu raționamentul și mai departe.

Este evident că familiile de români care muncesc în străinătate și care trimit într-o formă sau alta circa 500 de euro pe an în România rețin mult mai mult din câștig pentru ei înșiși. Se întrețin, își cresc copiii cu acești bani și pleacă în diverse vacanțe. Prin urmare, cea mai mare parte a veniturilor milioanelor de români rămân în străinătate. Ca să nu mai vorbim de profiturile substanțiale pe care le realizează de pe urma lor societățile din Europa de Vest.

Și acum să încercăm să tragem o concluzie extrem de simplă. Am auzit o mulțime de oameni politici și am citit chiar și programele unor partide prin care se propun fel de fel de soluții, care de care mai spectaculoase, pentru ca România să recupereze această uluitoare forță de muncă de milioane de români, care au ales să plece în străinătate generând cea mai mare migrațiune din istorie a unui popor care nu a trecut prin vreo uriașă calamitate naturală sau printr-un război pustiitor. Una dintre soluții, care e este prezentată cel mai frecvent, este ca statul român să aloce de la buget o consistentă sumă de bani pentru orice familie de români care alege să se reîntoarcă în țară pentru a-și întemeia aici o afacere. De fapt, toate aceste soluții se dovedesc a fi simple paleative. Dacă românii au plecat din țară în număr de milioane, din motivul că România, prin prostiile liderilor ei, s-a dezindustrializat, soluția de a recupera cumva această dramatică pierdere de oxigen uman este pur și simplu ca partidele politice, în urma unei înțelegeri pe termen lung, a unui proiect adecvat de țară, să decidă reindustrializarea României. După care, găsind aici locuri de muncă - pentru că trebuie să reținem că nu toți cei patru milioane de români sunt antreprenori - conaționalii noștri se vor întoarce în mod natural în țară, copiii acestora vor învăța să vorbească limba română fără accent străin, școlile noastre din sate se vor dezvolta, iar grădina Maicii Domnului va prospera.

Sorin Rosca Stanescu