• Tweet

Pe 13 iunie 2023 a avut loc un eveniment care poate fi cheia celor petrecute în Rusia, de Sânziene: Evgheni Prigojin și Viktor Bout s-au întâlnit la Ulianovsk. Cu zece zile înainte de „Marșul asupra Moscovei", șeful grupului militar privat Wagner a postat pe canalul său deTelegram o fotografie alături de Viktor Bout.

Prigojin a scris că el și Bout au făcut o „călătorie împreună" la Ulianovsk, marți, 13 iunie. Viktor Bout, cel mai faimos traficant de arme din lume, supranumit și „Negustorul Morții", a fost eliberat din închisoare de administrația Biden în decembrie 2022, în cadrul unui schimb de prizonieri cu faimoasa bachetbalistă americană Brittney Griner.

Bout fusese condamnat în aprilie 2012 la 25 de ani de închisoare pentru complicitate la uciderea de oficiali și cetățeni americani, pentru vânzarea de arme în valoare de milioane de dolari gherilelor columbiene FARC și pentru ajutor dat unor organizații teroriste. Prin schimbul de prizonieri providențial, a scăpat din închisoare cu 14 ani mai devreme. După doar câteva zile de la eliberare, Bout s-a înscris în Partidul Liberal Democratic, naționalist și pro-Putin. Partidul a fost fondat de răposatul Vladimir Jirinovki.

La vremea respectivă, Prigojin a salutat cu entuziasm opțiunea politică a lui Bout: „Viktor Bout nu este o persoană, este un exemplu de fermitate. Bout ar fi cu siguranță bun în fruntea oricărui partid și oricărei mișcări existente." În privința scopului „călătoriei comune" cu Bout din 13 iunie de la Ulianovk, Prigojin nu a dat detalii. Presa locală, citată de Newsweek, a scris că Prigojin a vizitat un centru de recrutare al Wagner din localitate. Iar Serghei Morgacev, deputat al consiliului municipal din Ulianovsk, a declarat pentru Kommersant că Prigojin s-a întâlnit cu mai mulți combatanți din Wagner, răniți sau în „curs de reeducare".

Nimic despre Bout. În schimb, în mesajul său de pe Telegram, Prigojin l-a ridicat din nou în slăvi pe tovarășul său de călătorie: „Este cea mai deșteaptă și educată persoană. De-a lungul mulților ani petrecuți într-o închisoare americană, s-a auto-educat, a învățat multe limbi, inclusiv farsi." Și Prigojin a adăugat: „În ce îi privește pe americanii care l-au eliberat din închisoare, desigur, au făcut O MARE GREȘEALĂ, deoarece are o viziune atât de lucidă cu privire la situația existentă în Federația Rusă încât, dacă își folosește capacitățile și își pune în aplicare PLANURILE, atunci, desigur, Rusia va deveni mult, mult mai puternică decât este astăzi." Sublinierile îmi aparțin.

În perioada întâlnirii cu Viktor Bout, Evgheni Prigojin se afla într-o nouă polemică violentă cu ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, care ceruse ca toți mercenarii Wagner să semneze contracte cu statul rus și să treacă în rândurile armatei regulate. Ceea ce ar fi însemnat ca Wagner să fie practic desființat iar Prigojin să rămână fără găsca cu ouă de aur. Peste 10 zile, Prigojin lansa Marșul asupra Moscovei. A avut Viktor Bout vreun rol în evenimentele care au avut loc în Rusia de Sânziene? Și dacă da, care a fost acela? Dată fiind situația încă tulbure este greu de ghicit adevărul întreg.

Însă, în afară de varianta că Prigojin a luat-o razna sub efectul alcoolului (care nu poate fi exclusă), par să se contureze două scenarii privind „Rebeliunea Wagner":

1. A fost o cacealma pusă la cale de Vladimir Putin însuși.
2. A fost o rebeliune reală.

Pentru a vedea care este adevărul, ar trebui să vedem cine și ce are de câștigat în fiecare dintre cele două variante. Or, în cazul primului scenariu, Vladimir Putin iese destul de șifonat. În ciuda tuturor aberațiilor presei occidentale - că ar fi fugit din Moscova, că s-ar fi ascuns într-un buncăr etc - imaginile cu tancurile și blindatele de pe străzile Rusiei au fost reale. La fel și distrugerile provocate de ciocnirile ocazionale dintre Wagner și trupele regulate, care au fost mai mari decât cele produse de contraofensiva ucraineană. (Între altele, au fost doborâte un elicopter Ka-52 și un avion Il-22, pentru care Prigojin s-a angajat să plătească daune.)

De asemenea, ideea însăși a unei rebeliuni - chiar dacă nu direct împotriva liderului de la Kremlin - pune sub semnul îndoielii capacitatea lui Putin de a menține cu mână de fier ordinea și liniștea. Or, aceasta este calitatea pe care rușii par să o aprecieze cel mai mult la președintele lor. Și, totuși, ce ar câștiga Putin de pe urma unei astfel de cacealmale? Crearea unui pretext pentru descotorosirea de ministrul Șoigu și de șeful Statului Major Gherasimov pare un pot prea mic pentru atâta tămbălău. Deși Șoigu și Gherasimov au cercurile lor de putere și influență, Putin avea capacitatea de a-i înlocui cu costuri mai reduse pentru propria sa imagine.

Un al doilea posibil câștig pentru Putin de pe urma evenimentelor din 24 iunie este că a testat loialitatea celor din jurul său. Dacă totul a fost o cacealma, o manevă pentru a scoate la iveală trădătorii din jurul său, atunci Putin poate fi fericit: s-a dovedit că este iubit și că nu are dușmani gata să îi „înfigă cuțitul în spate", cum a spus despre Prigojin. Toți cei din cercul său și din autoritățile regionale au manifestat în cel mai bun caz răceală față de „Rebeliunea Wagner", iar în cele mai multe cazuri au condamnat-o vehement. Din nou, însă, prețul plătit de Putin pentru un astfel de „test de fidelitate" pare prea mare. Mimarea unor fisuri în cercul de putere de la Kremlin riscă să le producă cu adevărat.

În cazul scenariului 2, există două ipoteze:

a. Prigojin a acționat de capul lui.
b. Prigojin a fost manevrat din afară.

Scenariul 2.a. are argumentele lui: de pe urma „rebeliunii" din 24 iunie, Prigojin a câștigat salvând Wagner și propria sa poziție în fruntea grupului prin „exilul" aproape de casă, în Belarus, la amicul Lukașenko. Plus înlocuirea probabilă a marilor săi dușmani, Șoigu și Gherasimov. Că a fost beat, că a fost supărat din cauză că primarul Moscovei i-a refuzat fiică-sii un teren valoros (cum dezvăluie liderul cecen Ramzan Kadîrov), că atacul cu rachetă asupra unei baze Wagner de către forțele ruse a fost real, ceea ce l-a scos din minți - în scenariul 2.a. Prigojin a sperat că, prin „Marșul asupra Moscovei" va putea NEGOCIA. Prin șantaj, la fel cum a făcut în mai multe rânduri, când a amenințat că se retrage de la Bahmut.

Paradoxal, însă, victoria de la Bahmut l-a făcut pe Prigojin să piardă principalul atu în negocierile cu Moscova. Bucătarul și-a făcut datoria, bucătarul putea să dispară. Iar Bucătarul a înțeles că dacă nu acționează acum, nu va mai avea o altă ocazie. De aceea, a fost obligat să folosească marile mijloace, conștient că tulburarea ordinii este argumentul la care Putin este cel mai sensibil. Și Prigojin - cel puțin pentru moment - a câștigat.

Pentru scenariul 2.b. trebuie să ne întoarcem de unde am plecat: la Viktor Bout și la întâlnirea sa cu Evgheni Prigojin. În decembrie 2022, eliberarea lui Bout la schimb cu o baschetbalistă - fie ea faimoasă și lesbiană ca Brittney Griner - a stârnit rumoare în presa americană. Îl ai în mână pe cel mai mare traficant de arme din istorie și i-l faci cadou lui Putin? Și când? În timpul războiului pe viață și pe moarte din Ucraina? O fi Biden senil, dar cei care îl manevrează nu sunt. Singura explicație posibilă pentru acest gest halucinant este că minunatul cadou pus lui Putin sub brăduțul de la Kremlin în decembrie 2022 era otrăvit.

Pare plauzibil ca explicația pentru inexplicabila eliberare a lui Bout cu 14 ani mai devreme să fie că, în închisoare, acesta a fost recrutat de serviciile de informații americane. Cu alte cuvinte, CIA l-a trimis pe Bout înapoi în Rusia cu misiunea de a submina regimul Putin. Și în ce alt loc mai propice putea să se aciueze o cârtiță CIA, traficant de arme, decât alături de una dintre figurile cele mai puternice, dar și mai vulnerabile din Rusia: Evgheni Prigojin? Există câteva indicii despre implicarea CIA în evenimentele din 24 iunie din Rusia.

Presa americană (CNN, Washington Post, New York Times etc.) a scris/vorbit despre faptul că serviciile de informații de la Washington ar fi avut cunoștință despre intenția lui Prigojin de a se răscula împotriva conducerii militare de la Moscova. Dar au tăcut mâlc pentru a nu fi acuzate de implicare într-o lovitură de stat. Evident, CIA poate să fi mers la calceama - să nu fi știut nimic și doar să se laude - ce o costă? Doar că mai există și sulfurosul episod din luna mai, când Washington Post (supranumit „ziarul CIA", din cauză că servește ca megafon pentru serviciul de spionaj de la Langley) a dezvăluit că Evgheni Prigojin poartă negocieri cu armata ucraineană. Urmat la câteva zile de un bizar interviu al Washington Post cu Zelenski, în care - întrebat despre negocierile cu Prigojin - liderul de la Kiev pare turbat de furie că informația a fost deconspirată, dar NU neagă.

Ulterior, pasajul despre colaborarea dintre Prigojin și armata ucraineană a fost cenzurat din interviul Washington Post cu Zelenski. Interesant este că informațiile despre negocierile Prigojin-Kiev au apărut DUPĂ eliberarea lui Viktor Bout din închisoare de către administrația Biden. Până atunci, loialitatea lui Prigojin față de Putin părea mai presus de orice îndoială. Manipularea megalomanului și labilului Prigojin de către un as ca Bout recrutat de CIA pare un extras din Manualul de Spionaj.

Scenariul 2.b. mi se pare cea mai plauzibilă explicație pentru ce s-a petrecut de Sânziene în Rusia: încurajat de Viktor Bout, Prigojin se aruncă cu capul înainte într-o acțiune nebunescă. Îmbătat de părerea prea bună de sine, de vodcă și de lingușelile lui Bout, Prigojin se lansează într-un „Marș asupra Moscovei", după exemplul altui megaloman, Mussolini. Este (a fost) convins că acțiunea nu reprezintă nici un pericol pentru Putin sau pentru Rusia, ci doar pentru „trădători" ca Șoigu, Gherasimov și ceilalți dușmani ai șefului Wagner. Este (a fost) convins că „Eroul de la Bahmut" va avea parte de un marș triumfal, iar Putin îl va primi cu flori, ca pe un salvator al patriei. Nu a fost așa. Pe drum, populația l-a tratat cu răceală. Iar Putin l-a numit trădător.

În doar câteva ore, Prigojin a constatat că, din „Eroul de la Bahmut", a devenit un proscris. Avea nevoie de un fir de pai ca să se agațe pentru a se salva. I l-a oferit vechiul său amic, Lukașenko, sub forma unui azil în Belarus și a unei vagi promisiuni de impunitate. Cât privește CIA, ea spera evident ca nebunia să dureze mai mult. Spera la un „război civil" în Rusia. Și, de ce nu?, la o răsturnare de la putere a lui Putin. De aici, entuziasmul presei occidentale și al Kievului față de evenimentele din Rusia.

Chiar și așa, însă, șefii de la Langley au motive să fie satisfăcuți. Au expus lumii fisurile de la Kremlin. După un an și jumătate de aberații despre cancerele lui Putin și despre criza cumplită în care se află Rusia, mașinăria de propagandă occidentală reușește în sfârșit o lovitură de imagine autentică: expune fisurile din jurul lui Putin. Dovedește că liderul de la Kremlin e vulnerabil.

P.S. Toate cele de mai sus sunt doar ipoteze. Ne vom apropia de adevăr în zilele și săptămânile următoare. Urmărind mai ales ce se mai întâmplă cu cei doi eroi ai noștri: Evgheni Prigojin și Viktor Bout. Dacă soarta va continua să le zâmbească, așa cum a făcut-o până pe 23 iunie. Sau dacă nu cumva îi paște vreo cădere de la fereastră sau o intoxicație cu ceai de tei și poloniu-210.

Adrian Pătrușcă
(preluare Activenews.ro)