• Tweet

Adevărata lecție a incidentului Defender este că, dacă Marea Britanie sau orice alt aliat european vrea sa să conteste o putere maritimă de magnitudinea Rusiei, ne mai vorbind de jocurile de-a războiul cu China, este vital ca alianța NATO să fie cu totul în spatele lor.

Dacă se dorește ca astfel de provocări să fie parte a unei întregi serii de teste punctuale, în procesul firesc de profilare a diverselor situații conflictuale, definiția fundamental strategică care trebuie să reunească toate aceste încercări ale diverșilor membrii ai NATO este cunoscută sub numele de "constrângere legitimă". Numai sub o asemenea pălărie fundamental legitimistă, incidentele de tipul celor cu navele Regatului Unit și Olanda devin etape structurale ale unei majore ofensive asimetrice. Altfel ele sunt doar haotice, devin subiect de bărfă și perfect izolate pentru a nu fi imediat replicate de către puterea maritime cărora i se adresează.

Spre exemplu, de cîteva zile grupul Maritim NATO 2 a început un exercițiu major în Marea Neagră. Un exercițiu care implică Ucraina, SUA , UK și mulți alți aliați, inclusiv HMS Defender, împreună cu alte 31 de nave aliate și partenere, 40 de avioane și aproximativ 5000 de trupe. Exercițiul SEA BREEZE 21 este conceput clar pentru a trimite un mesaj la Moscova, precum și pentru a testa capacitatea de descurajare a oricărei mișcări adversiale la adresa alianței trans-atlantice.

Desigur că Ucraina, a trebuit să mintă în comunicatele sale, anunțând că participă "alături de aliații săi" la exerciții militare împotriva Rusiei. O asemenea confuzie de termeni, un asemenea fals propagandistic ajută și justifică exact poziția dură a Rusiei. Pentru simplu motiv că Ucraina nu este în NATO, ca atare nu este aliat militar cu nici unul dintre membrii NATO. Ministrul de externe ucrainian a mers și mai departe cu minciuna, trimițând tweet după tweet prin care plasa Ucraina în mijlocul jocului militar, de parcă puterile NATO erau aservite politicilor assertive regional ale Kievului. Ucraina nici măcar nu mai are limbaj de stat periferic NATO, cine observă cuvintele folosite de administrația Zelensky va fi uluit să înțeleagă că de fapt NATO este onorat că a foist băgat în seama de către Kiev. Mare atenție la asemenea jocuri propagandistice, mai ales atunci când, din punct de vedere legal și politic, NATO, după cum se știe astăzi, nu se află în stare de război cu Rusia. Mai mult, în afară de tendința de expansiune în spațiul indo-pacific, care contrazice efectiv sensul existenței sale și însăși charta tratatului, NATO nu organizează jocuri de război pentru nici un ne-membru al organizației.

Falsurile propagandei ucrainiene, lăsate să se dezvolte de către principalii membrii ai NATO nu fac decât să dea dreptate Moscovei în teoria sa că Occidentul sprijină formarea unui stat imposibil de circumscris în definiția modernă democrației, ignorând cu bună știință gravele păcate originare ale statalității ucrainiene cu privire la drepturile omului, antisemitismul istoric, crimele de masă, naționalismul fundamentalist putrid promovat de guvernarea actuală de la Kiev care duce la aproape expresii socio-politice naziste, corupția endemică sau militarizarea societății civile ucrainiene.

De altfel incidentul Defender a fost inițial construit de către Londra tocmai pentru a oferi plajă propagandistică Ucrainei, tensionând irațional tocmai o relație pe cae întâlnirea de la Geneva a încercat să o relaxeze. Cu asemnea incidente frontal provocate, fără respect față de securitatea Mării Negre, prin care Londra demonstrează tocmai aroganța imperială din perioada victoriană sau anii marilor erori politice, rasiste făcute de Churchill inainte și în timpul celui de-al doilea război mondial. Conform documentelor secrete descoperite într-o pubelă, incidentul Defender a fost organizat cu exact scopul de a provoca un dezastru pentru a da dreptate Ucrainei, în eforturile sale neloiale și mincinoase de a intra în NATO.

Sprijinirea de către UK (periculos pentru pacea în regiune), apoi de către Olanda (într-un grad mai puțin periculos) a unui stat construit pe antisemitism instituțional, nationalism fascistoid, rusofob până la a fi nazist (istoria nazismului și colaboraționaismului ucigaș din Ucraina, ocupată de către armatele hitleriene, este bine cunoscută pentru a nu vedea astazi o linie directă politică și identitară cu acțiunile ucrainienilor, la nivel de popor și națiune), ne dovedește că perfidul Albion rămâne la fel de periculos pentru pacea lumii așa cum a fost secole de-a rândul.

Aceeași atitudine britanică militaristă, insultătoare, ignorantă și needucată, imperialistă care a produs războiul de cinci ani al Crimeei din secolul XIX, o vedem în documentele secrete publicate cu privire la pregătirea incidentului Defender. Dacă în războiul Crimeei, Londra sprijinea politicile naționaliste și islamizatoare ale otomanismului modern (care încerca să supraviețiuiască marilor tensiuni modernizatoare ce se manifestau în interiorul imperiului însuși), acum regatul elisabetan condus de un mini trump abulic și semi churchilian dorește sprijinirea unui stat nociv în chiar mijlocul Europei, alături de încurajarea mișcărilor naționaliste și masiv antidemocratice care se manifestă nu numai la Kiev, dar și la Varșovia sau Budapesta. Ce logică sau onoare are Londra când propune o alianță a democrațiilor împotriva autocrațiilor dar prin politicile sale arogant-distrugătoare, ajută exact naționalisme instituționale rusofobe (care oricând se pot transforma împotriva altor națiuni și civilizații) cu grave probleme de europenism, numai Johnson să poate să ne o explice.

Ca atare, pentru toți propagandiștii români care mureau de grija britanicilor sau bieților olandezi "hărțuiți", o singură întrebare se pune. Are NATO libertatea de a provoca o putere maritimă, deja pe picior de război, un stat care a explicat clar că se simte amenințat, punând astfel în pericol exact securitatea sacrosantă a membrilor săi de la granițele sale estice? De când și pentru cine Ucraina a devenit atât de importantă pentru ca să fie trimis un crucișător deturnat de la misiunea sa primară (explicată în primul episod)? Sunt întrebări care să puna pe gânduri orice analist onest. Căci dacă vrem ca ordinea internațională să prevaleze asupra politicii rusești Machtpolitik, atunci democrațiile nu trebuie să ofere argumentele clasice ale agresiunii. Altfel ne comportăm exact ca cei pe care îi combatem. Argumentul propagandastic că astfel democrațiile demonstrează în mod colectiv voința și capacitatea de a se apara în fața agresiunilor autocrațiilor nu are nici o valoarea, atunci când ne folosim de una dintre cele mai eșuate state și organizări sociale-politice din Europa pentru a pune în aplicarea marile noastra deziderate morale și civilizaționale.

În absența egalității de mesaj, în absența eforturilor de a democratiza urgent Ucraina (cu aceleași măsuri dure, sancțiuni și expulzări luate și împotriva altor state aflate, la timpul lor, în tranziție spre economie de piață și democrație), de a o face să înțeleagă gravele sale probleme de structura statală, culturală și istorică, actiunile celei mai mari alianțe militare din lume nu reprezinta decât provocări arogante.

Ca să folosești Regatul Unit, cunoscut pentru dezastrul geo politic desenat de secole și lăsat de către așa zișii lor mari leaderi în regiunea noastră, ca să te folosești de un fost imperiu maritim detestat pentru imperialismul său religios, cultural, rasial sau economic, care a sacrificat state și țări întregi pentru menținerea exploatării de către metropolă a coloniilor sale, înseamnă să nu ai soluții. Nu Londra va salva România de un conflict nimicitor provocat cu bună știință în regiune. Să nu uităm că Londra a vândut Moscovei statul român cu ușurința alcoolică a unui fumător obraznic de trabuc. Perfidul Albion nu a făcut nici un bine României când a provocat incidentul Defender. Din contră, Londra nu a luat în considerare riscurile pe care le provoacă țărilor din regiunea Marea Neagră. S-a comportat de parcă ar avea în proprietate privată țările regiunii. În analiza de risc din acele documente, statele din regiune nu există pentru Londra. Citiți documentele secrete descoperite într-un coș de gunoi și uitate de un diplomat analafabet britanic (probabil că era beat la acel moment). În acele documente nu se face nici un fel de referință la riscurile de securitate pe care incidentul provocat de către britanici la putea declanșa la adresa vecinilor din Marea Neagră. Neo-marxiștii rusofobi din diplomația britanică nici nu au luat în considerare asemenea elemente colaterale. Imperiul nu se uită la state mici. Desigur că totul a fost acoperit de propaganda "unității democrațiilor" în fața autocrațiilor. Poți avea încredere în asemenea aliat NATO, care provoacă grave incidente militare navale și apoi urlă din gură de șarpe că democrația a fost atacată? Politica britanică arogantă de secole, putem spune cu certitudine, nu s-a schimbat nici în democratia transgender de astăzi.

Dreptul internațional nu este (din lipsa de insturmente practice) o alternativă la puterea suverană exercitată cu responsabiltate și nici nu apără drepturile fundamentale ale unei națiuni. Dacă incidentul Defender s-a vrut un dialog cu China mai degrabă decît cu Rusia, atunci eșecul britanic este și mai nefavorabil democrațiilor unite în fața autocrațiilor. Ca să provoci China din Crimeea este o nesăbuință demnă de lipsa de profesionalism dovedită de armata britanică în războiul Crimeii de acum doua secole. Oricum o dai, aroganța iresponsabilă a politicii britanice, față de celălalte democrații funcționale și stabile de la Marea Neagră ne dovedește decadența de inteligență a Londrei. Din aceste incidente programate să provoace Rusia și China, pentru a demonstra "unitatea democrațiilor" în lupta lor închipuită cu autocrațiile, România are de învățat că infamul crucișător Defender nu va apăra Bucureștiul. Ci doar imperiul britanic și imperialismul său imatur. Iar SUA devin practic singurul arbitru al acestor aventuri adolescentine periculoase. Spre binele și siguranța României!

H.D. Hartmann