• Tweet

Am prezentat in episodul 1 starea de fapt in care ne scaldam, inca destul de nonsalanti, iar in episodul 2 am creionat felul in care Geopolitica dezordinii a modelat in ultimii 20 de ani ordinea mondiala, pana la stadiul de azi cand, la atat de multe saptamani de la debutul crizei, nimeni nu-si asuma declansarea acesteia, mass media "main stream" nu investigheaza si aproape ca nici nu discuta acest element esential: cine si in care scopuri a declansat aceasta criza indusa?

Dar, pentru ca acceptam deja de mult timp ca traim in epoca POST ADEVAR, si participam plenar la aceasta prosteala colectiva, revin din nou cu apelul sa nu ne mai tanguim, ca meritam de fapt tot ceea ce ni se intampla azi, si-n viitorul apropiat, care pentru Romania se anunta ca fiind cel mai sumbru dintre toate tarile UE.

3. Imperialism in postcomunism

Ce-ar fi de spus in acest episod, dedicat analizarii modului in care "invinsii" Razboiului Rece, postcomunistii de azi, au fost administrati de catre "invingatori", asa zisul bloc capitalist occidental? Pe scurt, ca au stat din primul moment sub o presiune interesata, de tip imperialist, care le-a vanat cu cinism resursele de orice fel, cu complicitatea unor lideri politici alesi democratic, convertiti rapid in scule utile ce-au exercitat puterea o lunga perioada doar implementand strategiile administrative functie de necesitatile "geopoliticii dezordinii = institutii financiare mondiale + corporatii multinationale". Unele tari postcomuniste, dar mai bine fundamentate cultural, s-au trezit imediat dupa 2000 si-au incercat sa scape din stransoare, eventual grupandu-se conjunctural (Visegrad), altele, cum este si Romania, bajbaie inca penibil, asemeni "mustelor fara cap".

Mai multi cititori au chestionat folosirea termenului de "imperialism", care li s-a parut vetust, desprins parca din vechile manuale de "socialism stiintific". Asa pare, dar nu e! Specialistii geopoliticii au operat si continua sa valorizeze acest termen, folosindu-l in mod curent, spre deosebire de analistii preferati de mass media, care se feresc sa descrie cu acuratete evenimentele geopolitice, desi multi le percep corect, dar in epoca POST ADEVAR, poti ramane usor fara slujba daca "te-apuca sa fii corect"... Ce-ar fi imperialismul printr-o definitie scurta, si cum s-ar manifesta? Cand un stat puternic actioneaza in scopul modificarii raporturilor de forte in campul relatiilor internationale, el realizeaza o actiune de tip imperialist, si am vazut destule asemenea actiuni, chiar CRIZA INDUSA pe care o traim se va dovedi la final ca e o asemenea actiune.

Altfel, ganditorii de stanga considera imperialismul si ca pe o manifestare economica naturala a sistemului capitalist, ce cauta sa preia ostil noi piete, respectiv debusee pentru produsele fabricate sau pentru capitalul de investit. Iar asta am vazut chiar in regiunea noastra postcomunista din anii '90 incepand, tocmai pentru ca am fost cea mai accesibila tinta, "invinsii" din Razboiul Rece care trebuiau sa plateasca despagubiri de razboi, dar NENEGOCIATE si NEASUMATE de catre puterile "invingatoare", ce actionau in acest fel imperialist, desigur declarativ, ele actionau pentru piata libera, democratie si drepturile cetatenesti. Iar aceste tari cu pietele lor, atacate samavolnic, nu aveau doar beneficiul unor piete de desfacere consistente, mai ales pentru marfurile de calitate inferioara ce n-aveau trecere pe pietele euratlantice, ci mai ales erau posesoarele unor entitati de productie functionale in mai toate domeniile, plus forta de munca ieftina si calificata!

Si-atunci, actiunea de tip imperialist, despre care nu aveai voie sa vorbesti public pentru ca erai imediat etichetat drept comunist, retrograd, securist, informator, etc., a constat in insusirea acestor active, la preturi modice sau chiar gratuit. Si culmea, exact din randul categoriilor blamate public, si insirate mai sus, "neoimperialistii" si-au recrutat atat reprezentantii pe teren (vedem cati fosti informatori au Securitatii, nomenclaturisti sau chiar fosti ofiteri de Securitate le-au reprezentat si deservit interesele corporatiilor multinationale , inclusiv in Romania!), cat si "potera", pe care o asmuteau la comanda pe oricine le deranja actiunile de preluare sau administrare. Iar legat de aceasta "potera", formatata conform intereselor de anihilare ale "imperialistilor", analistii interesati din tarile postcomuniste au localizat-o majoritar in zona celebrelor ONG uri, finantate fie direct de catre corporatii, fie de catre "specia Soros".

Nu-i nevoie sa cercetati prea mult, suntem inconjurati de tari care dezbat asta de cativa ani deja, au demonstrat-o cu dovezi si-au incercat sa-si ia masurile de contracarare. In Romania este mai complicat de manageriat aceasta situatie gravissima, tocmai pentru ca aceasta "potera" s-a extins mult din zona ONG urilor, in zona mass media, in interiorul Parchetelor, si atentie, cu influente mari in interiorul serviciilor secrete, influente agregate exact in perioada Statului paralel, despre care vorbeam in episodul trecut c-ar fi fost pazitorul acestei strategii a "neoimperialistilor" de-a silui practic Romania.

Imaginea stransorii in care-am fost prinsi poate fi descrisa ca un triunghi, cu laturile definite prin SUA, UE, SCO (Org. de coop. de la Shanghai, de fapt Rusia + China). Toate aceste 3 puteri, avand potential si interese de tip imperialist, au actionat fie independent , fie coordonat, ba pentru preluarea pietelor, ba al capitalului profesional (!), a infrastructurii economice viabile, sau dezintegrarea celei concurentiale, ce sa mai vorbim despre actiunea sofisticata de vectorizare a mentalului colectiv catre zone de manifestare publica care sa fie un suport pentru scopurile lor nedeclarate. Aceasta e doar o fraza, va asigur insa c-am descris si demonstrat in cartile pe care le-am scris aceste proceduri pe care aici doar le enumar, din pacate, dar deloc surprinzator, aceste carti nu mai sunt disponibile spre achizitie, o sa studiez posibilitatea de a le posta pe internet pentru acces liber. Mai ales ca doua din temele pe care le-am aprofundat acolo, sunt legate de atacurile "poterei" asupra identitatii nationale, respectiv a religiei majoritare, doua elemente pe care trebuie sa le redefinim si consolidam in criza care va urma.

Episoade infamante in Romania 2000-2020 in linia celor scrise pana aici, sunt o multime , doar presa a mai incercat sa blocheze dezastrele implementate, institutiile statului de orice fel si nivel actionand in complicitate , impotriva interesului national de fapt: de la privatizarile frauduloase, pana la cedarea proprietatii si controlului in domenii strategice, exact catre reprezentantii comerciali ai "imperiului bun", adica UE; ne mai amintim implicarea directa a PM britanic Tony Blair in privatizarea cvasigratuita a SIDEX catre sponsorul campaniei sale electorale? sau afirmatia CEO al OMV ca , daca nu cedam , din nou cvasigratuit, PETROM, nu am fi fost admisi in UE? ori despre preturile si felul in care-a fost cedata "franco-german" distributia nationala de gaz , sau cea de energie electrica, plus, plus etc. ...

Desigur, azi pare evident ca partenerul strategic, USA, nu doar ca n-a avut nicio obiectie la aceasta slabire sistemica a noastra, ba chiar a participat voios, si lista poate fi si aici lunga, de la "tunul Bechtel" legat de cel mai drag proiect de infrastructura al Romanilor, Autostrada Transilvania, "ingropata" pana astazi in urma nenorocirilor in lant declansate acolo, pana la achizitiile din Aparare, majoritatea uzate fizic si moral, trecand si prin "operatiunea Fondul Proprietatea" , cu spolierea programata a unei entitati economice cu potential superperformant, eheeeee, multe pot fi de spus si de acuzat legat de aceasta tema... In acelasi timp, am fost pusi in situatia sa refuzam mereu parteneriate cu "latura eurasiatica" a triunghiului de constrangere geopolitica, Rusia-China, in primul rand pentru ca ni se transmitea ca "nu mai e loc la masa si pentru ei", apoi pentru ca in mod evident , parteneriatele economice strategice pe aceasta linie, veneau la pachet cu importul implicit al unui deficit de democratie, iar noi nu suntem Germania sa fim in stare sa operam cu asa-ceva in conditii de siguranta.

Asadar, in urma implementarii geopoliticii dezordinii in zona si pe teritoriul nostru, cu "rezultatele" sugerate mai sus, am ajuns astazi, inaintea miscarilor strategice de schimbare a ordinii mondiale, in postura penibila curenta in care nu merge mai nimic in sistemul administrativ central, criza medicala coronavirus ne va pune la pamant, iar in viitoarea criza economica severa ce se va instala la inceputul acestei veri, vom intra fara aliati strategici, a devenit evident azi ca simpla calitate de membru al UE, de categorie inferioara (!), nu ne va aduce niciun avantaj sau parteneriat fructuos; in plus, statutul nostru de "insula proamericana" in flancul estic al euratlantismului, combinat cu problemele actuale din USA, campania electorala de acolo, plus dezinteresul strategic american pentru zona noastra aratat clar inca din mandatele Obama, ne arata de fapt izolarea geostrategica de care "beneficiem" in aceste momente cruciale; suntem inconjurati de vecini pragmatici, mult mai bine conectati international decat noi, orientati in favoarea eurasiatismului, ba chiar si anti UE, deci este evident ca pozitionarea noastra actuala, plus lipsa de potential real pentru parteneriate regionale, ne aseaza in pozitia unui vecin " de ocolit sau de ignorat".

Nu este comod sa faci o sinteza pe un subiect atat de complicat, care necesita demonstratii laborioase, sper insa c-am reusit sa clarific felul in care neoimperialismul a actionat cvasiletal in spatiul nostru, si care este de fapt nivelul de potential geopolitic cu care vom aborda criza grava care va urma. In episodul urmator voi analiza cum anume ne-am putea salva in toamna, in contextul cenusiu intern si international, pe care vi l-am descris in primele 3 episoade.

Cozmin Gusa

P.S. Legat de publicarea cartii mele in 2011, "Imperialism in postcomunism. Geopolitica dezordinii in fostul lagar socialist.", va relatez la 9 ani distanta un episod privat, dar care lamureste in plus felul in care au fost administrate treburile in Romania, in relatia cu partenerul strategic, in perioada Statului paralel, adica "in genunchi": dupa citirea cartii mele, un reprezentant de la varful Statului paralel de atunci, m-a sunat , surprinzator pentru mine, sa-mi comunice parerea lui foarte buna despre carte, laolalta cu parerea sa ca ar trebui recenzata si promovata intens; i-am multumit politicos si rezervat, il cunosteam de mult timp, dar eu eram singurul critic activ al actiunilor lor, asa ca eram totusi contrariat; marturisesc insa ca m-am si bucurat, in perspectiva in care ideile pentru care muncisem atat, ar putea fi promovate, si nu oricum (!), chiar de la varful Statului paralel, pe timpul "domniei" acestuia; ma rog, cartea a fost "ingropata", disparand misterios din librarii, nici vorba de recenzii, iar personajul respectiv nu m-a mai sunat niciodata in acesti 9 ani; in urma cu cca 2 ani, am aflat insa de la un amic comun ce se intamplase; pe potentialul meu "sustinator", l-a luat gura pe dinainte in timpul unei mese alaturi de fostul amabasador al USA din acea vreme, renumitul Gitenstein, laudand volumul si descriind posibilitatea ca prin dezbaterea acestor teme sa reinventam si sa pragmatizam parteneriatul strategic cu USA; reactia ferma si negativa a "sefului de facto al Romaniei" din acea vreme, cum era ambasadorul USA, l-a facut pe amaratul demnitar roman, nu doar sa nu ma mai sune vreodata, dar sa si incerce sa dezminta pe toate canalele informale c-ar fi avut vreodata vreo parere buna despre ideile din carte; pilduitor, nu?!