• Tweet

Din poziția de președinte, Klaus Iohannis le-a adus acuzații grave cetățenilor pe care îi reprezintă la nivel european. Și anume că s-au lăsat atrași în atitudini, care încalcă flagrant valorile morale și politice, pe care ni le-am asumat ca stat. Dacă aceste acuzații nu sunt adevărate, ele sunt insulte. Și în această ipoteză, sunt cele mai scandaloase insulte cu putință.

Îl citez pe Klaus Iohannis: „Sunt intolerabile, complite de neacceptat manifestațiile violente, extremismul, xenofobia, toate acestea ascunse grosolan în spatele unor revolte îndreptate împotriva unor măsuri menite să protejeze viața și sănătatea tuturor". Această frază, rostită de la pupitrul oficial al instituției prezidențiale, face trimitere directă la uriașul val de proteste care au avut loc în 70 de localități ale României. Sunt proteste la care au participat cetățeni de toate vârstele, cei mai mulți tineri, cetățeni de toate etniile și religiile și provenind din profesii dintre cele mai diferite. Aceste manifestații de protest au avut drept leitmotiv cerința ca cei care ne guvernează să părăsească de îndată Palatul Victoria. Și, de fiecare dată, o țintă a fost și președintele României, Klaus Iohannis, întrucât acesta s-a asociat în mod deliberat și manifest cu „Guvernul său" și cu „Parlamentul său". Unele dintre cele mai contestate decizii politice au fost de altfel luate la Cotroceni, în cadrul unor ședințe mascate de guvern, Cabinetul Cîțu fiind convocat pe bucăți, pentru a nu exista acuzația că domnul Klaus Iohannis a preluat în mâinile sale, în integralitate și în mod neconstituțonal, atribuțiile puterii executive.

Spre deosebire de protestele anterioare, desfășurate împotriva Guvernului PSD, de această dată Klaus Iohannis nu și-a mai îmbrăcat geaca roșie, nu a manifestat și el și nici măcar nu a catadicsit să stea de vorbă cu manifestanții, personal sau prin intermediul armatei de consilieri pe care-i are. În schimb, în discursul său, care merită să rămână subliniat cu litere groase pentru istorie, el le-a adus românilor acuzații pe care nimeni până acum nu și-a permis să le aducă.

Ce a văzut Klaus Iohannis și ce a înțeles el din aceste proteste? El nu a observat caracterul pașnic al tuturor manifestațiilor, în schimb a observat că, la capătul lor, au existat grupuri, nu prea numeroase, dar într-adevăr extrem de violente de tineri, care s-au manifestat huliganic, distrugând bunuri agonisite cu greu și războindu-se cu jandarmii, care, până în acest moment, au avut o atitudine demnă, echilibrată și în același timp suficent de fermă. Klaus Iohannis a extrapolat această acuzație asupra manifestațiilor în întregul lor, punându-le pecetea de extremism. Niciunde în Europa vreun reprezentant al puterii nu și-a permis să facă asemenea afirmații, în ciuda faptului că, în cele mai multe dintre capitale, manifestațiile au fost cu adevărat violente. Uluitor însă este că președintele României merge și mai departe. Îi acuză pe români de xenofobie. Adică de ură manifestă împotriva străinilor. Și asta în condițiile în care în România trăiesc cei mai mulți oameni de afaceri expați din Uniunea Europeană, iar capitalul străin domină de la mare distanță capitalul românesc. Mai mult. Cine analizează cu atenție scurtul discurs prezidențial mai poate observa încă o acuzație. Și anume că cetățenii ar fi fost împinși în față de forțe obscure, ascunse „grosolan în spatele unor revolte îndreptate împotriva unor măsuri menite să protejeze viața și sănătatea tuturor". Așadar nici cetățenii, transformați vezi-Doamne în masă de manevră, nu sunt legitimi în protestul lor, întrucât ei se îndreaptă împotriva măsurilor de protecție.

Nu este nici cea mai mică exagerare în comentariul meu și nici vreo tentativă de a exploata propagandistic vreun derapaj verbal al președintelui. Ca dovadă, în fraza următoare el revine și își îngroașe și mai mult acuzațiile. Citez: „Condamn cu fermitate orice încercare de a captura politic protestele, pentru a le transforma în vectori de propagandă a urii, xenofobiei și antisemitismului". Hopa-așa! Iată că a fost scos pe tapet și antisemitismul. Este ultima ghiulea din arsenalul pe care Klaus Iohannis îl utilizează împotriva poporului pe care îl reprezintă. Dacă scriem pe o tablă toate aceste cuvinte, care de fapt reprezintă invective la adresa cetățeanului României, vom avea în față tot ce este mai rău și mai de condamnat la nivelul Uniunii Europene. Și, firește, antisemitismul le pune tuturor acestor acuzații capac.

Cum Dumnezeu să-i aduci asemenea acuzații unui popor, care de bună voie și nesilit de nimeni i-a adus în țară, i-a respecat și i-a iubit pe regii României, care erau de neam străin? A fost acest popor xenofob în cei mai frumoși ani ai României moderne? A fost acest popor antisemit, în condițiile în care aici au trăit în bună pace, până la crimele naziștilor și legionarilor, sute de mii de evrei, care mult timp au dat Israelului cea de-a doua limbă neoficială și cea de-a doua cultură? Este acest popor xenofob, în condițiile în care cel mai important bulevard al României, care trece pe sub Arcul de Triumf, poartă numele unui conte general rus, care a ținut România sub ocupație? Și anume contele Kiseleff, care, după ce s-a refugiat la Sankt Petersburg, s-a adresat printr-o vastă corespondență cancelariilor lumii, solicitând să nu ni se acorde independența? Este acest popor xenofob, în condițiile în care menține între granițele sale cea de-a doua populație din Europa? Suntem noi xenofobi, după ce încă din 1990 am dat un exemplu întregii lumi, încurajând formarea unui partid al maghiarilor, precum și cooptarea acestui partid, ca de altfel și a tuturor celorlalte etnii, prin legi speciale în Parlament? Suntem noi xenofobi invitând mereu și mereu în alcătuirea guvernelor UDMR? Suntem xenofobi, rasiști și extremiști, în condițiile în care de două ori în fruntea statului român a fost ales un etnic german? Și asta după ce, în prealabil, același etnic german a fost ales și reales primar al Sibiului? Suntem noi xenofobi atunci când într-un oraș ca Timișoara am ales drept primar nu numai un etnic german, ci și un cetățean străin? Când în Sectorul 1 al Capitalei, care întrece ca importanță orice municipiu al României, am ales un cetățean francez?

Cum își permite Klaus Iohannis, din postura de președinte al României, să facă afirmații pe care nu ar avea dreptul să le facă nici măcar din poziția de simplu cetățean? Realitatea este că omul a fost orbit literalmente de furie. El nu are cum să citească aceste proteste, care cresc zi de zi și vor atinge inevitabil o masă critică, într-o altă cheie decât cea vizând eșecul politicii pe care a promovat-o. S-a erijat în șef al unei coaliții de partide aflate la guvernare și a greșit, pentru că această coaliție funcționează prost încă de la început. S-a erijat în șef al Guvernului și a greșit, întrucât guvernarea merge rău. S-a erijat în stăpân al inelelor vizând sănătatea publică și a luat, a acceptat și a încurajat măsuri dintre cele mai aberante, care s-au dovedit ineficiente și în același timp au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și, apropo, el este cel care l-a împins pe Raed Arafat, un demnitar al statului xenofob român, să facă greșeli de neacceptat. Ultima și cea mai flagrantă fiind faptul că a semnat ordine în numele instituției pe care o conduce, CNSU, care se bat cap în cap cu hotărârea de guvern și prevăd restricții suplimentare, care au contribuit la scoaterea oamenilor în stradă și, culmea ilegalității, nu conțin pic de legalitate și legitmitate de vreme ce niciun asemenea ordin nu a respectat condiția elementară și constituțională de a fi fost publicat în Monitorul Oficial.

În aceste condiții, merită poporul român să fie astfel pălmuit de propriul președinte? Eu vă propun să fim calmi. Și să-i întoarcem și celălalt obraz.

Sorin Rosca Stanescu