• Tweet

Lucrurile iau o turnură nouă, surprinzătoare, aparent defavorabilă Rusiei în războiul din Ucraina. Implicarea SUA în confruntare e din ce în ce mai consistentă, iar Rusia se aşteaptă chiar la o implicare americană directă, la vedere.

Armata ucraineană a fost practic înjumătăţită de ruşi („demilitarizare") printr-un prelungit război de uzură. Dar, începând din iulie-august, Rusia nu se mai luptă practic cu Ucraina, ci din ce în ce mai direct cu SUA şi cu NATO. Pregătirea armatelor SUA şi ale NATO nu suferă nici o comparaţie cu foarte slaba pregătire şi aproape totala lipsă de organizare şi de comandă a armatei ucrainene. În plus, comandantul-şef al Ucrainei, comediantul Volodimir Zelenski, pare a fi o catastrofă din punct de vedere militar. Dar Zelenski, cu enormul său prestigiu internaţional câştigat de la începutul războiului şi până azi, participă nemijlocit la conducerea armatei ucrainene. Sau cel puţin aceasta e impresia pe care o lasă presa occidentală.

Deşi contraofensiva anunţată de ceva timp de Zelenski pentru recuperarea Hersonului, care dă şi numele regiunii, pare să fie un eşec grav pentru ucraineni după primele două valuri de atac pe cel mai slab front deschis de ruşi şi în care a fost folosită armata de elită ucraineană (antrenată în bună parte în Marea Britanie), Ucraina nu e nici pe departe gata să ceară pace, să se predea. Pentru că banii, foarte mulţi, armamentul şi instructorii militari curg dinspre SUA, Marea Britanie şi din ţări UE. Ultima acţiune ucraineană, încercarea de a lua ostatică delegaţia AIEA, a eşuat şi ea lamentabil, deşi ar fi fost pregătită de serviciile britanice şi de Boris Johnson personal. Bruno Bertez, citând Ministerul Apărării rus, ne prezenta ieri, 1 septembrie 2022, un tablou suprarealist, pe modelul James Bond :

„Kremlinul era la curent cu planurile Direcţiei principale de informaţii a forţelor armate ucrainene care vizau să profite de sosirea misiunii AIEA şi să efectueze o debarcare amfibie pentru a încerca să pună stăpânire pe centrala nucleară de la Zaporojie şi să facă declaraţii zile la rând cum că era vorba de forţe speciale ruseşti. Într-o formulă ideală pentru forţele speciale ucrainene, acestea şi-au fixat ca sarcină să ia ostatică însăşi delegaţia AIEA şi să menţină centrala nucleară sub controlul minelor, cerând retragerea completă a trupelor ruse de pe teritoriul Crimeei. Rusia afirmă că Boris Johnson a adus cu el planul de operaţiuni şi câţiva dintre instructori ca pe un acord de demobilizare în mandatul său de prim-ministru, dar, dacă operaţiunea ar fi reuşit, el ar fi refuzat să transfere puterea invocând o urgenţă internaţională care ameninţă cu o catastrofă la scară planetară. Pentru moment, 47 de combatanţi ai forţelor speciale ucrainene au fost distruşi, trei au fost făcuţi prizonieri (!) şi doi sunt în stare gravă, între viaţă şi moarte. Un grup de 12 persoane e blocat din trei părţi şi nu are acces la apă şi la ambarcaţiuni [...]. Operaţiunea a fost coordonată de ofiţeri ai MI6 din cartierul lor general de la periferia Kievului (surse ucrainene au confirmat tot ce a spus Kremlinul până acum, precum şi eşecul ambuscadei forţelor speciale ucrainene). Cei 64 de membri ai forţelor speciale ucrainene şi-au încheiat recent stagiul de pregătire în Regatul Unit şi au călătorit de la Varşovia la Odesa în 29 august" („Communiqué sur le coup contre la centrale nucléaire de Zaporozhye", brunobertez.com, 1.09.2022).

Alţi 200 de ucraineni din forţele speciale, un al doilea val al operaţiunii pentru ocuparea centralei de la Zaporojie, aflaţi pe două barje, ar fi fost înecaţi în Nipru de forţele speciale ruseşti (vezi video Xavier Moreau, site-ul Stratpol, 1.09.2022).

Cu toate aceste eşecuri evidente - contraofensiva deocamdată ratată pentru Herson (aproximativ 2 000 de morţi ucraineni şi foarte mult armament distrus, conform lui Stratpol), comandoul de la centrala Zaporojie anihilat -, SUA nu-şi pot permite să piardă războiul din Ucraina. Ar fi un nou Afganistan sau un nou Vietnam. Tocmai de aceea au decis să transforme Ucraina într-un al doilea Afganistan dar pentru Rusia.

Philippe Rosenthal, un foarte cunoscut analist american, ne descrie destul de clar nivelul de implicare american în Ucraina : „Cu şase zile înainte de „scurgerea" de informaţii de pe Wall Street Journal (în legătură cu contraofensiva împotriva Rusiei sub comanda unui responsabil militar american, un general cu două sau trei stele - n.n.), Pentagonul a publicat o listă impresionantă de arme moderne trimise în Ucraina pentru războiul împotriva Rusiei şi a precizat : „Din ianuarie 2021, Statele Unite au investit peste 10,6 miliarde de dolari în ajutorul de securitate pentru a-şi demonstra angajamentul durabil şi indefectibil pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei. Ajutorul cuprinde mai mult de 9,9 miliarde de dolari de când Rusia a pornit războiul său împotriva Ucrainei, la 24 februarie." Pentagonul confirmă că „din 2014, Statele Unite au furnizat peste 12,7 miliarde de dolari ca ajutor de securitate pentru formare şi echipamente care să ajute Ucraina să-şi păstreze integritatea teritorială, să-şi securizeze frontierele şi să-şi amelioreze interoperabilitatea cu NATO". Mai trebuie adăugate şi cele 3 miliarde de dolari suplimentare pentru apărarea Ucrainei. Statele Unite se afundă din ce în ce mai mult în conflictul direct cu Rusia. Expedierea de arme moderne, de muniţii, de miliarde către Ucraina, precum şi numirea operaţiunii şi a generalului însărcinat cu supravegherea ei cresc riscurile unui conflict direct" („Un affrontement direct entre les États-Unis et la Russie est-il possible ?", observateurcontinental.fr, 2.09.2022).

Alegerile de mid term din SUA din noiembrie 2022, prin care se vor reînnoi 435 de reprezentanţi (deputaţi) şi 35 de senatori din 100, forţează Administraţia democrată americană la o victorie de răsunet înaintea votului. Pe de altă parte, Administraţia Joe Biden nu-şi poate permite nici prelungirea războiului până la viitoarele alegeri prezidenţiale de peste doi ani, pe care le-ar pierde sigur în acest caz. Loviturile sub centură, asasinatele (Daria Dughin, de exemplu), sabotajele pe teritoriul Rusiei, operaţiuni teroriste diverse, lovituri cu rachete cu rază lungă de acţiune se pot înmulţi exponenţial.

Spre deosebire de Administraţia democrată americană, Vladimir Putin şi Rusia par să fie interesaţi de prelungirea conflictului din Ucraina. Economia rusă e aptă să facă faţă unui război de durată, iar producţia de armamnet poate lucra în cadenţă. Donbasul va fi până la urmă eliberat integral şi cele două republici, Lugansk şi Doneţk, vor vota în două referendumuri separate pentru alipirea la Federaţia Rusă. Crimeea nu se va mai întoarce niciodată la Ucraina. Probabil, nici regiunile Herson şi Zaporojie. De altfel, în aceste regiuni a fost introdusă rubla, restabilită rusa ca limbă oficială şi s-a stabilit în cea mai mare parte administraţia rusă. Mariupolul şi alte localităţi distruse de război se reconstruiesc rapid. Rămân în suspans regiunile Harkov, Odesa şi, poate, Dniepropetrovsk.

Marele interes al Rusiei de a prelungi războiul din Ucraina, un interes, de altfel, destul de recent, este legat de războiul său economic cu Occidentul. Gazul poate ajunge la iarnă la 5 000 euro mia de metri cubi, spune fostul preşedintre Dmitri Medvedev. Pivotarea economică a Rusiei spre Asia, în principal China, India, Iran, e în desfăşurare. Doralul şi euro sunt atacate în multe feluri de Rusia şi de aliaţii săi din lumea B.

Dacă războiul se va prelungi, va fi doar în avantajul Rusiei. SUA şi UE au interesul să limiteze pierderile de bani şi de material militar, dar şi să iasă în vreun fel din catastrofa produsă de sancţiunile economice aplicate Rusiei. Raportul de forţe în Ucraina e constant pe muchie de cuţit. Iar riscul unui conflict nuclear între cele două superputeri nucleare este în evidentă creştere.

Petru Romoşan