• Tweet

Pe 15 iunie 2024, la Timișoara, fostul Secretar General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, și-a găsit alinarea intelectuală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș", unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa.

Acest titlu pare justificat prin prisma activității sale în cadrul NATO, unde a condus Departamentul pentru inovare, cunoscut pentru implicarea sa în bioaugmentare - îmbunătățirea capacităților umane prin tehnologie. Își comandă Geoană titluri cum se comandă pizza, sau această recunoaștere academică ridică de fapt întrebări esențiale despre direcția în care se îndreaptă societatea noastră și rolul pe care liderii politici îl joacă în modelarea acestui viitor?

Redau din discursul rostit în cadrul decernării: "Asistăm la nașterea unei noi lumi. Geopolitic, tehnologic, societal. Trăim o eră revoluționară. Fără îndoială, cea mai transformatoare și complexă din întreaga istorie a umanității.

Ca nicicând altcândva în istorie, omenirea se află simultan pe mai multe trasee de coliziune. Între liberalism și autoritarism - ceea ce noi numim competiția între marile puteri, și de modele alternative de organizare a societății. Între evoluția societății și capacitatea politicului de a se adapta și gestiona aceste transformări. Între viteza transformării și capacitatea individului, a omului, de a suporta aceste transformări brutale și succesive. Între om și mașină. Între om și algoritm.

Într-o perioadă în care viitorul speciei umane și simbioza om-mașină devin subiecte de actualitate și nu de science-fiction. Și nu în ultimul rând, între dezvoltarea speciei umane și capacitatea planetei de a ne suporta. Într-o lume dominată de competiția acerbă între marile puteri rolul puterilor regionale crește exponențial. Funcționăm de fapt ca un amortizor al unui pendul care își caută, disperat, un nou echilibru - aceste puteri medii vor juca un rol decisiv în definirea noii ordini mondiale. Și România se află sub impactul acestor trasee do coliziune - nicio națiune a planetei nu are cum să iasă din această logică"

Mircea Geoană nu este la primul derapaj de acest gen în care fără reținere, critică, discernământ sau empatie fabulează despre îmbunătățirea condiției umane. O prezintă ca pe un fel de inițiere (operație Frankenstein) fără de care ființa umană nu poate intra în noua ordine mondială; în fapt o alterare a capacității cognitive, vândută drept progres.

Într-o lume din ce în ce mai interconectată și dependentă de tehnologie, conceptul de bioaugmentare nu mai este doar un subiect speculativ. Este o realitate emergentă care promite să redefinească limitele biologice ale omului. Însă, odată cu aceste promisiuni, vin și riscuri semnificative pentru noi ca oameni. Ce riscuri ne asumăm cu un astfel de potențial președinte? Un candidat care nu își asumă public, ci doar în cercuri alese, acest „fetiș" de a transforma ființa umană prin mijloace tehnice, poate ascunde intenții absconse. S-ar putea ca această transformare pe care el o promovează să fie văzută ca o răzbunare subtilă pe un popor care savurează eticheta lui de „prostănac"? Poate că speranța sa este ca prin bioaugmentare să devină un Făt-Frumos cu gândire ageră, veșnic tânăr, depășind astfel gafele recurente?

Istoria ne-a demonstrat că ideea unui „om nou" a fost deja explorată cu consecințe dezastruoase; bolșevicii visau la el cu ochii deschiși, iar naziștii au fost prin „supra-om" întruchiparea obsesiei biologice. Aceste experimente sociale au fost catastrofale pentru omenire și sunt semne clare care prefigurează dictaturi, războaie, sărăcie și crime groaznice - dacă permitem biologiei să intre în jocurile politice. Oare la asta se referă atât Klaus Schwab de la Davos, cât și Mircea Geoană, când ne spun că acest proces descris prin biologisme ar fi unul dureros? De pe vremea Administrației lui Obama știm că tehnologia este atât de avansată, încât cipurile par la nivelul locomotivei cu aburi, având alte mijloace pentru implementarea unei verigi dinte ființa umană și tehnică. Dacă credeți că este doar vorba despre control absolut, vă înșelați. Planurile depășesc imaginația noastră cu mult. Citiți singuri ce promite conceptul NBIC, iar apoi votați.

Șamanul nostru, care mai recent amintește de Mahatma Gandhi și prevestește „o specie nouă a omului", nici măcar mașina din parcare nu o scoate fără incidente, ceea ce ridică întrebări despre capacitatea sa de a gestiona procese mult mai puțin complexe decât cele legate de convergența biodigitală.

Agenda 2030 a Forumului Economic de la Davos nu prevede doar eliminarea proprietății private, ci și depășirea limitelor biologice ale omului prin fuziunea cu mașina. Cine oprește acești nebuni? Cum îi identificăm? Cel puțin pe unul dintre ei îl avem deja în fața noastră.

Totuși, să nu-l subestimăm complet. Dacă și-a asumat vreun angajament de a implementa în România strategia de integrare a tehnologiei digitale cu biologia umană - pentru a crea o nouă formă de existență - atunci Geoană ar putea fi mai mult decât un simplu politician fără simțul absurdului; el devine un veritabil „vânzător de aspiratoare". Dar oare ce marcă sau model ne propune? Modelul de aspirator „Davos 2030"? Dacă aveți răbdare, veți găsi explicațiile mai jos. Am ales această metaforă, scuzându-i incapacitatea de a gândi singur și elogiindu-i darul de a fi o unealtă vrednică, fără discernământ în a plasa cu succes în raionul România acest model de igienizare biologică a neamului.

Geoană trebuie să lǎmureascǎ de ce prezintǎ un scenariu al unei noi specii umane ca fiind de neevitat. Doar lingviștii lui Hitler recomandau un limbaj nou, plin de referințe la tehnica viitorului și științǎ care va revoluționa omenirea la nivel tehnologic și va duce la propǎșirea neamului. În prima fazǎ, ei prezintǎ propria agendǎ ca pe o realitate inevitabilǎ. Apoi se aratǎ pe ei înșiși ca fiind cei înțelepți și prudenți care gestioneazǎ tenace și calculat un proces dureros al tranzitiei. Explicit lucrează și Mircea Geoanǎ la o nouă constituție, precum mi-a mǎrturisit într-o corespondențǎ privatǎ pe Whatsapp, anume o constituție care să reglementeze această zonă a convergenței dintre om și mașină. Avem nevoie de interdicții clare și nu de adaptări pentru utilizarea aspiratorului „Davos 2030". Dar cine le dǎ unor astfel de indivizi acest drept de a ne croi destinul biologic? Nimeni! Ei se considerǎ solomonarii planetei, conducându-ne spre o direcție eugenicǎ, fascistǎ și autoritaristǎ.

Dar Mircea Geoană nu este atât de inteligent încât să poată planifica viitorul atât de pervers precum cei de la Davos. Însă preia în mod servil ideile vehiculate acolo. Nu rezultă din discursurile sale pe această temă că înțelege perfect ce vor liderii de la Davos, dar răspândește această teză a noii normalități fără să o proceseze. Teoria acestui viitor „implacabil" al convergenței om-mașină, supranumit augmentare umană, este prezentă nu în discursul său electoral către marea masă a votanților, ci în medii elitiste, rarefiate. În consecință, discursul despre „provocările" viitorului nu este croit pentru a câștiga voturi în România. Atunci cui îi este adresat? Nu cumva contează pe sprijinul acestor forțe care imaginează un viitor tehnologic al umanității, pe care îl „vând" ca fiind implacabil? Or, la răscrucea unor astfel de „trasee de coliziune", un prostănac savant este mai periculos decât un prostănac ignorant. Pentru că, o dată instalat la Cotroceni cu acest viitor „la cheie" în valiză, savantul va fi nevoit să îl și despacheteze. Acolo unde ignorantul l-ar fi lăsat împachetat. Și, necunoscându-i mecanismul, prostănacul savant nu va putea nici renegocia și nici dezamorsa agenda despachetată și declanșată.

Pentru a nu deveni (și mai) ridicol, un aspirant la cea mai înaltă funcție în stat ar trebui să protejeze națiunea de aceste utopii devastatoare pentru omenire și să nu facă pe șamanul fetișurilor biologice. Este ca și cum le-ar spune sinistraților după inundații că va găsi forma responsabilă prin care ei să se obișnuiască cu apa în casă. El trebuie să ferească de primejdii acest neam mereu înșelat. Iar dacă știe ce ne așteaptă, are datoria să spună clar că ceea ce cercetătorii și Clubul de la Davos au pregătit pentru omenire este ceva inimaginabil și că ar trebui să fim pregătiți să reacționăm, fie și cu furcile.

Măcar dacă ar fi sincer și ar spune întregii națiuni ceea ce a rostit în fața profesorilor de medicină! Doar că i-a dus de nas și pe oamenii de știință, care au crezut că este un om de bună credință, dornic să ridice România. I-a păcălit ca pe noi toți. Până astăzi nu a dat dovada finală nici de a fi un diplomat, dar nici buratino, prin acțiunile sale auto-ridiculizante, ci mai degrabă dovada unui individ hibrid care profită de scârba sau saturația românilor față de guvernanții neputincioși. Să nu ne lăsăm păcăliți că vorbește limbi străine!

Ne va spune el cine sunt producătorii acestui model revoluționar de aspirator? Sau vom rămâne captivi într-o lume unde omul devine una cu mașina? Este timpul să cerem răspunsuri clare, înainte ca viitorul să fie decis fără consimțământul nostru informat.

În concluzie, discuția despre bioaugmentare şi convergența biodigitală este una complexă şi necesară într-o societate modernă aflată într-o continuă schimbare. Geoană pare uneori brelocul perfect pentru marile puteri internaționale - un pensionar respectabil și mereu gata să-și satisfacă capriciile unui fost PSD-ist ambițios. Întrebarea rămâne: în ce vrea să ne (a)tragă acest Țepișor prin acțiunile sale?

Radu Golban