Nu mai vreau sa fiu vândut!

Postat la: 03.07.2022 |

Nu mai vreau sa fiu vândut!

Multe firme de IT străine care vin în România nu fac nimic inovator pentru industria de aici, ci doar recrutează programatori pe care îi plasează la clienţi.

Cu toţii ne uităm cu invidie la creşterea spectaculoasă a industriei de IT la salariile din acest domeniu, la lupta pentru talente, la răsfăţul pachetelor salariale, la ofertele care se fac sau cel puţin se anunţă public, la desantul companiilor străine în România, care vin şi caută IT-işti români.

Dacă treci de scena pe care se perindă companiile şi te duci în culise, începi să afli multe lucruri interesante, unele fiind semnalate chiar de cititori.

„Sunt firme de IT din afară care vin în România, se prezintă frumos, chiar la ZF Live, care anunţă că vor să angajeze IT-işti, care prezintă pachetele salariale oferite, dar care în realitate nu fac nimic inovator pentru această industrie, pentru industria locală de IT. Firmele vin pe piaţă cu targetul de a angaja IT-işti pe care să îi plaseze ulterior la clienţii din afară. Nimic mai mult. Sunt nişte firme căpuşă", îmi semnalează un cititor.

O altă problemă este legată de discriminarea pe salarii cu care se confruntă programatorii români. Ne plătesc în funcţie de locaţie, şi nu în funcţie de expertiză, adaugă cititorul.

Chiar dacă face acelaşi lucru ca un programator dintr-o altă ţară, dar lucrezi din România, salariile sunt diferite. Pe pieţele externe se plăteşte de la 10.000 de euro brut pe lună, în schimb în România, pe aceeaşi experienţă, cu aceleaşi cunoştinţe, plătesc maximum 5.000 de euro pe lună.

Întâmplător, am discutat despre această ultimă temă cu Alina Şandru, general manager la Coherent Solutions, o firmă americană care a venit pe piaţa românească în căutare de programatori. Am întrebat-o dacă programatorii români care lucrează remote în contracte externe sau la clienţi externi din România primesc acelaşi salariu pe care îl primeşte un programator care lucrează din Statele Unite, amândoi făcând acelaşi lucru, având aceeaşi experienţă şi aceeaşi poziţie. Răspunsul ei a fost că nu, că există diferenţe salariale şi că aceasta este piaţa.

Un alt cititor al ZF îmi spune că a văzut un ZF Live cu cei de la Cegeka, care au anunţat că au un plan masiv de recrutare şi şi-a depus CV-ul. A fost recrutat, salariul a fost bun, mai mare decât la firma anterioară, dar ulterior a fost plasat unui client extern.

Astfel de cazuri sunt cu miile, dacă nu chiar cu zecile de mii.
Laurenţiu Mandu, managing director în România pentru gigantul francez Cap Gemini, a spus la ZF Live că firma încearcă să iasă din această paradigmă în care recrutează programatori pentru a-i plasa clienţilor, fără să aibă prea multă valoare adăugată. Noi încercăm acum să convingem clienţii să investim împreună în programatori, nu doar să îi plasăm în afară, ci şi să facem servicii cu valoare adăugată mai mare pentru clienţi.

Pe piaţa de IT din România s-a format un cerc vicios, în care programatorii sunt luaţi încă de pe băncile liceului - deja în primul an de facultate aproape toţi studenţii sunt arvuniţi - şi, odată ce simt gustul salariilor care pornesc de la 1.000 de euro net, nu prea vor să facă mai mult. De fapt, o bună parte din industria de IT românească este doar lohn.

Firmele, în special cele româneşti, care încearcă să creeze produse şi servicii, se confruntă cu puterea multinaţionalelor în recrutarea de talente şi în plata lor. Firmele româneşti nu sunt atât de puternice încât să concureze cu multinaţionalele pe salarii, aşa că le este foarte greu să-şi ţină echipele de IT-işti. Pe de altă parte, IT-iştii, odată ce primesc salarii bune, care cresc constant, nu prea vor să renunţe la acest confort financiar pentru a se aventura într-o firmă românească, pe un salariu mai mic sau chiar deloc, cu promisiunea că dacă iese ceva vor câştiga mult mai bine. Nu suntem America ca să funcţioneze acest model în care plata salariilor să fie făcută în acţiuni sau chiar deloc pe o anumită perioadă, până când firma scoate capul la suprafaţă.

Firmele IT româneşti, cu antreprenori, cu IT-işti în spate, care reuşesc să treacă de stadiul de idee şi să aibă un produs şi un serviciu care să se vândă, pot fi numărate pe degete.

Toată lumea dă exemplu UiPath, dar această companie a fost un miracol care nu poate fi replicat atât de uşor. Şi nu la aceeaşi dimensiune. La fel cum o excepţie este şi Bitdefender, care a reuşit să răzbată la nivel internaţional, intrând în liga celor mari.

Ceea ce s-a realizat în industria de IT din România în ultimele două decenii este ceva extraordinar, chiar dacă cea mai mare parte este doar un lohn în IT. Există o bază, acum să vedem cine reuşeşte să treacă mai departe, unde programatorul să nu fie doar un bun care este cumpărat şi vândut unui client.

Cristian Hostiuc

loading...
PUTETI CITI SI...

Nu mai vreau sa fiu vândut!

Postat la: 03.07.2022 |

0

Multe firme de IT străine care vin în România nu fac nimic inovator pentru industria de aici, ci doar recrutează programatori pe care îi plasează la clienţi.

Cu toţii ne uităm cu invidie la creşterea spectaculoasă a industriei de IT la salariile din acest domeniu, la lupta pentru talente, la răsfăţul pachetelor salariale, la ofertele care se fac sau cel puţin se anunţă public, la desantul companiilor străine în România, care vin şi caută IT-işti români.

Dacă treci de scena pe care se perindă companiile şi te duci în culise, începi să afli multe lucruri interesante, unele fiind semnalate chiar de cititori.

„Sunt firme de IT din afară care vin în România, se prezintă frumos, chiar la ZF Live, care anunţă că vor să angajeze IT-işti, care prezintă pachetele salariale oferite, dar care în realitate nu fac nimic inovator pentru această industrie, pentru industria locală de IT. Firmele vin pe piaţă cu targetul de a angaja IT-işti pe care să îi plaseze ulterior la clienţii din afară. Nimic mai mult. Sunt nişte firme căpuşă", îmi semnalează un cititor.

O altă problemă este legată de discriminarea pe salarii cu care se confruntă programatorii români. Ne plătesc în funcţie de locaţie, şi nu în funcţie de expertiză, adaugă cititorul.

Chiar dacă face acelaşi lucru ca un programator dintr-o altă ţară, dar lucrezi din România, salariile sunt diferite. Pe pieţele externe se plăteşte de la 10.000 de euro brut pe lună, în schimb în România, pe aceeaşi experienţă, cu aceleaşi cunoştinţe, plătesc maximum 5.000 de euro pe lună.

Întâmplător, am discutat despre această ultimă temă cu Alina Şandru, general manager la Coherent Solutions, o firmă americană care a venit pe piaţa românească în căutare de programatori. Am întrebat-o dacă programatorii români care lucrează remote în contracte externe sau la clienţi externi din România primesc acelaşi salariu pe care îl primeşte un programator care lucrează din Statele Unite, amândoi făcând acelaşi lucru, având aceeaşi experienţă şi aceeaşi poziţie. Răspunsul ei a fost că nu, că există diferenţe salariale şi că aceasta este piaţa.

Un alt cititor al ZF îmi spune că a văzut un ZF Live cu cei de la Cegeka, care au anunţat că au un plan masiv de recrutare şi şi-a depus CV-ul. A fost recrutat, salariul a fost bun, mai mare decât la firma anterioară, dar ulterior a fost plasat unui client extern.

Astfel de cazuri sunt cu miile, dacă nu chiar cu zecile de mii.
Laurenţiu Mandu, managing director în România pentru gigantul francez Cap Gemini, a spus la ZF Live că firma încearcă să iasă din această paradigmă în care recrutează programatori pentru a-i plasa clienţilor, fără să aibă prea multă valoare adăugată. Noi încercăm acum să convingem clienţii să investim împreună în programatori, nu doar să îi plasăm în afară, ci şi să facem servicii cu valoare adăugată mai mare pentru clienţi.

Pe piaţa de IT din România s-a format un cerc vicios, în care programatorii sunt luaţi încă de pe băncile liceului - deja în primul an de facultate aproape toţi studenţii sunt arvuniţi - şi, odată ce simt gustul salariilor care pornesc de la 1.000 de euro net, nu prea vor să facă mai mult. De fapt, o bună parte din industria de IT românească este doar lohn.

Firmele, în special cele româneşti, care încearcă să creeze produse şi servicii, se confruntă cu puterea multinaţionalelor în recrutarea de talente şi în plata lor. Firmele româneşti nu sunt atât de puternice încât să concureze cu multinaţionalele pe salarii, aşa că le este foarte greu să-şi ţină echipele de IT-işti. Pe de altă parte, IT-iştii, odată ce primesc salarii bune, care cresc constant, nu prea vor să renunţe la acest confort financiar pentru a se aventura într-o firmă românească, pe un salariu mai mic sau chiar deloc, cu promisiunea că dacă iese ceva vor câştiga mult mai bine. Nu suntem America ca să funcţioneze acest model în care plata salariilor să fie făcută în acţiuni sau chiar deloc pe o anumită perioadă, până când firma scoate capul la suprafaţă.

Firmele IT româneşti, cu antreprenori, cu IT-işti în spate, care reuşesc să treacă de stadiul de idee şi să aibă un produs şi un serviciu care să se vândă, pot fi numărate pe degete.

Toată lumea dă exemplu UiPath, dar această companie a fost un miracol care nu poate fi replicat atât de uşor. Şi nu la aceeaşi dimensiune. La fel cum o excepţie este şi Bitdefender, care a reuşit să răzbată la nivel internaţional, intrând în liga celor mari.

Ceea ce s-a realizat în industria de IT din România în ultimele două decenii este ceva extraordinar, chiar dacă cea mai mare parte este doar un lohn în IT. Există o bază, acum să vedem cine reuşeşte să treacă mai departe, unde programatorul să nu fie doar un bun care este cumpărat şi vândut unui client.

Cristian Hostiuc

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE