• Tweet

M-a întristat moartea lui Vladimir Găitan. Mi-l amintesc în ''12 oameni furioşi'' de Reginald Rose, ''Pierrot'' de Moliere, ''Turnul de fildeş'' de Viktor Rozov, dar mai ales din ”Reconstituirea” lui Pintilie, filmul interzis timp de 21 de ani de regimul comunist.

Ieri seară mi-am luat privilegiul de a nu mă mai uita la televizor și să revăd pelicula cu pricina. N-am simțit altceva, cînd filmul s-a terminat, decît o imensă greață provocată de prostie. Doar atît. Mi-am mai amintit, pe dată, și cuvintele părintelui Teofil Părăian, cuvinte simple, neaoșe, dar cu atît mai puternice: "Să știți de la mine, dragii mei, prostia nu e un păcat, dar îi mare năcaz pe capul omului"...

Filmul inspirat din nuvela lui lui Horia Pătraşcu este povestea reconstituirii unui banal incident, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliţie, care se transformă într-o crimă. Pelicula a fost interzisă în scurt timp după ce regizorului Lucian Pintilie i s-au imputat "subminarea poziţiei miliţienilor" şi "cheltuielile nejustificate". La şedinţa Secretariatului PCR în care s-a discutat despre filmul în cauză au participat Nicolae Ceauşescu, Manea Mănescu, Dumitru Popescu, Vasile Patilineţ, Virgil Trofin şi Ion Iliescu.

Unul dintre criticii la adresa filmului a fost tocmai Ion Iliescu, pe atunci ministru pentru problemele legate de tineret. „Eu am discutat cu Pintitlie, regizorul filmului Reconstituirea", - a afirmat Ion Iliescu, potrivit stenogramei discuţiei publicată în volumul II din „Istoria comunismului din România", de istoricii Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu.

"Toţi sunt nişte tipi lipsiţi de orice receptivitate la orice observaţie critică, sunt nişte oameni înfumuraţi, desconsideră orice critică şi privesc cu desconsiderare capacitatea unor activişti politici de a-şi da cu părerea asupra a ceea ce înseamnă activitatea în cinematografie. El a încurajat o serie de elemente într-un mod deosebit de scandalos şi a folosit un sistem de relaţii care există în cinematografia noastră.

A organizat o vizionare particulară cu toţi prietenii lui şi a creat un climat că cineva împiedică apariţia unor creaţii de mare valoare, că nu sunt în stare să priceapă noul în creaţie şi curajul acestui mare creator. Acest film sau alt film al său nici măcar nu ridică o problemă serioasă ca să facă atâta paradă de curajul şi îndrăzneala lui de a aborda nu ştiu ce probleme".

Chiar și pentru un aparatcik devotat Partidului Comunist, cum a fost, și probabil a și rămas, Ion Iliescu, viitorul președinte al Romîniei de după 1989, cantitatea de prostie "arondată spuselor citate este imensă. Este genul de prostie ternă, bleagă și fără culoare, care stăpînește, în general oamenii lipsiți de imaginație. Spre deosebire de "tov" Iliescu, Nicolae Ceaușescu, posesorul unui alt tip de prostie, mai șmecheră, spune: "În legătură cu filmul acesta „Reconstituirea", mie mi se pare că lucrurile se cam exagerează. Critică nişte miliţieni. Ei şi? În ţările capitaliste poliţiştii sunt criticaţi în fiecare zi. Ceea ce este negativ, după părerea mea, este că se prezintă tineretul nostru ca un tineret primitiv, iar acest lucru nu este real şi pe urmă felul cum este prezentat publicul, gloata aceea de oameni. Pe miliţieni pot să-i critice, că avem mulţi proşti. Aici pe acest fapt s-a pus accentul şi nu pe faptul că prezintă într-o formă denaturată tineretul nostru şi publicul. Însăşi critica noastră nu a criticat aceste neajunsuri. De aici a pornit toată problema, cum că miliţia nu este de acord să fie criticată. Critica a fost pusă pe alte baze, încât să se axeze pe ceea ce este real. Pe urmă în filmul acesta nu există nimic din punct de vedere artistic. Să-l ţineţi pe piaţă atâta timp cât vin spectatori şi să-l trimiteţi şi la concurs, dar între timp să luăm măsuri ca să facem numai filme care să corespundă. Trimiteţi-l şi în străinătate la un concurs. Spune că acolo o să fie înţeles. Trimiteţi-l în Occident. Dacă l-am trimite în Est şi n-ar lua vreun premiu, ar spune că acolo am aranjat noi".

"După ce se vor acoperi cheltuielile de producţie, filmul să fie scos de pe ecrane a propus Vasile Patilineţ." , cu prostia frustă, a boului patentat. Astăzi, mai mult ca oricând, prostul se diferențiază de cel de "ieri", neaoșul, needucatul, incultul și frustul. El devine, în acumularea propriei prostii, de-a dreptul cinic. Mor oameni în urma lui, iar el merge înainte. Inevitabil ajunge să ia hotărîri care se dovedesc a fi ucigătoare, dar, cu toate astea, simte o cumplită plăcere de a-și pune amprenta mizerabilei lui existențe asupra a tot ce poate.

Și asta, doar pentru că întotdeauna el, adevăratul "om nou", la care visa Ceaușescu, are întotdeauna o părere bună despre sine. Prostul actual este blindat diplome, masterate, NBA-uri, doctorate, iar prostia lui transpare printre rînduri, în CV, așa cum îi stă bine prostului actual, de pretutindeni. De la multinațională, până în ultimul umil birouaș de primărie sătească, sau de la prim ministru, pînă la ultimul demnitar.

Proștii pe care îi vedem zilnic la tv., (și după care rămîn adevărate catastrofe, oameni lăsați fără serviciu, intreprinderi falimentare, pensionari muritori de foame, oameni vînzîndu-și produsele în ploaie și frig, medici năpăstuiți, copii neșcolarizați, și nu în ultimul rînd morți, din ce în ce mai mulți morți), ştie perfect cum se face carantinarea, știe de ce nu-i bună testarea în masă.

Un lucru, numai unul, prostul cinic actual nu-l știe: demnitarul, ministrul, nu și explică de ce tocmai el, cu o viață mică, începută ca lipitor de afișe, plină de compromisuri mizerabile,și fără nici o realizare, tocmai el, din imensitatea de proști din care a răzbătut, a ajuns să "răspundă" de destinele concetățenilor săi. Dar asta îi place: se îmbogățește, el neamurile și gașca, distruge fără emoții totul în jur și ajunge să credă că e indispensabil, că doar el merită puterea.

Spre deosebire de cel de mai sus, prostul de rînd trăiește într-o deplină trristețe și frustrare, mai ales cînd vede în funcții publice indivizi mai proşti ca el, care au avut norocul de a se fi cocoțat în sferele înalte ale puterii și de a se fi îmbogățit, deși nu au nici o calitate în plus, doar șansa de a fi fost în apropierea ciolanului. Iar acum, e rîndul tinerilor. E rîndul micilor lepre proaste, fără Dumnezeu și fără istorie.

Proștii tineri trebuie să-i înlocuiască pe cei bătrîni. De fapt, asta se ascunde în spatele istoriei pe care o trăim. Dacă Milan Kundera ar fi trăit în Romînia de azi, cu siguranță că ar fi scris, în locul celeia care se numește "Morții vîrstnici să cedeze locul morților tineri", o povestire cu titlul "Proștii vîrstnici să cedeze locul proștilor tineri", și s-o cuprindă într-un volum care s-ar fi intitulat nu "Iubiri caraghioase", ci "Popoare caraghioase"

Cum a fost posibilă apariția acestor forme de viață? Simplu: pentru că există un anume tip de prostie, încă mai pervers, cea din lumea așa-zis intelectuală. O prostie agresivă, fudulă, cu un tupeu greu de imaginat, un gen de prostie care se vrea a fi libertate de gîndire, progresism, globalism, europenizare. Cocoțată în vîrful politicii lui politically corectness, se dorește a fi, deasemenea, libertate de exprimare și ideologie a unei noi justiții sociale. Proști tineri, cu diplome, dezumanizați, atei, care nu știu exact care le e sexul, dar afișând cu nesimțire o falsă emancipare. Aceștia sunt otrava, esența prostiei actuale.

De la acești tineri politicieni apăruți de sub pulpana moștenitoarei Securității lui Ceaușescu ni se va trage dezastrul. Acești tineri, corciți cu computerele vor creea încet-încet (cînd nu eșuează în patologii), acea prostie invizibilă care ne va distruge. Prostia nouă, care se subsumează prostiei vechi, în numele progresismului ateu. Căci, probabil, ei vor cîștiga, prin orice mijloace pariul cu istoria. Ce vor cîștiga, însă? E simplu; o anume bogăție, o anume prosperitate, un anume succes, pe care vor trebui să-l împartă între ei. Între niște forme de viață ciudate, oribile, hidoase, care nu vor mai semăna cu oamenii.

P.S. Tocmai cînd puneam punctul final al acestui text am citit o știre îngrozitoare: In urma cu doar doua luni, un experiment catalogat ca „reusit" a fost efectuat de cercetatorii lui Elon Musk de la „Neuralink" pe un porc, implantand în creierul acestuia un microcip de dimensiunea unei monede. Rezultatele in privinta cresterii abilitatilor animalului au fost „evidente si incurajatoare", dupa cum le-au definit oamenii de stiinta. Elon Musk a descris cipul „Neuralink", care are aproximativ opt milimetri în diametru şi este mai mic decât vârful degetului, ca „Un Fitbit implantat în craniu cu fire mici. Aş putea avea un Neuralink chiar acum şi nu aţi şti", a spus seful companiei. Cei de la „Neuralink" au afirmat ca urmatorul pas este a doua generatie de implant, cu dimensiuni foarte reduse, „cam cat un bob de orez", cip care se conecteaza la wi-fi si are acces la internet, urmand a primi update-uri de soft si controlabil printr-o aplicatie de pe computer, tableta sau telefon, pentru „faza de utilizator", dar si cu setari extinse pentru aplicatia destinata medicilor, setarile maxime fiind permise in serverele din Cloud-ul „Neuralink". Ceea ce este o informatie ingrijoratoare dat fiind ca „Neuralink" ar avea acces la inteligenta artificiala implantata in creier, chiar daca declaratiile oficiale ar fi cele legate de tratamente de sanatate. Practic, „Neuralink" ar avea control total asupra creierelor.

Referitor la augumentarea umana, la inceputul lui noiembrie, deci la doar doua luni dupa implantul reusit realizat la porc, au fost facute publice rezultatele unui studiu global, care a raspuns la intrebarea principala cati oameni ar fi interesati sa-si implanteze un astfel de microcip care sa le dezvolte abilitatile cognitive. Peste o treime dintre români (35%) au raspuns ca ar fi interesaţi să-şi dezvolte capacitatea creierului prin intermediul augmentării umane, arată o cercetare Kaspersky, firma care s-a ocupat de studiu. Cel mai mare interes pentru creşterea capacităţii intelectuale se regăseşte în rândul celor cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani. În plus, mai mult de jumătate (52%) dintre romani consideră că este „total" sau „în mare parte" acceptabil să folosească augmentarea umană pentru a îmbunătăţi capacitatea copiilor de a învăţa la şcoală.

Îmbunătăţirea nivelului de inteligenţă cu ajutorul tehnologiei a înregistrat cea mai mare popularitate în România, unde - cum spuneam - mai mult de o treime (35%) dintre respondenţi ar fi interesaţi să-şi dezvolte capacitatea creierului, urmată de Ungaria şi Maroc (ambele cu 30%). Interesul a fost cel mai scăzut în Danemarca (12%), Germania şi Grecia (ambele 16%). Înțeleg, deci, că vom avea în România, cei mai mulți proști tineri, cu microcip...

Octavian Hoandră