• Tweet

Sărăcirea și sentimentul de insecuritate determină omul normal să caute disperat sfori de care să se agațe (chiar dacă sunt sforile păpușarilor) sau plase de siguranță care să îl prindă în caz că va cădea.

Normal și sociologic sănătos este ca omul să se întoarcă la valorile tradiționale, care pun accent pe împărtășirea suferințelor și a bucuriilor (eucharistia), pe ritualurile de trecere, pe interiorizarea sacrului și pe idealuri spirituale, desprinse de mundan și de carnal. Dintotdeanua, omul nu s-a hrănit doar cu pâine și nu s-a vindecat doar cu doftoricale. 

În 2017, peste 84% dintre pământeni erau credincioși, cei mai mulți fiind creștini (2,3 miliarde), mulsulmani (1,8 miliarde), hinduși (1,1 miliarde) și budiști (0,5 miliarde). Această mare masă de oameni (peste 5,2 miliarde, dintr-un total de 8 miliarde) este constituită din adepți (mai mult sau mai puțin practicanți) ai celor 4 mari religii tradiționale (la care trebuie adăugat iudaismul, dat fiind că este ascendentul în linie directă al celorlalte două religii abrahamice, creștinismul și islamismul).

Doar 16% dintre pământeni se declarau atei în 2017 - și trebuie să ținem cont că marea lor majoritate sunt cetățeni chinezi, care nu spun mereu adevărul referitor la adevăratele lor credințe, dată fiind cenzura totalitară care guvernează societatea comunistă chineză.

Procentul de credincioși de 84% a crescut cu siguranță după plandemie, unde s-au întâmplat, ca principale fenomene economice și sociale, sărăcirea populară și pierderea încrederii în statul laic, cel care, prin intermediul tehnocraților, al birocraților și al presei miluite cu sponsorizări și donații cu sarcini, a mințit atât de mult și atât de grav lumea încât până și democrația reprezentativă și contractul social au ajuns să fie considerate greșeli sau minciuni. În multe privințe, pentru marea majoritate păcălită, dezamăgită și înfuriată pe statul laic și ateu, credința a devenit o frondă la adresa totalitarismului, exact ca în țările din Europa de Est, în perioada comunistă.

Dacă, în societățile „progresiste", se fac demersuri acerbe pentru a asigura dispariția religiilor tradiționale, nu înseamnă că va putea disparea sentimentul religios, ci că vidul spiritual și emoțional creat se va umple „natural" cu religii de substituție (Ersatzreligionen, cum le denumea Max Weber), în categoria cărora se includ, la loc de „cinste", nazismul, comunismul și covidism.

Probabil că nu știați asta, dar în China sunt peste 51 de milioane de creștini. Sigur, la o populație de 1,5 miliarde de oameni, această masă de oameni înseamnă un pârâu care alimentează un ocean. Dar, pe de o parte, numărul creștinilor chinezi este de 5 ori mai mare decât cel al uigurilor (populație musulmană de origine turcica din vestul Chinei, care a atras, cu chiu cu vai, atenția „marilor" militanți pentru drepturile omului și contra climate change din West, date fiind persecuțiile teribile la care sunt supuși de guvernul chinez) și de două ori și jumătate mai mare decât populația României, care se declară majoritar creștină.
Icoanele cu Iisus ale celor 51 de milioane de chinezi au fost înlocuite recent cu tablouri cu Xi Jinping.

Pe străzile noastre și în muzee au apărut picturi și poze iconice cu profeții și apostolii covidismului, iar credincioșii sunt ștampilați drept „medievali" și pupători de moaște. Ba, mai mult chiar, a apărut și a fost promovat oficial, pe bani, un pom de iarnă din fiole de vaccin folosite, ca într-un coșmar distopic în care omul venerează deșeurile, în timp ce luminițele, colindele și serbările școlare de Crăciun au fost progressist bannate.

Trivializat spus, când religiile tradiționale sunt programatic evacuate din individ, în intenția de a demola omul, făcându-l să arate și să se comporte ca un om de tinichea, gol pe dinăuntru, entitate pe care păpușarii să o poată remodela și reconstrui „mai bine" (build back better), vidul se cere a fi umplut, iar rolul de umplutură îl joacă ideologiile, politica, știința oficială impusă birocratic, „valorile" comunității, „corectitudinea" politică, ideologia de gen etc., care sunt transformate în religii. Tehnocrații și fuhrerii digitali auto-mandatați devin profeți ai noilor religii ale progresului, iar știința devine alchimie bio-tehnologică și șamanism genetic, scientologie new age și transhumanism.

Progresista „trezire din iluzie" (désenchetement, deziluzionare) este nimic altceva decât o altă formă de a descrie cu dispreț creștinismul (și religiile tradiționale, în general), așa cum au făcut comuniștii leniniști, care au utilizat termenul „opiul popoarelor". În plus, ceea ce întâmplă sub impactul global al progresismului este o secularizare inversată - locul credințelor și certitudinilor religioase este luat de incertitudine, tulburare, de lipsa de repere și mituri coagulante ale cooperării, de lipsa de motivație și de interes al colaborării sociale sub aureola unor valori sau idealuri, de individualismul cinic și rău-voitor, de apetența bolnăvicioasă pentru lumi virtuale, simulate, populate cu avataruri ale persoanelor din viața reală și cu metaversuri. Religii terestre sunt religii telurice, religii ale burții, care ignore total rolul emoționalității și al scufundării în mulțime, rolul euharistiei și rolul libertății și al egalității de șanse și de demnitate care defines creștinismul originar.

Poate că o să vă surprindă asta, dar sociologii americani, britanici și francezi, deopotrivă cu politologii și teologii, susțin că democrația își are originile și în creștinism, că separația statului de religie este una originară în creștiNism („Împărăția mea nu este din această lume"; „dați cezarului ce-i al cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu"). Mai mult chiar, spitalul, adică medicina instituțională, a apărut ca anexă a bisericii sau a mânăstirii. Medicul vocațional a văzut întotdeauna în semenul său bolnav chipul lui Dumnezeu. Medicul - comerciant vrea ca toți semenii săi să fie bolnavi, pentru a-i deveni clienți și sursă de profit.
Antropotehnica este noua față a medicinei, care nu mai e menită a vindeca și repara trupuri, ci a le modifica, a le remodela, a le recondiționa, pentru a le face "mai bune", dar dependente de tehnică și de medicii - comercianți/precupeți/târgoveți.

Iată pe mâna cui ne dăm destinul. Personal încă mai cred în mitul oamenilor obișnuiți care pot face lucruri extraordinare. Sper că progresismul agresiv și prost înțeles și, mai ales, valul de hate antifamilie și anti-credință, cultură și istorie să nu îi doboare.  (Pentru mai multe amănunte despre chestiunea renașterii creștine și a secularizării inversate, puteți consulta colecția de eseuri Le XX-e siècle du christianisme, apărută la Paris, în 2021, la editura Cerf, sub coordonarea lui Dominique Reynié)

Gheorghe Piperea