• Tweet

Folosind oportunitatea oferită, am decis să public mai multe episoade care au la bază un document original prin raritatea sa. Pentru un profiler, scenariile post SARS Covid-2 sunt produse extrem de rare, datorită atît complexului de informație, modelului analitic ales pentru a sintetiza concluzii capabile să ofere măcar și un început de soluție, precum și cauzat de modelul infinit comportamental, care numai prin variabilele sale, devine în sine o provocare logistică aproape imposibilă.

Unul dintre cele mai reputate laboratoare de cercetări din SUA denumit „The Red (Team) Analysis Society", parte a unui efort global denumit The Red Team Scenarios - spre mândria neascunsă a singurului vorbitor de limbă română din cadrul acestui proiect, sunt cel care, acum mai bine de 18 ani, am dat acest nume unui consorțiu ideatic, și nu numai, care astăzi se întinde pe 6 continente, activează în 64 de țări și co-ordonează peste 50 de echipe complexe, integrate de specialiști - a propus un concept de cercetare foarte puțin utilizat, și anume folosirea unui algoritm care să includă absolut toate scenariile aflate în lucru cu privire la evoluția SUA într-o lume post SARS Cov-2. Pornind de la elementele minimaliste, finalizând cu cele maximaliste, noua analiză, la care am participat acoperind spațiul EurAsiatic, propune o analiză pe verticală. Definiția care a fost produsă este de altfel și titlul noii serii de articole pe care ZiuaNews, în exclusivitate, are generozitatea de a o publica.

Atunci când am discutat cu Bogdan Comaroni despre acest proiect, principala temere a fost aceea a complexității de limbaj. Încercările autorului și ale editorului sunt îndreptate exact spre eliminarea dificultăților de limbaj.

1. America lui Dickens versus Marele Cort Egalitarist

1.1 Decuplarea internă

Lumea americană este străbătută astazi de șocuri violente succesive, mișcări tectonice sau descătușări fie naturale, fie artificiale, definite de conflicte fundamentale, care prin cronicizare sau simplă trecere a timpului, devin pericole reale la adresa statalității oricărei civilizații. Departe de a folosi un limbaj conspiraționist sau maximalist, orice laborator de cercetare serios, este capabil să discearnă un început de concluzie, și anume că civilizația americană, statalitatea acesteia și organizarea politico-socială sau economică se află sub o presiune verticală fantastică. Fără a menaja limbajul (sobru și reținut de altfel caracteristic oricărei astfel de analize), presupunerea că trăim o a doua revoluție americană, la fel de dinamică și de virulentă ca și prima, devine din ce în ce mai mult o teorie greu de ignorat.

Alături de toate aceste elemente, pentru prima dată în istoria de doar două secole a republicii americane, ruptura dintre filosofia militară a celei mai puternice armate din lume și limbajul civil al puterii (naționale și internaționale) americane a devenit spectaculos de publică. Printr-o greșeală de analiză absolut revelatoare pentru lipsa de înțelegere a fenomenului american violent care are loc în aceste zile, președintele SUA în exercițiu a reușit să arate lumii existența unei diferențe colosale de dicționar dintre el și generalii republicii, provocând spontan, dar perfect logic și rațional, răspunsul negativ al militarilor. Refuzul armatei americane de a îmbrățișa obiectivele inventate de realitatea paralelă pe care un președinte în exercițiu, deci comandant șef efemer al ei, a creat-o, devine o a doua mare provocare, după insurecția televizată a Americii Dickensiene. Odată declanșat fenomenul, așa cum s-a întâmplat și în Imperiul Roman de Apus sau Imperiul Otoman, dialogul dintre efemerul politic (care se instalează ca urmare a unor alegeri democratice, deci ciclice, devenite - cu trecerea timpului și prin diluarea mesajului - irelevante pentru destinul istoric al unui stat) și stabilitatea instituțională militară (care se revendică de la însăși esența creatoare a statului), se transformă nu numai în factor de dezintegrare, dar, fără un fundament societal real (ceea ce SUA nu au reușit încă să cimenteze, datorită tinereții lor statale) se metamorfozează într-o neîncredere funciar culturală dintre cei doi piloni fundamentali pentru existența unui stat.

Criza medicală globală provocată de către virusul SARS Covid-2 a devenit cu trecerea timpului, prin lipsa unui răspuns coerent și științific, o criză de securitate națională eminamente americană. O realitate pe care elita politică și financiară americană a ales să o ignore, încercînd să impună un narativ total inventat prin care binomul ofensă-ofensat să devină mecanismul simplu de reglare a tensiunii interne. China a atacat SUA folosind un virus, a mințit și a permis infectarea lumii, deci China este de vină pentru tot ceea ce s-a întâmplat în interiorul republicii. Un scenariu de tip Hollywood care ar fi trebuit să pregătească americanul de rând pentru zilele grele care urmează. Atunci când confirmarea trebuia să fie publică prin adopția noii realității de către elita militară, conducerea republicii s-a văzut singură. Încercarea disperată a președintelui în exercițiu, prin celebrul ginere Kushner de a decide cine are acces la depozitele naționale ale FEMA, cu celebra frază că depozitele sunt ale noastre, adică ale elitei politice conducătoare și nu ale poporului american care a votat-o, a dezvăluit, brutal și clinic, ruptura din interiorul elitei americane. Nimeni din aparatul militar, căruia i se raliază (fapt rar în istoria oricărei republici imperiale) și aparatul de securitate, nu adoptă acest narativ, devenind evident că un conflict subteran, violent și perfect asimetric are loc între elementele genetice ale puterii de la Washington.

Aceasta este lume americană de astăzi. Care se află în mijlocul unei lupte totale. Pentru prima dată, aproape toată lumea are o singură și comună prioritate: rezolvarea crizei SARS Covid-2. Și, exact ca acum mai bine de două secole în cazul imperiului britanic, republica imperială americană se vede eclipsată politic, militar, medical, social și economic de o Chină care numai în 40 de ani a reușit să disloce cu succes narativul fondator al visului american, al libertății individuale și al excepționalismului național. Cu un sistem politic efemer și ciclic, cu o democrație slăbită de interesele divergente și adesea schizofrenice ale unei elite financiare de mult deznaționalizate de către profiturile trans-naționale uriașe pe care le produce, cu o armată aflată la cel mai înalt nivel tehnologic, uman și de reactivitate, republica americană s-a dovedit incapabilă să oprească alunecarea spre tribalism, identitarism și sectarism. O criză medicală severă, nici de cum fatală pentru o civilizație de mărimea celei americane, transformată într-o criză de securitate a unei republicii nucleare, devine pericol mortal pentru stabilitatea umanității.

O convergență a evenimentelor a tensionat economia globală și relațiile internaționale în moduri pe care nimeni nu le-a anticipat: acestea includeau izbucnirea unei pandemii împreună cu o prăbușire totală a prețurilor petrolului. Explozia celor două evenimente nu a fost analizată niciodată într-un singur scenariu, fie el și apocaliptic. Realitatea a înlocuit imaginația, iar astăzi observăm că pericole globale, ușor de rezolvat prin mecanismele instituite deja la nivel internațional, au provocat o condensare negativă nemaiîntâlnită ăn spațiul interior american.

Deodată, realitatea globală a Americii a devenit o lume a granițelor interne închise care se confruntă cu provocări globale, cum ar fi o pandemie, schimbările climatice sau economiile aliaților/adversarilor aflate în căderea liberă. Pe măsură ce economiile naționale se închid și călătoriile sunt restrânse, căderea sub zero a prețului petrolului amenință să submineze economiile din Rusia, Saudi Arabia sau Iran, precum și industria energetică a Statelor Unite în ansamblu. Ca un făcut singura economie care chiar este avantajată este cea a Chinei, care este net importatoare de hidrocarburi.

Pandemia, prin ferocitatea manifestării ei, a evidențiat inegalitatea masivă la nivel mondial și local. Măsurile de distanțare socială recomandate de autoritățile de sănătate publică dezvăluie decalajele dintre cei care pot crea ei înșiși granițe personale, departe de ceilalți și cei care trăiesc în comunități atât de dens populate încât regula celor „doi metri de separare" pare o glumă perversă. Cei care nu pot lucra de acasă se confruntă, prin deplasarea la locul de muncă cu riscurile zilnice evitate de majoritatea lucrătorilor cu guler alb. Copii fără acces la internet acasă nu pot ține pasul cu munca lor școlară, decalajul digital care se extinde devenind, la fel ca în epocile trecute, obstacol de netrecut. America dickensiană vede cum marele cort digital stă la casă cu grădină, afectată simțitor mai puțin de virus, de boală și de moarte. Rasa, identitatea, tribul devin astfel expresii directe, necivilizate, primare ale unei replici societale de care SUA nu aveau cum să scape.

Muncitorii esențiali vieții cotidiene și mecanismului social urban sau rural, care sunt obligați sa iasă în această lume nouă sunt nu numai cei mai puțin educați în lumea digitală dar sunt și printre cei mai prost plătiți: lucrătorii magazinelor alimentare, șoferi de autobuz, lucrători de asistență medicală de primă necesitate, procesatori de alimente și expeditori precum și primii repondenți, paznicii cu ora sau cei care ridică gunoiul. Toți ceilalți, inclusiv profesori, lucrători de birou, experți în tehnologie, politicieni, jurnaliști și specialiștii în securitate, în timp ce efectuează serviciile necesare, sunt în general capabili să lucreze acasă. Toți însă se află sub amenințarea reală de a fi imediat parte a lungilor cozi la ajutorul de șomaj astfel devenind parte a lumii care se confruntă cu nesiguranță alimentară și medicală. Societatea americană devine, în doar săptămâni, parte a unei bombe cu ceas.

(Va urma - urmatorul episod, luni 6 iulie 2020)

H.D. Hartmann