• Tweet

​Italianca Tamara Lunger şi românul Alex Găvan se pregătesc să urce, fără supliment de oxigen, pe vârful K2, de 8.611 metri, al doilea cel mai înalt de pe planetă şi ultimul munte de peste 8.000 de metri care nu a fost cucerit în timpul sezonului de iarnă.

Echipa a sosit deja în Pakistan, iar expediţia ar putea dura până la sfârșitul iernii. În timpul ascensiunii, alpiniştii nu vor folosi un supliment de oxigen, potrivit unui comunicat al acestora. Ruta planificată va trece prin Abruzzi Spur, aceasta fiind ruta folosită în 1954 pentru prima ascensiune reuşită vreodată pe acest vârf. În timpul perioadei de aclimatizare, între tabăra de bază, aflată la o altitudine de 5.000 de metri, şi vârf, Tamara şi Alex intenţionează să stabilească patru tabere, la altitudini de 6.000 de metri, 6.760 de metri, 7350 de metri şi ultima la aproape 8.000 de metri.

Ei urmează să înceapă drumul de peste 100 de kilometri prin munţii Karakorum în ziua de Crăciun, din satul izolat Askole, din regiunea Baltistan, aflată în nordul Pakistanului, şi să sosească la tabăra de bază în Ajunul Anului Nou. K2 este unul dintre cei mai dificili şi periculoşi munţi pentru ascensiuni din lume, având a doua cea mai ridicată rată de mortalitate dintre cele 13 vârfuri de peste 8.000 de metri. Aproximativ unul din patru alpinişti care încearcă să urce pe vârful K2 nu se mai întorc de pe acest munte.

Supranumit "Muntele sălbatic", prima escaladare a K2 pe timp de iarnă este considerată ca fiind una dintre ultimele provocări rămase pentru actuala generaţie de alpinişti la altitudini mari. Aerul rarefiat, vremea imprevizibilă, vânturile puternice, temperaturile extrem de scăzute, terenul mixt, format din stâncă şi gheaţă, şi zilele scurte ale celui mai rece sezon i-au făcut pe alpinişti să dea înapoi în sezoanele 1987/1988, 2002/2003, 2011/2012, 2017/2018, 2018/2019 şi 2019/2020. Cel mai înalt punct atins pe K2 în timpul iernii a fost de 7.650 de metri. În prezent, temperatura reală resimţită pe acest vârf este de -70 de grade Celsius, iar vântul atinge viteze de până la 70 de kilometri pe oră.

La tabăra de bază, temperatura resimţită este de -31 de grade Celsius, iar vântul are o viteză de 35 de kilometri pe oră. La peste 7.500 de metri, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman moare încet. Pe vârf, fiecare respiraţie primeşte o treime din oxigenul primit la nivelul mării. Tamara Lunger este una dintre cele numai 11 femei care au urcat pe K2 fără oxigen. S-a întâmplat în 2014, când a devenit şi a doua femeie din Italia care a reuşit acest lucru. În 2016, ea a făcut parte dintr-o echipă care a realizat o ascensiune istorică pe Nanga Parbat, pe timp de iarnă, un munte pe care au existat nu mai puţin de 30 de tentative anterioare în sezonul rece. Ea s-a oprit cu 70 de metri mai jos de vârf.

Lunger a mai avut tentative de ascensiune în sezonul de iarnă pe munţii Manaslu - 8156m, Gashebrum 1 - 8080m şi Gasherbrum 2 - 8035m, toate efectuate împreună cu Simone Moro. In 2018, cei doi au reuşit prima ascensiune de iarnă pe Vârful Pobeda - 3147m, din Siberia, unul dintre cei mai reci munţi de pe Pământ. Anterior, Lunger a fost campioană mondială la ascensiuni cu schiuri şi câştigătoare a unor competiţii de alergare pe munte. Dacă expediţia pe K2 va reuşi, Tamara Lunger va deveni prima femeie din istorie care a urcat un vârf de peste 8.000 de metri în sezonul de iarnă. Fiind italiancă, acest lucru ar închide şi un cerc deschis în urmă cu 66 de ani de primii alpinişti care au ajuns la vârf pe K2, italienii Achille Compagnoni şi Lino Lacedelli.

"Săptămâni întregi m-am gândit la acest proiect, încercând să înţeleg dacă este drumul meu, adevăratul meu vis. M-am gândit mult la asta şi apoi l-am sunat pe Alex, care mi-a spus imediat că ştie deja motivul apelului meu: propunerea de a urca împreună, iarna, pe K2. Am fost impresionată de această conexiune imediată şi aşa mi-a confirmat opţiunea mea. Carantina mi-a schimbat modul de gândire şi de acţiune. Simt că am crescut personal şi am înţeles mai mult puterea energiilor care sunt în fiecare dintre noi şi între oameni şi că acestea pot influenţa şi mediul nostru. Intenţionez să abordez această expediţie într-un mod încrezător şi calm. Mi-ar plăcea, de asemenea, să am implicarea oamenilor care urmăresc proiectele mele, să ne susţină cu încrederea lor şi să ne trimită o energie, gânduri şi vibraţii pozitive", a spus Tamara Lunger.

Alex Găvan a urcat pe şapte vârfuri de peste 8.000 de metri fără oxigen suplimentar: Makalu - 8481m, Gashebrum 1 - 8080m, Shishapangma - 8027m, cucerite pentru prima oară de către un român, Manaslu - 8153m, Broad Peak - 8047m, Cho Oyu - 8201m, cucerite pentru a doua oară de către un român, şi Gasherbrum 2 - 8035m, a treia reuşită a unui român. Alex se foloseşte de ascensiunile pe cei mai înalţi munţi din lume pentru a promova cauze ecologice, cum ar fi cele împotriva tăierilor ilegale de păduri, protejarea şi conservarea pădurilor virgine ale României, a Parcului Natural Văcăreşti, crearea Centurii Verzi a Bucureştiului, Geoparcul UNESCO "Parcul de sub munte" sau salvarea aspretelui, probabil cel mai rar peşte din lume.

După ce a supravieţuit unui cutremur şi unei avalanşe pe Everest, în aprilie 2015, împreună cu echipa sa a iniţiat campania umanitară "Joy for Nepal", care a făcut ca 300 de copii să înveţe în trei şcoli noi, construite de la zero în sate izolate din Himalaya. Această expediţie marchează prima tentativă a românului de a urca iarna pe un vârf de peste 8.000 de metri. Din motive de eficienţă, echipa va împărţi logistica taberei de bază cu o altă expediţie, dar în rest va avea propria strategie de alpinism şi propriul program de aclimatizare, propriile decizii şi chiar propriul cort pentru masă în tabăra de bază.

"Tamara şi cu mine nu suntem aici pentru cursa de a stabili cine va urca primul pe K2 în timpul iernii. Mai mult, nu ne interesează această cursă şi nu aparţinem niciunei goane şi febră. Nu suntem în niciun fel de competiţie cu alte echipe de pe munte, ci ne aducem energia şi echipamentele pentru ca această colaborare să meargă pe acest drum în spiritul abundenţei, generozităţii şi altruismului. Este profunda mea credinţă că munţii trebuie urcaţi nu numai cu unelte pentru gheaţă şi crampoane, pe care toţi le putem avea, ci mai presus de orice altceva, cu umilinţă. Pentru mine, a urca munţi în exterior înseamnă a urca munţi în interior. Pentru mine, K2 este un profesor excelent şi un mare maestru pe care îl venerez, nu o grămadă de piatră gigantică care să fie profanată doar de o mentalitate victoriană de cucerire. Ascensiunea fără oxigen suplimentar nu este doar o alegere pe care o considerăm etică, ci singura abordare prin mijloace corecte pe care o putem imagina şi avea faţă de această fiinţă extraordinară, puternicul K2. Pentru noi, a fi pe pantele sale abrupte şi îngheţate este mai presus de toate o problemă spirituală, şi abia pe urmă o reuşită a alpinismului. Ascensiunea vine întotdeauna din interior", a spus Alex Gavan.