• Tweet

Un port offshore pe o insulă artificială, aeroportul, 540 de mii de unități rezidențiale; 160 de mii de noi locuri de muncă și un PIB de 9 mii de dolari pe cap de locuitor, similar cu cel al unei țări cu venituri medii. Comerț, industrie, urbanism, conectivitate terestră, căi ferate de mare viteză și reţele 5G; desalinizare și energia regenerabilă, toate acestea în centrul unei megaregiuni economice aflate la jumătatea distanței dintre Eurasia și Africa.

Chiar dacă descrierea pare destul de utopică - fiind pe placul doctrinei promovata de Forumul Economic Mondial de la Davos -, vorbim despre Fâșia Gaza, aşa cum va arăta în 2050, la sfârșitul reconstrucției sale, după o operaţiune graduală care până în 2030 se va axa pe lucrurile cele mai urgente, cum ar fi curăţenia de după război și refacerea infrastructurii de bază; pentru ca apoi, până în 2040 să fie dărâmate barierele care transformaseră Gaza într-o cușcă și să se dezvolte conectivitatea regională, iar până în 2050, locuitorii Fâșiei și palestinienii din Cisiordania, care împreună vor deveni 13 milioane, vor avea tot ceea ce trebuie pentru a se bucura de beneficiile schimburilor regionale și internaționale în megaregiunea Levantină.

Proiectul extrem de ambițios poartă numele de Palestine Emerging şi a fost creat la Londra de „o coaliție pro-bono" formată din peste o sută de lideri de companii private și companii publice, arhitecți, ingineri, urbaniști, instituții financiare și membrii ai societăţii civile: palestinieni aflaţi la faţa locului, diaspora, europeni și americani.

„Este prea devreme să ne gândim la reconstrucție?" se întreabă sincer creatorii Palestine Emerging. „Acum, este nevoie urgentă de ajutor umanitar", precizează Baron Frankal, CEO al Portland Trust, care promovează dezvoltarea economică între Israel și palestinieni. „Rezolvarea problemelor politice și de securitate este condiția prealabilă a proiectului. Însă niciodată nu este prea devreme să vorbim despre planuri pe termen lung. Dacă pentru Gaza este nevoie evident de o day after politică, la fel de necesară este nevoie și de una economică".

În urmă cu câteva luni, Banca Mondială și Națiunile Unite au comunicat o cifră orientativă a sumei necesare pentru reconstrucția Gazei: aproximativ 33 de miliarde de dolari pentru cele patru orașe (Orașul Gaza, Deir al Balah, Khan Yunis și Rafah) și cele opt tabere de refugiați din Fâșie. La sfârșitul lunii februarie însă, cele două instituții multilaterale au mai observat că bombardamentele israeliene au distrus infrastructură în valoare de 18,5 miliarde de dolari: cifra fiind echivalentă cu PIB-ul combinat al Gazei și Cisiordaniei.

Cu toate acestea, Palestina Emerging este ceva mai mult decât un plan pentru reconstrucția fizică a Fâșiei. Nu numai pentru că în proiect este inclusă și Cisiordania ocupată de Israel. Executorii numesc raportul „în parte o carte albă, în parte manifest, în parte un model economic" al reconstrucției. „Este adevărat - spune Frankal, care este unul dintre creatorii Palestine Emerging -. Orice s-ar întâmpla în viitorul politic al Fâșiei, este nevoie de un plan de reconstrucție pe termen lung".

Nu va fi o reconstrucție a Gazei așa cum era înainte de război, adică unul dintre cele mai sărace locuri din Mediterana: să ne amintim că înainte de bombardamente PIB-ul său pe cap de locuitor era de 36 de ori mai mic decât cel al Israelului. Nici nu este suficient să construim case pentru a realiza reconstrucția: „Trebuie să creăm și o creștere durabilă, o nouă dezvoltare economică, un proiect financiar".

Noul aeroport și un port de adâncime vor fi construite în partea de nord a Gazei, cu vedere la coastă. Așa cum au procedat libanezii în reconstruirea Beirutului după războiul civil, 30 de milioane de tone de moloz vor fi aruncate în mare pentru a crea insula pe care va fi construit oraşul. Portul de pescuit din fața orașului Gaza va fi și el restaurat.

Parcă pentru a sublinia care va fi vocația Gazei, va fi creată o universitate științifică specializată în studiul reconstrucției post-conflicte și în dezvoltare economice: Universitatea Tehnică de Reconstrucție, TUR. Spitalele distruse vor fi reconstruite şi ele, dar Palestina Emerging intenționează să se concentreze pe telemedicină.

De acum (adică de când se încheie războiul) până în 2050, „scenariul de creștere" prevede o populație de 3,5 milioane de locuitori, cu 1,2 milioane mai mult decât în ​​prezent; 610 mii noi locuri de muncă în plus față de cele 900 mii care existau înainte de conflict și care vor fi recuperate; un PIB anual de 33 de miliarde de dolari; 540 mii unități locative, 20 mii pe an pentru următoarii 26.

Doar două lucruri lipsesc pentru a începe reconstrucția: pacea și finanțarea. Asupra primului, cel mai dificil, Palestina Emerging nu are autoritate; în timp ce găsirea miliardelor de dolari necesare este de competenţa sa. Raportul prevede crearea unui vehicul financiar independent, condus de palestinieni, necesar pentru finanțarea proiectelor majore de infrastructură: Fondul Palestinian pentru Reconstrucție și Dezvoltare, PFRD „Va strânge capitalul necesar de la toți partenerii mondiali de reconstrucție. De asemenea, PFRD va spori competențele și responsabilitatea finanțelor locale", Într-o reconstrucție la scară atât de mare - explică Baron Frenkal - „este foarte logic să existe un singur vehicul financiar pentru investitori în locul a zeci de agenții, deoarece garantează mai multă transparență".

Fondul va coordona şi participarea donatorilor internaționali. Este probabil ca țările din Golf să aspire la un rol de lider în reconstrucția Gazei: în special Arabia Saudită care, alături de Statele Unite, va avea un rol fundamental în nașterea unui stat palestinian, implicit în proiectul de reconstrucție. Palestina Emerging ar putea stârni şi unele gelozii. Un moment important pentru proiect va fi prezentarea oficială a acestuia la sfârșitul lunii la Riad, în timpul unei reuniuni extraordinare a Forumului Economic Mondial.

Un gamematcher pentru Palestina Emerging este planul de interconectare dintre Gaza și Cisiordania: reconstrucția primei va determina dezvoltarea economică a celei din urmă. Raportul nu menționează niciodată Israelul, care este crucial pentru existența unui stat palestinian, un viitor pentru Gaza și Cisiordania. E ca și cum autorii nu ar fi vrut să se amestece în alegerile dificile pe care israelienii vor trebui să le facă în curând.