• Tweet

Liderul de la Kremlin urmărește să construiască un sistem de securitate în care NATO să nu mai poată împiedica Rusia să atace statele vecine.

Planurile Rusiei privind reorganizarea securității europene nu sunt noi și nici ambigue. În decembrie 2021, Vladimir Putin a prezentat în mod explicit condițiile prin care Moscova urmărea să schimbe echilibrul de securitate de pe continent. Aproape cinci ani mai târziu, aceste cerințe revin în discuție, în contextul negocierilor privind încheierea războiului din Ucraina, scrie David Blair, editorialist al publicației The Telegraph.

Autorul face legătura între declarația emisarului special al SUA, Jared Kushner, potrivit căreia un acord de pace pentru Ucraina ar trebui să țină cont de „arhitectura mai largă a securității europene", și obiectivele formulate anterior de liderul rus.

În opinia lui Blair, această expresie trimite direct la propunerile prezentate de Putin în decembrie 2021. La acel moment, liderul de la Kremlin a cerut o restructurare radicală a sistemului de securitate european, care ar fi redus rolul NATO și ar fi redat Rusiei influența asupra teritoriilor fostului imperiu.

Moscova a publicat atunci un proiect de tratat alcătuit din nouă articole. Una dintre prevederi solicita NATO să nu mai desfășoare trupe și armament în niciuna dintre cele 16 țări care au aderat la Alianță după 27 mai 1997.

O asemenea condiție ar fi golit, în practică, de conținut garanțiile de securitate oferite statelor din Europa Centrală și de Est, inclusiv României, Poloniei, Cehiei și țărilor baltice. Fără posibilitatea ca Alianța să trimită forțe pentru apărarea unui aliat amenințat, apartenența la NATO nu ar mai fi oferit acestor state protecția pentru care au aderat.

Un drept de veto pentru Moscova asupra apărării aliaților

Blair observă că Putin și-a însoțit cererile de concesii aparent moderate, o tactică pe care autorul o consideră caracteristică diplomației ruse.

Astfel, Rusia lăsa deschisă posibilitatea desfășurării de trupe NATO în statele care au aderat după 1997, dar numai în circumstanțe speciale, de exemplu atunci când o asemenea măsură ar fi fost necesară pentru înlăturarea unei amenințări la adresa securității.

Exista însă o condiție esențială: decizia trebuia aprobată de toate părțile implicate, inclusiv de Rusia.

Consecințele ar fi fost semnificative. NATO ar fi putut trimite trupe pentru apărarea Letoniei în cazul unei agresiuni rusești numai cu acordul Moscovei. Cu alte cuvinte, Rusia ar fi avut posibilitatea de a bloca intervenția Alianței împotriva propriei invazii, lăsând astfel statul atacat fără sprijin militar.

Aceasta este, în interpretarea lui Blair, semnificația reală a conceptului de „nouă arhitectură a securității europene" promovat de Putin: crearea unui sistem în care NATO să nu mai poată împiedica Rusia să atace țările vecine.

Cererile Rusiei au fost respinse în 2021

Administrațiile americane precedente au înțeles implicațiile acestor propuneri. În decembrie 2021, statele europene și președintele american de atunci, Joe Biden, au respins împreună cererile Moscovei.

Două luni mai târziu, Putin și-a demonstrat intențiile prin lansarea invaziei la scară largă asupra Ucrainei.

Situația actuală este însă mai complicată, consideră editorialistul. Nu este clar dacă președintele Donald Trump este pregătit să se opună planului liderului rus de a lăsa statele Europei Centrale fără protecție în fața unei eventuale agresiuni.

În același timp, Trump așteaptă negocieri trilaterale între Statele Unite, Ucraina și Rusia, de marți și miercuri, 10-11 noiembrie, de la Abu Dhabi. Președintele american a vorbit și despre pregătirea unui „mare acord", care, potrivit declarațiilor sale, ar urma să depășească problema Ucrainei.

Blair subliniază însă că Trump nu poate decide singur acceptarea planului lui Putin, care ar permite Rusiei să-și refacă sfera de influență imperială și să exercite presiuni asupra statelor europene.

Chiar dacă președintele american ar hotărî retragerea tuturor trupelor SUA din țările care au aderat la NATO după 1997, în regiune ar rămâne militari ai altor state membre ale Alianței.

În Estonia sunt desfășurați aproximativ 1.000 de militari britanici, în Letonia, 2.000 de militari canadieni, iar în Lituania, 2.000 de militari germani. Lor li se adaugă mii de militari din alte state NATO, aflați în țările învecinate.

În plus, Congresul american a limitat posibilitatea unei retrageri masive a forțelor SUA din Europa. Legea privind autorizarea apărării naționale pentru 2025 prevede menținerea pe continent a cel puțin 76.000 de militari americani.

Prin urmare, Trump nu poate îndeplini principala cerere a lui Putin: retragerea completă a trupelor americane din Europa. Nici nu poate obliga celelalte state NATO să-și retragă militarii și să-și lase aliații fără sprijin.

Europa nu poate fi exclusă din negocierile privind propria securitate

Un alt element important este poziția exprimată de Jared Kushner. În declarația sa, emisarul american a precizat că eventualele acorduri privind securitatea europeană nu ar trebui să ofere niciunui stat dreptul de a împiedica o altă țară să ia decizii în mod independent.

Această poziție pare să contrazică tocmai ideea ca Rusia să poată bloca desfășurarea trupelor NATO în statele care au aderat la Alianță după 1997.

„Știm ce vrea Putin, pentru că a publicat aceste cereri în urmă cu aproape cinci ani. Știm că Trump nu îi poate oferi singur ceea ce dorește. Știm, de asemenea, că a reapărut perspectiva unui mare acord între cei doi lideri.

Realitatea este însă că niciun acord bilateral între Rusia și Statele Unite, încheiat fără participarea Europei, nu poate funcționa, indiferent cât de mult și-ar dori acest lucru cei doi lideri puternici de la Kremlin și de la Casa Albă, care se respectă reciproc.

Europa are capacitatea colectivă de a bloca orice nou sistem de securitate. Nu ar trebui să renunțe prea ușor la această putere de negociere", conchide David Blair.