• Tweet

Avocata Silvia Uscov susține că alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 au fost afectate de o operațiune de manipulare care a compromis caracterul liber al votului, iar anularea scrutinului de către Curtea Constituțională a reprezentat o măsură necesară pentru protejarea democrației.

Într-o amplă analiză publicată vineri, 16 octombrie, cea care mai e numită de presă "bomba-sexy a Baroului" examinează campania lui Călin Georgescu, rolul PSD, PNL și AUR, posibila ingerință rusă și responsabilitatea instituțiilor statului. Uscov consideră că tentativele de influențare a rezultatului alegerilor au început cu mult înainte de primul tur, printr-o combinație de finanțare netransparentă, publicitate electorală mascată, manipulare digitală și strategii politice prin care anumite partide au încercat să influențeze componența turului al doilea.

Avocata, care a lansat recent think-tank-ul Sovereign Institute for Liberty & Justice și care a făcut parte pentru o perioadă din AUR, arată că poziția sa privind anularea alegerilor s-a schimbat în urma examinării documentelor oficiale și a informațiilor apărute ulterior. O parte importantă a analizei este dedicată campaniei lui Călin Georgescu, despre care Uscov susține că nu poate fi explicată exclusiv prin popularitatea spontană a candidatului pe TikTok.

Avocata invocă documentele declasificate ale Serviciului Român de Informații, care descriu o rețea de aproximativ 25.000 de conturi activate masiv în ultimele două săptămâni înaintea scrutinului. În opinia sa, mecanismul a exploatat modul de funcționare a algoritmilor rețelelor sociale, prin crearea artificială a impresiei că mesajele unui candidat beneficiază de un interes public foarte ridicat.

Uscov acordă o atenție deosebită și finanțării campaniei. Ea amintește că Georgescu declarase cheltuieli electorale de zero lei, în timp ce documentele SRI prezentau plăți de sute de mii de dolari pentru promovarea sa online. Avocata invocă și trimiterea în judecată, la 9 octombrie 2026, a lui Bogdan Peșchir, acuzat de procurori de coruperea alegătorilor în formă continuată, cu 874 de acte materiale. Potrivit datelor din rechizitoriu prezentate de Uscov, plățile documentate de anchetatori totalizează aproximativ 290.000 de dolari.

Ea consideră că informațiile strânse ulterior de procurori confirmă în mare măsură mecanismele descrise în documentele prezentate în CSAT la sfârșitul lunii noiembrie 2024. Totodată, Uscov amintește de întâlnirea dintre Călin Georgescu și Horațiu Potra, din 7 decembrie 2024, și de acuzațiile formulate ulterior de procurori privind presupusa pregătire a unor acțiuni violente. Avocata precizează că stabilirea răspunderii penale aparține instanțelor.

Silvia Uscov dedică un capitol distinct strategiei PSD din campania prezidențială din 2024. În interpretarea sa, conducerea social-democrată a încercat să favorizeze intrarea lui George Simion în turul al doilea, apreciind că acesta ar fi fost un adversar convenabil pentru Marcel Ciolacu. Avocata invocă declarațiile făcute de Alfred Simonis și Constantin Toma, care au vorbit public despre direcționarea unor voturi social-democrate către candidatul AUR.

Uscov face distincția între influențarea comportamentului propriilor alegători și falsificarea voturilor. Ea susține că strategia PSD nu presupunea modificarea buletinelor electorale sau a proceselor-verbale, ci îndrumarea susținătorilor partidului să voteze un alt candidat, în scopul obținerii unui anumit rezultat politic.

În analiza sa, Marcel Ciolacu este prezentat drept un actor politic care a încercat să controleze configurația competiției electorale, dar care a calculat greșit consecințele strategiei. Uscov amintește și faptul că fostul premier era vicepreședinte al CSAT, iar instituțiile din subordinea Guvernului aveau informații despre mecanismele de promovare electorală care au făcut ulterior obiectul documentelor declasificate.

Avocata subliniază însă că declarațiile publice susțin direcționarea unor voturi PSD către George Simion, nu demonstrează în aceeași măsură existența unor ordine de transferare a voturilor către Călin Georgescu.

Un alt capitol important al analizei privește campania finanțată de PNL prin Kensington Communication și platforma FameUp. Silvia Uscov arată că o campanie plătită de liberali din fonduri publice, construită în jurul profilului unui președinte ideal, a ajuns să contribuie la promovarea lui Călin Georgescu. Ea descrie mecanismul prin care influenceri au distribuit materiale aparent neutre, iar comentariile asociate acestora au introdus numele candidatului independent.

Avocata precizează că finanțarea campaniei de către PNL și beneficiul electoral obținut de Georgescu nu demonstrează automat intenția conducerii liberale de a-l promova pe candidatul independent. Uscov consideră totuși că episodul arată vulnerabilități majore în controlul cheltuielilor electorale și în supravegherea contractelor de promovare.

În acest context, ea amintește hotărârea definitivă pronunțată la 15 octombrie 2026 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care PNL a pierdut procesul cu Autoritatea Electorală Permanentă și trebuie să restituie aproximativ 14,1 milioane de lei. Avocata precizează că decizia judecătorească privește rambursarea unor cheltuieli de campanie efectuate din subvenția publică a partidului, nu stabilește că PNL a urmărit promovarea lui Georgescu.

Uscov introduce și o interpretare politică privind ascensiunea lui Ilie Bolojan după rezultatul dezastruos obținut de Nicolae Ciucă. Ea observă că Bolojan a preluat conducerea PNL imediat după primul tur, iar ulterior a devenit președinte al Senatului, președinte interimar al României și prim-ministru. Avocata se întreabă dacă beneficiarii politici ai prăbușirii lui Ciucă nu ar trebui luați în considerare în analiza modului în care a fost deturnată campania finanțată de partid.

Uscov precizează expres că nu deține documente publice care să demonstreze vreo implicare a lui Bolojan în contractul Kensington și prezintă această parte a analizei drept o interpretare politică, nu o constatare documentară.

În ceea ce privește AUR, Silvia Uscov invocă rapoartele TikTok privind o rețea de conturi operată din Turcia, care a promovat inițial partidul condus de George Simion și, într-o măsură mai mică, candidatura lui Călin Georgescu. Potrivit datelor prezentate de avocată, platforma a identificat mai întâi 4.453 de conturi, iar ulterior alte 22.764 de conturi asociate aceleiași rețele.

Uscov susține că aceste mecanisme de amplificare artificială a mesajelor politice au contribuit la influențarea competiției electorale. Ea consideră că AUR a beneficiat electoral atât de această promovare, cât și de voturile pe care lideri PSD au recunoscut că le-au direcționat către George Simion.

Avocata discută și poziționarea ulterioară a liderului AUR, care a făcut din contestarea anulării alegerilor și din susținerea lui Georgescu teme centrale ale discursului său politic. În același timp, Uscov admite că documentele publice nu permit identificarea cu certitudine a persoanelor care au comandat rețeaua de conturi false și nici demonstrarea unui contract între conducerea AUR și operatorii acesteia.

Referitor la USR și Elena Lasconi, avocata amintește incidente privind continuarea propagandei electorale după încheierea campaniei, dar apreciază că acestea sunt de o gravitate și o amploare considerabil mai reduse decât mecanismele analizate în cazul celorlalți competitori.

Silvia Uscov acordă o atenție distinctă problemei ingerinței ruse în alegerile prezidențiale. Ea observă că Hotărârea CCR nr. 32/2024 nu menționează expres Rusia, iar fundamentul juridic al anulării nu a fost identificarea unui stat străin care ar fi comandat operațiunea. Potrivit avocatei, încălcările relevante au constat în compromiterea libertății de formare a opiniei alegătorilor, afectarea egalității de șanse între candidați și lipsa transparenței finanțării.

Uscov consideră că aceste încălcări ar fi rămas relevante juridic chiar dacă întreaga operațiune ar fi fost finanțată exclusiv de cetățeni români. Ea invocă, în același timp, informațiile privind metodele rusești de influențare politică, rețelele coordonate de propagandă și activitățile de dezinformare. Avocata avertizează însă că datele publice nu permit atribuirea tuturor mecanismelor unui singur centru de comandă și nici identificarea unui finanțator unic.

În opinia sa, după 6 decembrie 2024, operațiunile de influențare au urmărit în special erodarea încrederii în instituțiile statului român și adâncirea diviziunilor din societate.

În analiza juridică a hotărârii Curții Constituționale, Silvia Uscov susține că judecătorii constituționali aveau obligația de a verifica nu doar corectitudinea operațiunilor de votare, ci și condițiile în care s-a format voința electoratului. Avocata își sprijină  interpretarea inclusiv pe doctrina democrației militante, dezvoltată după experiența Republicii de la Weimar, potrivit căreia instituțiile democratice trebuie să dispună de instrumente pentru a se apăra împotriva amenințărilor la adresa ordinii constituționale.

În opinia sa, intervenția CCR a împiedicat validarea unui rezultat electoral afectat de nereguli grave, fără ca instanța constituțională să desemneze ea însăși un câștigător. Uscov recunoaște însă existența unor deficiențe importante în modul în care a fost adoptată hotărârea. Ea critică motivarea insuficient de amplă, raportată la gravitatea deciziei, și absența unei proceduri contradictorii în care candidații să își poată prezenta argumentele și să conteste probele.

Avocata amintește că și Comisia de la Veneția a formulat exigențe privind transparența probelor, motivarea deciziilor și caracterul excepțional al anulării alegerilor. Cu toate acestea, Uscov apreciază că problemele procedurale nu înlătură justificarea de fond a hotărârii CCR.Silvia Uscov analizează și discursul susținut de vicepreședintele american J.D. Vance la Conferința de Securitate de la München, în februarie 2025, în care acesta a criticat anularea alegerilor din România.

Avocata amintește că, anterior, reprezentanți ai administrației americane avertizaseră asupra informațiilor privind influențarea scrutinului românesc și solicitaseră investigarea acestora. În interpretarea sa, schimbarea poziției Washingtonului a ținut de schimbarea administrației americane, nu de apariția unor informații care să infirme documentele prezentate de autoritățile române.

Uscov consideră că România ar fi trebuit să explice anularea alegerilor ca pe un exemplu de apărare a mecanismelor democratice în fața manipulării digitale. Ea critică însă incapacitatea autorităților de a construi o explicație publică accesibilă și convingătoare, bazată pe documente și probe verificabile. În opinia avocatei, lipsa unei comunicări coerente a permis consolidarea suspiciunilor privind anularea scrutinului și radicalizarea unei părți a electoratului.

Spre finalul analizei, avocata revine asupra propriilor declarații din decembrie 2024, când considera că anularea alegerilor nu putea fi justificată nici din perspectiva fondului, nici din cea a procedurii. Uscov recunoaște că, la acel moment, analiza problema prin instrumentele obișnuite ale unui avocat de litigii și nu acorda suficientă importanță particularităților jurisdicției constituționale.

„Am greșit", admite avocata, explicând că documentele apărute ulterior și aprofundarea cercetării au determinat-o să își revizuiască poziția. Ea susține că întrebarea esențială pentru CCR nu era cine câștigase primul tur, ci dacă procesul electoral mai îndeplinea condițiile necesare pentru a produce un rezultat legitim. Uscov apreciază că autoritățile ar fi trebuit să prezinte de mult o explicație completă a evenimentelor din 2024, în loc să lase această sarcină în seama jurnaliștilor, juriștilor și cercetătorilor independenți.

În final, avocata solicită clarificarea responsabilităților tuturor actorilor politici implicați, finalizarea anchetelor privind PSD, PNL și AUR, publicarea documentelor care pot fi declasificate și modificarea legislației electorale pentru a preveni repetarea unor asemenea situații. Ea consideră că statul român a reușit să reacționeze în fața unei amenințări la adresa procesului electoral, dar nu a reușit să își justifice suficient decizia în fața cetățenilor.

Silvia Uscov a lansat, la 14 septembrie 2026, Sovereign Institute for Liberty & Justice, un think-tank care își propune să dezvolte politici publice și proiecte strategice pe termen lung pentru România. Potrivit informațiilor prezentate la lansare, institutul reunește aproximativ 50 de specialiști din domeniile juridic, economic, antreprenorial și al relațiilor internaționale.

Din echipa prezentată public fac parte, între alții, avocatul și fostul membru CSM Adrian Toni Neacșu, consultantul Radu Magdin și analistul de politică externă Ștefan Popescu. Uscov a anunțat că institutul urmărește elaborarea unui proiect de țară pentru următorii 20 de ani, precum și realizarea unor studii și propuneri în domeniul justiției, economiei, securității naționale și tehnologiei.

Avocata a explicat la lansare că inițiativa urmărește influențarea politicilor publice prin cercetare și dezbatere, fără transformarea institutului într-un partid politic. În trecut, Silvia Uscov a fost membră AUR, formațiune de care s-a delimitat ulterior, criticând inclusiv apropierea partidului condus de George Simion de Călin Georgescu.