• Tweet

La sfârșitul săptămânii trecute, magnatul Ioan Niculae a fost adus din pușcărie (unde execută o pedeapsă cu privare de libertate, fiindcă a finanțat ilegal campania pentru alegerea lui Mircea Geoană în funcție de președinte al țării), la DIICOT, pentru a da explicații în afacerea gazelor naturale. Care afacere l-a scăpat de-o datorie de 28 de milioane de euro, grație bunăvoinței miniștrilor Varujan Vosganian, Adriean Videanu și guvernării PDL-PNL.

Și nu numai atât, în urma unei asocieri cu rușii de la ALRO Slatina, Niculae a ajuns pentru o vreme cel mai important furnizor de gaze al României. ZiuaNews a dezvăluit - cu subiect și predicat - dedesubturile acestei afaceri tenebroase, la data de 17 aprilie 2015, cu toate că subiectul nu era de foarte mare actualitate. Mai clar, mass-media se aplecase deja asupra acestui subiect, chiar cu ani de zile înainte, fără ca autoritățile statului să ia vreo măsură. În continuare reluăm articolul nostru din primăvara anului trecut, astfel încât cititorul să se convingă că noua investigație a DIICOT cade exact pe subiectul abordat de noi la data de 17 aprilie 2015, precum și pe investigațiile jurnalistice publicate în cotidianul ZIUA încă din anul 2008.

Misterul anihilării celui mai bogat român: Băsescu și liberalii i-au copt-o lui Ioan Niculae

De regulă, marii oameni de afaceri ai țării noastre știu să sponsorizeze toate partidele politice importante în prag de alegeri, astfel încât nimeni să nu se supere, iar lor să le meargă bine. Așa se petrec lucrurile și în țările civilizate. Magnatul Ioan Niculae s-a abătut de la această tradiție în anul 2009, în timpul campaniei prezidențiale, iar pentru asta a fost băgat la beci. Deocamdată, pentru doi ani și jumătate, dar mai există o serie de dosare pe numele său, care urmează a fi trimise în judecată.

Niculae a mizat pe „calul" Mircea Geoană, sponsorizând campania prezidențială a acestuia din 2009 cu bani negri. Asta n-ar fi fost mare lucru, dacă ar fi dat ceva și contracandidaților Traian Băsescu și Crin Antonescu. Și, de vreme ce n-a făcut-o, acum plătește polițele pentru afrontul comis.

Dator vândut, magnatul avea nevoie de bani publici

La începutul anului 2007, combinatele chimice ale lui Ioan Niculae - care se situa pe locul al șaptelea în topul celor mai bogați români - cumulau datorii la gaze naturale de circa 28 de milioane de euro. Acesta s-a plâns că facturile la sfârșitul lui 2006 ar fi crescut față de anul anterior de la 48 de milioane lei la 84 milioane lei și că n-ar fi avut cu cine să stea de vorbă, deoarece ministrul Codruț Șereș tocmai era schimbat de la conducerea ministrului Economiei și Comerțului. În același timp, liberalul Varujan Vosganian, care l-a înlocuit pe Șereș, a promis că va recupera de la Niculae toți banii, până la ultimul eurocent, acordându-i un termen de grație până la mijlocul lunii aprilie 2007.

La 5 aprilie același an, cabinetul s-a remaniat, iar Vosganian a ajuns ministru al Economiei și Finanțelor. Și, cum Niculae n-a plătit, i-a mai acordat un respiro de două săptămâni, dar nu de bună voie. Magnatul a comunicat prin presă că va închide pentru început combinatele de la Bacău, Victoria-Brașov și Turnu Măgurele, iar peste 6.000 de salariați vor fi trimiși acasă, în șomaj, până când va face rost de bani pentru gaze.

Ajutor de stat mascat

În fața acestei presiuni, Varujan a lăsat-o mai moale, iar combinatele cu pricina au funcționat în limita de avarie până în ianuarie 2008, interval în care situația nu s-a îmbunătățit defel. Motiv din care, până la urmă, combinatele urmau să fie închise din 1 martie 2008 și câteva mii de angajați să fie indisponibilizați. Cu toate aceste probleme, depozitele distribuitorului Romgaz erau pline ochi.

În cele din urmă, Guvernul a cedat presiunilor sindicaliștilor și patronatelor din industria îngrășămintelor chimice, cu promisiunea că li se va acorda în locul discountului de 17 dolari/1.000 de metri cubi altul mai consistent de 40 de dolari. S-a recurs la această metodă, ca afacerii să i se confere o notă de legalitate, astfel încât UE să nu sară-n sus, ajutoarele de stat fiind interzise. Dar interesant este altceva. Măsura ar fi trebuit să fie aplicată doar pentru șase luni, începând cu 1 februarie 2008, numai că Adriean Videanu, cel care l-a înlocuit pe Varujan Vosganian la conducerea ministerului Economiei și Comerțului, a menținut stipendia pentru Niculae. Și asta în timp ce populația plătea mai scump gazele decât agenții economici cu mari interese în domeniu.

Solidaritate româno-rusă

Cum Romgaz era o companie deținută în majoritate de stat, Fondul Proprietatea fiind acționar semnificativ, a fost vorba, bunăoară, tot despre un ajutor de stat - dar mascat -, care a provocat în bugetul societății respective o pierdere de câteva zeci de milioane de dolari. Tot atunci, ministrul Vosganian a atras atenția că reducerile la factura de gaze a acestor producători vor fi acordate în mod preferențial pentru fiecare producător, în funcție de ce produce și ce costuri are. Cum era și preconizat, din această milă guvernamentală (ca să nu-i spunem mită) cel mai câștigat a ieșit Ioan Niculae. Cu toate că tocmai preluase și Nitramonia Făgăraș, Niculae a anunțat că nu va mai disponibiliza niciun angajat, văzându-și în continuare de treaba lui. În aceeași perioadă, grupul Interagro al magnatului s-a asociat cu rușii care dețin ALRO Slatina, și ei beneficiari ai ajutorului de stat.

Din datornic, principal furnizor de gaze

Împreună cu noii asociați, pe lângă faptul că Ioan Niculae a consumat la greu gaze naturale subvenționate de stat, a mai importat direct prin noii parteneri de la Vimetco alte gaze din Rusia, eliminând intermediarii. Și astfel, în doar șase luni, asocierea celor două societăți a devenit principalul furnizor de gaze al țării pentru marii consumatori, cu o cotă de piață de 24,57%, față de Romgaz cu doar 19,13%. Moment din care a început și ascensiunea lui Ioan Niculae spre primul loc în topul celor mai bogați români.

Dacă la 1 septembrie 2008 a fost sistată subvenționarea gazelor naturale pentru marii producători, în special la combinatele de îngrășăminte chimice, nimeni nu poate preciza, contractele fiind ținute la secret, în cel mai confidențial mod cu putință. Dar cert lucru, magnatul la care ne referim a depășit un moment critic din viața lui de afacerist, reluându-și ascensiunea cu sprijinul nemijlocit al Guvernului Tăriceanu și sub oblăduirea președintelui Băsescu.

Un afront de neînghițit

În urma acestor favoruri venite de la cel mai înalt nivel, este cât se poate de firesc ca Băsescu și Antonescu, ambii candidați la Președinția României, să se fi așteptat și ei din partea lui Ioan Niculae la o atenție, la o măslină, în timpul campaniei electorale. Iar dacă sponsorizarea n-a venit, n-ar fi fost o mare tragedie. Însă că banii au ajuns, chiar și negri, la Mircea Geoană, ăsta da afront, ce nu putea fi iertat sau uitat cu una, cu două. Din informațiile noastre, la DNA sunt depuse denunțuri împotriva sponsorizării comise de Ioan Niculae în favoarea candidatului PSD încă de la sfârșitul anului 2009, cu lux de amănunte. Numai că nu venise încă momentul de a se declanșa scandalul. Mai urmează și altele, după cum am precizat la început.

Dan Coste