Puterea îngrădeşte dreptul constituţional la ocrotirea sănătăţii

• Tweet

Guvernul a propus prin noul Cod fiscal, iar Parlamentul şi Preşedinţia au fost de acord - orbeşte şi în mod mârşav - ca persoanele care nu înregistrează venituri să nu mai beneficieze de dreptul prevăzut în Constituţie la ocrotirea sănătăţii. De acelaşi drept, tot prin lege, urmează să fie privaţi şi copiii de cămin, grădiniţă şi şcoală, ai căror părinţi nu înţeleg să-i imunizeze la comandă, pe motiv că multe dintre aceste vaccinuri, provenite cine ştie de unde, sunt periculoase.

Pe de-o parte, executivul vrea să scoată bani din piatră seacă, impunând celor mai amărâţi români să plătească pentru sănătate, chiar dacă n-au de unde. Iar pe de alta, după ce-a fost distrus cu premeditare singurul institut român care producea vaccinuri autohtone, se încurajează importurile, prin încercarea de-a le decreta obligatorii, căci de-aici ies şi cele mai importante şpăgi din sistemul medical.

Constituţia României, art. 34:

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice.

Şi cum înţelege statul să ocrotească sănătatea? Obligându-l pe amărâtul care trăieşte dintr-un precar ajutor social, sau pe văduva casnică ce duce un trai de subzistenţă, ori pe cel ce munceşte cu ziua - când are ce munci - să plătească aproape opt milioane de lei pe an, astfel încât sistemul sanitar din România să fie îndestulat. Sau obligând părinţii să-şi înţepe copii cu vaccinuri din import, adesea nesigure şi netestate pe oameni, fără a-şi asuma vreo răspundere în acest sens? Halal stare de normalitate.

Pacientul fără venituri e condamnat la moarte

Prin noul Cod fiscal, Puterea vrea ca, dacă cetăţeanul n-are venituri şi nu cotizează la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate 65 de lei pe lună (792 de lei pe an, din ianuarie 2016, când salariul minim pe economie va ajunge la 1.200 de lei) să nu-i mai fie permis accesul la sănătate - cu excepţia situaţiilor de urgenţă -, ceea ce constituie o enormitate greu de definit, ce contravine însăşi Constituţiei României. În acelaşi timp i se oferă, în mod cinic, eventualului bolnav - chipurile - un colac de salvare, în sensul că, dacă i se face rău şi are nevoie de spitalizare, poate plăti cotizaţia pe ultimele şase luni, plus luna în curs, adică şapte, pentru a beneficia de-un pat în spital. Adică, să scoată peste noapte, atunci când se îmbolnăveşte, suma de 455 de lei, dacă vrea să fie tratat ca să nu moară. Altminteri, poate să-şi dea obştescul sfârşit, că statului nu-i pasă. Şi aici nu mai menţionăm şpăgile pe care amărâtul trebuie să le dea suplimentar infirmierelor, asistentelor şi medicilor, dacă vrea să aibă parte de-o prestaţie medicală cât de cât corespunzătoare.

Codul fiscal înlocuieşte Legea nr. 95/2006

Oricât ar părea de surprinzător, aberaţia plăţii serviciilor medicale de către cei ce nu înregistrează venituri şi nici nu sunt coasiguraţi de către alţi membrii ai familiei nu este nicidecum una nouă. O asemenea prevedere există încă din anul 2006, fiind reglementată prin Legea nr. 95 privind reforma în domeniul sănătăţii, care ori n-a fost pusă în practică, ori a fost aplicată abuziv şi discriminatoriu de către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, comportament ce-a generat nenumărate procese în instanţele de judecată. În fine, după amnistia fiscală dată de Guvernul Ponta anul acesta, astfel de datorii faţă de FNUASS s-au stins. Dar de-acum, prin promulgarea noului Cod fiscal - în pură tradiţie mioritică - o luăm de la capăt: Vrei doctor, trebuie să plăteşti, chiar dacă n-ai de unde. Situaţie-n care, cei ce consideră că trăiesc într-o ţară normală, se înşală amarnic. Vorba defunctului Patriciu: „A înnebunit lupul!"

Refugiaţii şi popii sunt asiguraţi de către stat, nu şi săracii

În concluzie, după ce că tinerii nu-şi găsesc un loc de muncă, iar persoanele fără venituri sunt disperate, statul le mai dă şi câte una-n cap, obligându-i să scoată bani de unde n-au. Interesant este că acelaşi stat, prin Ministerul Afacerilor Externe, este chemat să le plătească asigurări medicale refugiaţilor, iar Secretariatul de Stat pentru Culte susţine întregul personal monahal din România, indiferent de religie, însă de cetăţeanul amărât îl doare-n cot. Dar ce face statul cu banii strânşi de la populaţie pentru ocrotirea sănătăţii? În 2014 a cheltuit efectiv pentru sănătate suma de 1.381,3 milioane de lei, pentru administrarea fondului 324,5 milioane lei, iar cheltuielile de personal s-au ridicat la 180,6 milioane lei. Ceea ce demonstrează faptul că, raportat la cheltuielile efective pentru sănătate, se mai sifonează 505,1 milioane lei (36,5 %) din buzunarele populaţiei.

Dan Coste