Cazare în penitenciare pentru tot românul

Postat la: 07.08.2015 | Scris de: ZIUA NEWS

În loc să se umble puțin la mijloacele de prevenție a infracțiunilor, precum și la programele de reeducare a pușcăriașilor, ori a celor eliberați în perioade de probă, statul vrea să majoreze numărul penitenciarelor, îmbunătățind condițiile de detenție, alocând fonduri importante în acest sens și solicitând sprijin european.

Ceea ce nu va duce în niciun caz la diminuarea infracționalității, ci dimpotrivă. Ba mai mult, prin inițierea studiilor de prefezabilitate, fezabilitate, a licitațiilor și construcțiilor în sine se va naște o nouă vacă tocmai bună de muls, de către unii șmecheri implicați în această poveste.

În România erau înregistrați în primăvara acestui an 29.940 de pușcăriași, raportat la un număr de 18.973 locuri de cazare, rezultând un deficit de 10.967 de paturi. Și, ca să le construim, ne-ar trebui cam un miliard de euro. La ora actuală, țara noastră dispune de 44 de unități penitenciare, din care 34 de pușcării, 6 spitale și 4 centre pentru minori.

Câți pârnăiași la suta de locuitori adulți

Se pare că statul cel mai pușcăriabil din lume este SUA, cu circa 1% din populația adultă, cu menținea că jumătate dintre aceștia sunt condamnați din cauza drogurilor, mulți dintre ei dormind și pe jos în celule, ori chiar pe holuri, cum este cazul Statului California. În același top nefast se mai clasează țări ca Rusia, Rwanda, Thailanda, Belarus sau Lituania (0,4% ultimele două).

La polul opus se situează Suedia, cu un procentaj de doar 0,05% din populația adultă (țară care recent a închis patru pușcării din lipsă de clienți), Olanda, care dispune de numeroase spații libere de cazare, la care se adaugă unele țări africane, India, Pakistan, Japonia și alte țări scandinave, unde penitenciarele nu afectează prea mult bugetele naționale respective. Sub rezerva că aceste date statistice sunt extrem de relative, deoarece sistemul juridic mondial nu este unul unitar, la fel cu nu sunt nici pedepsele privative de libertate ori clemența justiției.

În România putem spune că procentul declarat al delicvenților încarcerați se ridică la doar 0,16% din populația activă, fără a ține cont de faptul că milioane de români lucrează în afara țării, ca atare procentul real al persoanelor custodiate (sintagmă inventată de ministrul Justiției, Robert Cazanciuc și inexistentă în limba română) este ceva mai mare, undeva pe la 0,20 - 0,25%.

Cine profită de investiții

Pentru a veni cu brațele deschise în întâmpinarea doleanțelor celor aflați în detenție, mai ales de gura Europei unite - ignorând necesitățile copiilor, bolnavilor, persoanelor cu nevoi speciale și pensionarilor ce supraviețuiesc cu greu sub limita subzistenței -, Guvernul a alocat în martie anul curent două milioane de lei din rezerva bugetară.

Bani destinați unor lucrări de întreținere a pușcăriilor, a două studii de prefezabilitate privind ctitorirea a tot atâtea noi penitenciare lângă Caracal și Ploiești, cu câte o mie de paturi. Din aceiași bani au mai fost achitate integral unele restanțe de natură salarială ale gardienilor, precum și contravaloarea drepturilor de echipament pentru anul în curs.

Asta înseamnă că lucrătorii din pușcării care n-au cerut haine noi după doi ani de folosință, iau banii respectivi și pleacă cu ei acasă, că doar e meritul lor că le-au protejat pe cele vechi ce mai pot fi încă purtate, dându-le la spălat și la călcat atunci când le-au murdărit. Ar fi interesant de observat câți bani s-au cheltuit în interesul celor aflați în detenție și câți au ajuns în buzunarele celor care-i păzesc, dar suntem gata să punem pariu că o astfel de informație este clasificată pentru zeci de ani.

Ce este de făcut?

Să fim bine înțeleși, nimeni nu spune că în țara noastră pușcăriașii o duc prea bine în penitenciare și se bucură de minimum de civilizație impus de normele europene, cu toate că, pentru custodia lor, se cheltuie enorm. Dar să se considere că prin construirea de penitenciare noi și reabilitarea celor vechi se poate rezolva problema, fie și prin ridicarea de pușcării private (idee creață a fostului ministru al Justiției, Cătălin Predoiu), e o prostie mare cât casa.

Poate că o amnistie, măsură care n-a mai fost aplicată de 12 ani - potrivit Avocatului Poporului, Victor Ciorbea -, adoptarea, dar mai ales punerea în practică a unor măsuri de prevenție eficiente și înmulțirea programelor de reabilitare a delicvenților ar fi mult mai eficiente. Și ar costa mult mai puțin, de bună seamă. Dar, poate tocmai asta nu se dorește, sistemul penitenciar din România fiind, la ora actuală, precum și în viitorul apropiat, o bună vacă de muls, cum susțineam mai devreme.

Dan Coste