• Tweet

Demiterea prim-ministrului François Bayrou marchează începutul unei noi perioade de instabilitate politică în Franța. Șeful statului, considerat principalul responsabil al crizei, are acum tot mai puține opțiuni de a găsi un guvern viabil, scriu Financial Times, Politico și Le Monde.

La 30 de minute după ce guvernul lui Francois Bayrou a căzut în Parlament, luni seară, pe fondul nemulțumirii opoziției față de măsurile de austeritate planificate, Palatul Elysée a anunțat că Emanuel Macron va numi un nou premier în zilele următoare.

Pare o misiune imposibilă.

Președintele are puține opțiuni viabile pentru a forma un guvern stabil, având în vedere că nu deține majoritatea parlamentară, nu dorește să convoace alegeri anticipate, iar parlamentul este în prezent împărțit în trei facțiuni care se urăsc una pe cealaltă.

Este o ilustrare a crizei pe care o traversează Franța în prezent.

În timpul primului său mandat, Macron a numit doar doi premieri. În primii doi ani ai ultimului său mandat, care se încheie în 2027, a avut deja patru.

Urmează al cincilea.

În acest timp, principala problemă rămâne. Franța trebuie să adopte un buget pentru reducerea deficitului uriaș, iar măsurile de austeritate sunt extrem de nepopulare și nu întrunesc suficientă susținere în Parlament.

Pe de o parte, sindicatele amenință cu o grevă generală națională pe 10 septembrie și alte proteste majore pe 18 septembrie.

Pe de altă parte, oficialii se tem că agenția de rating Fitch ar putea retrograda ratingul Franței pe 12 septembrie, deficitul de anul trecut fiind aproape dublu față de limita de 3% din PIB impusă de UE, iar datoria publică fiind de 113,9% din PIB.

Macron se află acum în centrul atenției publice.

Popularitatea președintelui a scăzut la un nivel minim istoric, sondajele arătând că acesta este mai nepopular astăzi decât în momentul de vârf al protestelor Vestelor Galbene din 2018 și 2019, una dintre cele mai grave crize din mandatul său.

Mai exact, 77% dintre francezi dezaprobă acțiunile șefului statului, potrivit unui sondaj Ifop realizat pentru cotidianul Ouest-France.

Președintele încă speră la un acord cu stânga moderată, centriștii și partidul conservator Les Républicains pentru a forma un guvern minoritar care să poată ajunge în sfârșit la un acord privind bugetul.

Amploarea înfrângerii lui Bayrou în parlament - 364 de voturi pentru demitere și doar 194 de susținere - și semnalele venite din partea celor trei grupuri din legislativ sugerează că eforturile sale par să se îndrepte spre un nou eșec.

Iar stânga radicală (Franța Nesupusă - LFI) și extrema dreaptă (Adunarea Națională - RN) ar prefera dizolvarea parlamentului sau chiar demisia președintelui.

Președintele ar putea rămâne pe aceeași linie și ar putea alege din nou un premier din propriul grup politic.

Senatorul François Patriat, un vechi aliat al președintelui, a declarat că acesta rămâne scenariul cel mai probabil, în ciuda eșecurilor anterioare, scrie Financial Times.

Prezența unui loialist în funcție ar putea proteja unele dintre reformele majore ale lui Macron, cum ar fi creșterea cu doi ani a vârstei de pensionare.

Dar pentru ca această strategie să funcționeze și bugetul pentru 2026 să fie aprobat, noul prim-ministru ar trebui să convingă socialiștii, blocul electoral cheie. Bayrou a încercat deja acest lucru și a eșuat.

Un posibil loialist aflat pe listă este ministrul apărării Sébastien Lecornu, care are relații bune cu alți lideri de partid, pe lângă faptul că este foarte apropiat de Macron.

Ar mai fi și alții - Julien Denormandie, fost ministru al Agriculturii, Gérald Darmanin, actualul ministru al justiției, Catherine Vautrin, o conservatoare care conduce acum un minister care supraveghează problemele de asistență socială, sănătate și muncă.

Riscul acestei strategii este că ar putea duce la aceleași rezultate - un alt blocaj bugetar sau căderea unui alt guvern. Un astfel de scenariu l-ar împinge probabil pe Macron să convoace din nou alegeri anticipate.

De asemenea, ar putea consolida percepția că guvernul nu mai reflectă opiniile alegătorilor francezi. Un sondaj recent realizat de Elabe a arătat că doar 6% dintre respondenți doreau un alt prim-ministru din grupul lui Macron.

Alianța diversă de stânga, care deține cele mai multe mandate în actualul parlament, i-a tot cerut lui Macron să respecte votul alegătorilor și să numească un prim-ministru care să o reprezinte.

Olivier Faure, liderul Partidului Socialist, și-a înaintat o astfel de candidatură, anunțând că odată ajuns în funcție, ar introduce un impozit pe avere și ar suspenda majorarea vârstei de pensionare la 64 de ani propusă de Macron.

Socialiștii au clarificat că ar guverna doar pentru a pune în aplicare o agendă de stânga care să schimbe politicile lui Macron, pe care le consideră respinse de alegători. Iar această opțiune a fost respinsă anticipat de conservatorii Les Républicains, care au asigurat că nu pot susține un astfel de guvern.

Laurent Wauquiez, liderul parlamentar al Les Républicains, a avertizat luni că partidul său nu va susține un guvern socialist care este prea inspirat de alte partide de stânga mai radicale.

Până luni seara, au fost avansate tot felul de scenarii care implicau Partidul Socialist.

Printre acestea se numărau o mare coaliție între conservatori și socialiști (cea mai puțin probabilă) și un pact de neagresiune prin care socialiștii s-ar abține să răstoarne un guvern de centru-dreapta, dar condus de un centrist de stânga, în schimbul unor concesii bugetare.

Se discută, de asemenea, despre un acord similar cu Les Républicains, prin care aceștia din urmă s-ar abține să răstoarne un guvern de stânga în schimbul unor concesii bugetare.

Scenariul premierului conservator a mai fost testat de Macron, care l-a propus pe Michel Barnier, fostul negociator al UE pentru Brexit.

Barnier a rămas în funcție doar trei luni înainte de a fi demis în decembrie din cauza bugetului său de austeritate. Sub conducerea lui Bayrou, Les Républicains au continuat însă să coopereze cu guvernul Macron și au avut mai mulți miniștri în funcție.

O nouă opțiune în acest sens ar fi Xavier Bertrand, un politician care conduce regiunea Hauts-de-France din nordul țării, unde a fost un adversar puternic al RN.

Având în vedere că principalul obiectiv al noului premier va fi bugetul pentru 2026, Macron ar putea de asemenea apela la un tehnocrat cu experiență în finanțele publice.

Un sondaj recent realizat de Elabe a arătat că 39% dintre alegătorii francezi susțin ideea unui șef de guvern „apolitic".

Éric Lombard, actualul ministru de finanțe al Franței, s-a prezentat ca fiind o persoană care poate servi drept punte de legătură cu socialiștii, având în vedere că a fost membru al partidului.

O opțiune similară ar fi Pierre Moscovici, ministru socialist al finanțelor în timpul mandatului fostului președinte François Hollande, care conduce în prezent Curtea de Conturi.

În contextul anticipatului blocaj, mulți politicieni și-au anunțat deja nerăbdarea de a trece la următorul pas.

„Președintele nu vrea să-și schimbe politicile? Ei bine, va trebui să schimbăm președintele", a declarat Mathilde Panot, șefa parlamentară a partidului de extremă stânga Franța Nesupusă, citată de Politico.

Este o solicitare formulată nu doar de stânga radicală, dar și de extrema dreaptă. Partidul lui Marine Le Pen a oferit de asemenea o altă variantă, nu foarte populară.

„Dizolvarea parlamentului nu va fi o opțiune, ci o obligație", a declarat ea.

Problema este că actuala paralizie a parlamentului a fost generată chiar de un scrutin parlamentar anticipat - declanșat prin surprindere de președinte după înfrângerea suferită în fața extremei-drepte în alegerile europarlamentare din vara lui 2024.

Nici socialiștii, nici conservatorii, care altfel par să excludă colaborarea, nu vor o dizolvare a parlamentului.

Dizolvarea, scrie Le Monde, este o aventură în care nici Macron nu are intenția să se arunce, cu 18 luni înainte de alegerile prezidențiale.

Tabăra macronistă, în cădere liberă în sondaje, riscă să iasă zdrobită din noile alegeri legislative.

RN, pe de altă parte, ar putea ieși mai puternic, chiar cu o majoritate, și nu își mai ascunde intenția de a precipita demisia lui Emmanuel Macron în acest scenariu.