Cui ii folosesc și cine profită din vaucherele de vacanță

• Tweet

Statul lasă impresia că bugetarii vor primi anual cadouri din partea angajatorilor, ca să se distreze în vacanțe ori să se trateze prin stațiuni balneo-climaterice. Ceea ce nu este total adevărat, după cum vom demonstra în continuare, cu toate că operatorii din turism vor avea de câștigat de pe urma acestei măsuri.

Să zicem că un angajat din structurile centrale sau locale primește un vaucher de 5.000 de lei pe an, că statul se gândește la el, la fel cum se gândește și la turismul ce trebuie încurajat spre a nu sucomba. Cu toate acestea, dă cu o mână și ia cu alta, ca angajatul să nu primească decât pe hârtie 5.000 de lei, suma reală fiind de doar 3.750 de lei, restul încasându-l în două tranșe drăguțul de stat.

3.750 de lei în loc de 5.000 de lei

Chiar dacă angajatului și angajatorului (care în realitate este tot statul) nu li se rețin contribuțiile sociale obligatorii, primul dintre aceștia este obligat să suporte impozitul pe venit de 16%, care ajung la buget. Așadar, dintr-un foc, angajatul trebuie să scoată din buzunar 800 de lei. Pe urmă, din vaucherul de 5.000 de lei, trebuie să mai suporte TVA de 9% pentru serviciile de turism de care beneficiază. Ceea ce înseamnă că mai rămâne cu 4.550 de lei din vaucher. Dacă mai scădem și cele 800 de lei plătite ca impozit pe venit, denotă că valoarea reală a tichetului de vacanță va scădea la 3.750 de lei.

De ce sunt impozitate vaucherele?

N-ar fi o problemă prea mare, în cazul celor care-și pot permite să plătească 800 de lei din salariu, ca să se distreze ori să se trateze în concediu, încurajând în același timp turismul românesc. Dar cei ce nu-și pot permite atare cheltuială, cu riscul de-a pierde bonusul angajatorului, ce vor face? Tot executivul vine cu o soluție în această situație, mai mult sugerată, printre rândurile legii, ca să nu se înghesuie tot românul. Angajatorul bugetarilor le-ar putea acorda acestora prime pentru acoperirea impozitului pe venit perceput de stat. Adică, un fel de scărpinat cu mâna dreaptă la urechea stângă, mai exact, fiindcă respectivele prime sunt tot bani deturnați de la buget. De unde și întrebarea legitimă: n-ar fi fost mult mai simplu ca vaucherele de vacanță să fie scutite de orice impozit, astfel încât angajatorul să piardă din suma acordată doar TVA-ul de 9% pentru serviciile de turism, rămânând cu 4.550 de lei curați de cheltuială.

Istoricul tichetelor de vacanță

Privind retrospectiv, statului i-au trebuit aproape șase ani de zile pentru acordarea acestor buclucașe tichete de vacanță angajaților din sectorul bugetar. Inițial, în februarie 2009, se prevedea ca plafonul maxim să se ridice la șase salarii minime brute pe țară, vaucherul fiind scutit de plata impozitului pe venit de 16%.
În vara anului viitor, Guvernul Emil Boc s-a răzgândit, stabilind că tichetele de vacanță trebuie impozitate cu 16%, la care se adăuga și plata contribuțiilor sociale obligatorii.

În 2014, Guvernul Victor Ponta a renunțat la plata contribuțiilor sociale, fiindcă angajatul vilegiaturist nici nu mergea mai mult la medic, nici nu era normal să contribuie suplimentar la bugetul de pensii, șomaj ori la alte asemenea speze. Iar în vara anului în curs, legea a fost bătută, în sfârșit, în cuie: se plătește doar impozitul pe venit de 16%.

În concluzie

Angajatorul și angajatul sunt chemați să-și dea mâna pentru a stimula turismul românesc, ceea ce este foarte bine. Din această înfrățire, operatorul din turism are de câștigat, la fel și statul (adică angajatorul) la capitolul imagine, chit că executivul dă niște bani cu o mână și mai ia ceva înapoi cu cealaltă. Mai profită și angajatul, care se va duce în vacanță ori la tratament mai ieftin ca înainte. Dar cum rămâne cu salariatul prost plătit, care nu-și permite niciodată un concediu de relaxare sau pentru îngrijirea sănătății, fiindcă are familie mare și grea? Și care angajat nici nu speră să ajungă vreodată la băi, fiindcă n-are din ce plăti restul cheltuielilor. Asupra acestei categorii de salariați, guvernul trecut ori actual n-a avut timp să se aplece.

Dan Coste