Lista completă a şefilor de stat şi de guvern, precum şi a apropiaţilor acestora care şi-au ascuns averile în off-shore-uri

• Tweet

Apropiaţi ai lui Vladimir Putin, preşedintele ucrainean Petro Poroşenko şi fostul premier, Pavlo Lazarenko, premierul islandez, Sigmundur David Gunnlaugsson, regele Salman al Arabiei Saudite, preşedintele argentinian Mauricio Macri, fostul premier irakian Ayad Allawi, premierul pakistanez Nawaz Sharif sunt doar câteva dintre cei care şi-ar fi ascuns averile folosindu-se de off-shore-uri.

Este vorba de o reţea uriaşă de 214.000 de astfel de societăţi, înregistrate în paradisuri fiscale, ale cărei documente aflate în arhivele secrete ale unei societăţi de consultanţă panameze au ajuns în posesia presei. Gândul vă prezintă lista completă a şefilor de stat şi guvern, unii încă în funcţie, care personal s-au folosit de această suveică sau apropiaţi ai lor sunt implicaţi în cel mai mare scandal de acest tip din ultimii ani.

Preşedintele Argentinei, Mauricio Macri

Preşedintele argentinian, Mauricio Macri, părea că se îndreaptă spre o carieră strălucită în lumea afacerilor, sub atenta supraveghere a tatălui său, un magnatul Francisco Macri, originar din Italia.

După 1991, însă, acesta s-a orientat spre lumea politică. În perioada în care era preşedintele clubului de fotbal Boca Juniors, a fondat partidul de orientare de centru-dreapta numit Angajament pentru Schimbare", ulterior fiind reprezentantul Buenos Aires în Congres în perioada 2005 - 2007. În 2007 a fost ales primar în capitala Argentinei, iar în 2015 a devenit preşedinte, principalele lui promisiuni de campanie fiind acelea că va reuşi să liberalizeze economia şi să elimine corupţia.

Documentele aflate în arhivele secrete ale societăţii Mossack Fonseca din Panama care au ajuns în posesia presei arată că offshore-ul prin care Macri a reuşit până acum să-şi pună la adăpost averea era o afacere de familie. Mauricio Macri, tatăl său, Francisco, şi fratele Mariano erau directori ai Fleg Trading Ltd, înfiinţată în Bahamas în 1998 şi dizolvată în ianuarie 2009. În declaraţiile de avere din 2007 şi 2008, din vremea în care era primar al oraşului Buenos Aires, Macri a ascuns legăturile sale cu Fleg Trading. Acesta a trecut în acte un cont la banca americană Merrill Lynch, în valoare de 2,9 milioane de dolari în 2007 şi de 1,9 milioane în 2008. Macri a mai declarat în 2008 şi suma de 158.000 de dolari în bunuri pe care le deţinea în afara Argentinei, dar nu a specificat nici sursa şi nici localizarea lor exactă.

Răspunsul oficial al preşedintelui argentinian a venit prin purtătorul său de cuvânt, Ivan Pavlovsky, care a transmis că Macri nu a declarat Fleg Trading Ltd. La categoria bunuri pentru că el nu avea participaţie de capital în cadrul companiei, aceasta făcând parte din afacerile familiei. „Acesta este motivul pentru care Maricio Macri a ocupat ocazional funcţia de director al companiei", a specificat purtătorul de cuvânt, reiterând că Macri nu era acţionar în concernul menţionat.

Fostul premier al Georgiei, Bidzina Ivanishvili

Chiar dacă a deţinut funcţia de prim-ministru al Georgiei pentru doar 13 luni (2012 - 2013), miliardarul Bidzina Ivanishvili a lăsat urme de neşters în istoria ţării. După 20 de ani petrecuţi în Rusia, unde a strâns o avere uriaşă din industria siderurgică şi industria bancară, Ivanishvili s-a întors în Georgia în 2003, şi a devenit cunoscut drept un filantrop singuratic şi un colecţionar de artă exclusivistă şi de animale exotice. În 2011, miliardarul şi-a direcţionat vastele nemulţumiri legate de guvernul din Georgia către activismul politic. Până la urmă, acesta a condus o coaliţie numită „Georgian Dream" („Visul Georgian") către o victorie zdrobitoare la alegerile parlamentare din 2012, ajungând astfel să ocupe funcţia de prim-ministru. După câştigarea de către partidul său a alegerilor prezidenţiale din 2013, Ivanishvili a demisionat de bună voie, dar a continuat să tragă sforile puterii din culise. În martie 2016, avocaţii care îl reprezentau la Ivanishvili au formulat o plângere către procurorii din Geneva împotriva Credit Suisse Group AG, după ce miliardarul s-ar fi plans că ar fi fost victima unei fraude realizate de un fost angajat al băncii elveţiene.

În documentele secrete ale Mossack Fonseca, Bidzina Ivanishvili apare ca proprietar al Lynden Management Ltd., o companie înfiinţată în Insulele Virgine Britanice. În 2011, direcţia de investigaţii financiare din Insulele Virgine Britanice a solicitat Mossack Fonseca informaţii despre activităţile şi acţionariatul companiei. Biroul de la Singapore al Mossack Fonseca a confirmat atunci că Ivanishvili era beneficiarul unui credit de încredere din partea Credit Suisse, iar activitatea Lynden Management era aceea de a reţine bunuri. Doi ani mai târziu, Mossack Fonseca l-a identificat pe Ivanishvili drept o persoană expusă din punct de vedere politic şi a cerut reprezentanţei de la Singapore documente care să ateste identitatea lui Ivanishvili şi sursa capitalului Lynden Management. Biroul din Singapore nu a reuşit, însă, să obţină aceste informaţii atunci, astfel că reprezentanţii au cerut clientului lor, Credit Suisse, să deruleze toate operaţiunile necesare pentru a obţine aceste date despre Lynden Management, întrucât banca era catalogată drept „o companie de încredere care funcţionează după reglementări stricte", dar şi una care avea „multe în comun cu Mossack".

O firmă elveţiană de avocatură, reprezentanta lui Ivanishvili a transmis după declanşarea scandalului că acesta „este dispus să fie transparent" referitor la utilizarea companiilor offshore, dar şi că banci precum Credit Suisse sugerează „în mod sistematic" clienţilor lor astfel de companii offshore, chiar dacă acest lucru nu serveşte interesul superior al clientului.

Premierul Islandei, Sigmundur Davíð Gunnlaugsson

Sigmundur Davíð Gunnlaugsson este premierul Islandei. Fost jurnalist şi personalitate de radio, acesta a intrat în Parlamentul ţării în 2009 şi i-a condus pe progresişti către victorie în 2013, devenind la vârsta de 38 de ani cel mai tânăr prim ministru al ţării. Soţia sa, Anna Sigurlaug Pálsdóttir, este fiica unui foarte înstărit dealer Toyota din Islanda.

Datele de la Mossack Fonseca: Compania offshore deţinea milioane de dolari în obligaţiuni în bănci din Islanda care au dat faliment.

Gunnlaugsson şi Pálsdóttir erau proprietarii unei companii-mamă în Insulele Virgine Britanice, numită Wintris Inc., care deţinea aproape 4 milioane de dolari în obligaţiuni în trei dintre cele mai importante bănci islandeze. Aceste bănci au dat faliment în 2008, iar premierul Islandei a dus o puternică luptă împotriva salvării creditorilor străini. Nu este clar încă dacă poziţiile politice ale lui Gunnlaugsson au adus un beneficiu sau, dimpotrivă, dezavantaje valorii obligaţiunilor deţinute prin Wintris. În 2009, miliardarul a intrat în Parlamentul ţării, dar a omis să declare că este proprietarul Wintris. În ultima zi a lui 2009, acesta i-a vândut cota parte de 50% din acţiunile pe care le avea la Wintris lui Pálsdóttir pentru doar un dolar. Mossack Fonseca a notat că în aprilie 2013 Pálsdóttir avea statut de persoană cu expunere politică, dar înregistrările interne sugerează că firma nu a luat nicio măsură în acest sens.

Răspuns oficialului islandez: Întrebat în luna martie, cu ocazia unui interviu televizat, dacă a fost vreodată proprietarul unei companii offshore, Gunnlaugsson a răspuns negativ.

„Eu? Nu. Companiile islandeze cu care am lucrat au avut legături cu unele companii offshore, chiar şi - cum se numeşte? Uniunea muncitorilor. Am scos mereu la lumină toate bunurile pe care le deţin, atât eu, cât şi familia mea, pentru ca ele să poată fi impozitate.

Un purtător de cuvând a spus într-o declaraţie ulterioară că „primul ministru şi soţia sa au aderat la legea islandeză, inclusiv prin declararea tuturor bunurilor lor, a titlurilor de valoare prin plata taxelor, din 2008 încoace".

Fostul premier al Irakului, Ayad Allawi

Ayad Allawi a fost activ în partidul de guvernământ al Irakului, Partidul Baath, până în 1971, atunci când s-a stabilit la Londra, unde a dezvoltat legături atât cu CIA, din Statele Unite, cât şi cu M16 din Marea Britanie. Din exil, acesta i s-a opus lui Saddam Hussein, a ajutat la înfiinţarea unui partid de opoziţie şi a supravieţuit încercării de asasinat din 1978, despre care se crede că ar fi fost orchestrată chiar de Hussein.

După întoarcerea sa în Irak, Allawi a fost numit prim ministru în 2004, odată cu încheierea erei Huseein de către coaliţia condusă de SUA. De atunci, Allawi a fost activ în câmpul politic irakian, ocupând funcţia de vicepreşedinte din 2014 până în august 2015.

Datele Mossack Fonseca: Prin firme înfiinţate în Panama Allawi deţine proprietăţi în Londra

Mossack Fonseca a furnizat în 1985 companiei numite I.M.F Holdings Inc., înregistrate în Panama, oameni care îi ţineau locul lui Allawi pe funcţia de director, pentru că în anul 2000 acesta era listat drept unic acţionar. Până la dizolvarea ei, în 2013, I.M.F avea posesia asupra unei case din Kingston Upon Thames, Anglia.

Începând cu aprilie 2013, proprietatea apărea pe numele Allawi şi avea o valoare estimată la circa 1,5 milioane de dolari. Cealaltă companie offshore deţinută de Allawi, Moonlight Estates Limited, deţinea, de asemenea, o proprietare în Londra în numele lui. Documentele din registrele companiei identifică sursa acestor fonduri drept economii personale.

Răspunsul lui Allawi: Biroul de comunicare al lui Allawi a confirmat că acesta „este singurul director şi acţionar al Foxwood Estates Limited, Moonlight Estates Limited şi IMF Holdings Inc.". Mesajul menţiona că IMF a fost înfiinţată pentru a deţine proprietarea rezidenţială achiziţionată cu bunurile personale ale lui Allawi, pe baza unei consilieri în materie de securitate şi legalitate, mai ales „în lumina unei tentative de omor care a avut lor asupra sa". De asemenea, răspunsul a arătat şi că „orice sursă de venit generate în Regatul Unit de proprietăţile deţinute de aceste companii au fost contabilizate aşa cum trebuie", iar „taxele au fost plătite prompt, întotdeauna la timp".

Fostul prim ministru al Iordaniei, Ali Abu al-Ragheb

Cariera lui Ali Abu al-Ragheb, un inginer cu studii finalizate în America, l-a purtat din lumea afacerilor, acolo unde a ocupat funcţia de director al unei companii de inginerie timp de aproape 20 de ani, în arena publică a Parlamentului şi a ministerelor Iordaniei, fiind responsabil de supravegherea industriei, a comerţului, a sectorului energetic şi a resurselor minerale. Al-Regheb a dezvoltat planurile propuse de regale Abdullah al II-lea, referitoare la construirea unei zone economice special în jurul portului Aqaba, lucrare care l-a transformat în favoritul regelui şi i-a adus în anul 2000 fotoliul de premier. Al-Ragheb a demisionat în 2003 şi s-a alăturat apoi consiliilor de conducere ale celor mai importante companii din finanţe şi asigurări din Iordania.

Dosarele Mossack Fonseca arată că Al-Ragheb era directorul unor companii offshore din Insulele Virgine Britanice şi deţinea alte firme şi în Seychelles.

În iulie 2003, cu doar câteva luni înainte de a demisiona din funcţia de prim-ministru, Ali Abu al-Ragheb şi soţia lui Yusra au devenit directorii companiei Jaar Investment Ltd., înregistrată în Insulele Virgine Britanice, care avea un cont la Arab Bank din Geneva, Elveţia. Compania a devenit inactivă în august 2008.

Înainte de acest eveniment, însă, cei doi au devenit directorii Jay Investment Holdings Ltd., stabilită tot în Insulele Virgine Britanice. Activităţile companiilor nu au fost, însă, identificate în niciunul dintre cele două cazuri. Până în decembrie 2014, al-Ragheb a deţinut şi trei companii în insulele Seychelles. Copiii săi erau şi ei implicaţi ca directori în câteva companii înregistrate tot în Insulele Virgine Britanice, inclusiv în Desertstar Investment Capital Ltd., care deţinea, de asemenea, un cont la Arab Bank din Geneva, folosit pentru a face investiţii în Iordania.

Fostul premier din Qatar, Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani

Timp de şase ani, Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani a ocupat trei funcţii de înaltă responsabilitate în Qatar: a fost prim ministru, ministru pentru Afaceri Externe şi şeful Autorităţii de Investiţii a Qatarului, una dintre cele mai bogate fonduri suverne din lume. Numirea sa ca prim ministru în 2007 i-a întărit poziţia de „persoană ideală" la care să apelezi atunci când vine vorba despre un spectru foarte larg de probleme, de la războiul din Siria şi Afghanistan, până la fuziuni ale corporaţiilor şi alte înţelegeri de afaceri. Şeicul miliardar, pe care revista Time l-a selectat drept una dintre cele mai influente 100 de persoane din lume în 2012, a coborât de pe piedestal după ce un nou emir a preluat conducerea, în 2013, dar nu a renunţat niciodată la stilul său ofensiv care i-a adus reputaţia unui negociator agresiv.

Documentele de la Mossack Fonseca arată că o firmă offshore a fost folosită pentru a administra un iaht de 300 de milioane de dolari.

În 2002 , Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani a achiziţionat o companie în Insulele Virgine Britanice şi alte trei firme în zona Bahamas Prin aceste companii, Al Thani deţinea acţiuni, spaţii de acostare şi pontoane în portul spaniol Palma din Mallorca şi îşi administra super-iahtul Al Mirquab, în valoare de 300 de milioane de dolari. Al Thani a preluat conducerea acestor companii în 2004, dar le-a dizolvat câţiva ani mai târziu. În 2011, când Qatarul a început să investească în întreprinderi din Luxemburg, Al Thani a mai cumpărat patru companii din Panama pentru a găzdui conturi în Marele Ducat, două dintre ele fiind deţinute împreună cu emirul Qatarului de la acea data, Hamad bin Khalifa Al Thani, arată documente datate din iulie 2013.

În replica, un avocat care îl reprezintă pe Al Thani a spus într-un interviu telefonic că acesta nu are dreptul să răspundă întrebărilor adresate, pentru că este „limitat de secretul professional".

Fostul emir al Qatarului, şeicul Sheikh Hamad bin Khalifa Al Thani

Şeicul Hamad bin Khalifa Al Thani a condus Qatarul timp de 18 ani, din 1995 până în 2003, după ce l-a detronat pe tatăl său care călătorea la acea data în Elveţia, printr-o lovitură de stat. În iunie 2013, Al Thani i-a încredinţat puterea maximă în stat fiului său, spunând că este timpul „pentru o nouă generaţie". Timp de 18 ani cât s-a aflat la conducerea statului, emirul a fost lăudat în repetate rânduri pentru creşterile pe care le-a înregistrat economia statului, dar şi pentru schimbările pozitive din politică.

Documentele Mossack Fonseca arată că firma offshore deţinută de emir găzduia un cont bancar şi acţiuni dintr-o companie din Africa de Sud.

În martie 2014, la mai puţin de un an după ce Al Thani a renunţat la funcţia supremă din Qatar, un avocat din Luxembrug a contactat societatea Mossack Fonseca pentru a transmite interesul lui Al Thani de a cumpăra o companie „off-the-shelf" înregistrată în Insulele Virgine Britanice. Firma pe care fostul emir a achiziţionat-o s-a numit Afrodille S.A., avea un cont bancar în Luxemburg şi acţiuni la două companii sud africane, potrivit avocatului. Din septembrie 2013, Al Thani a fost şi acţionarul majoritar al Rienne S.A. şi al Yalis S.A., care aveau un depozit la Bank of China în Luxembrug, potrivit documentelor. În timp ce Al-Thani deţinea majoritatea acţiunilor în ambele companii, o cotă parte de 25% din fiecare era deţinută tot de un membru al familiei, şeicul Hamad bin Jassim Al Thani, fostul premier şi ministru de Externe al Qatarului.

Regele Arabiei Saudite, Salman bin Abdulaziz bin Abdulrahman Al Saud, încoronat în 2015

Salman bin Abdulaziz bin Abdulrahman Al Saud a devenit regele Arabiei Saudite în ianuarie 2015, preluând tronul după moartea fratelui său, regele Abdullah. Anterior, acesta a fost ministrul Apărării şi viceprim ministru, şi a fost guvernatorul regiunii Riyadh, capitala ţării, în intervalele 1955 - 1960 şi 1963 - 2011. A fost desemnat moştenitor al tronului în 2012.

În dosarele Mossack Fonseca se arată cum compania sa din Insulele Virgine Britanice era folosită drept credit ipotecar pentru locuinţe de lux în Londra şi pentru administrarea unui iaht.

Regele Salman a jucat un rol care rămâne încă vag în rândurile companiei Safason Corporation SPF SA., care era acţionarul Verse Development Corporation, înregistrată în Insulele Virgine Britanice în 1999, şi Inrow Corporation, înregistrată în 2002.

Inrow a preluat în 2009 o ipotecă în valoare de 26 de milioane de dolari, iar Verse şi-a asumat o a doua ipotecă de mai mult de 8 milioane de dolari , ambele pentru case de lux în centrul Londrei. În vreme ce rolul regelui Salman nu a fost foarte bine definit, ambele credite ipotecare sunt trecute în acte „în relaţie" cu el şi cu bunurile sale. Regele Salman a fost descris, de asemenea, şi drept „principalul utilizator" al unui iaht motorizat numit Erga (după denumirea palatului pe care regele îl are în Riyadh, Arabia Saudită) şi înregistrat în Londra de compania din Insulele Virgine Britanice Crassus Limited, înfiinţată în 2004. Înregistrări despre o altă astfel de firmă numită Park Property Limited, există din 2005 erau păstrate la Palatul Erga.

Fostul preşedinte al Sudanului, Ahmad Ali al-Mirghani

Ahmad Ali al-Mirghani a murit în noiembrie 2008 şi a fost ales în mod democratic preşedinte al Sudanului în mai 1986. Acesta a condus ţara timp de aproape trei ani, când a fost dat jos de la putere printr-o lovitură de stat, în iunie 1989, de către actualul preşedinte Omar al-Bashir.

Al-Mirghani făcea parte dintr-o familie eminentă care îşi revendică originile direct de la Profetul Mahomed. După lovitura de stat, al-Mirghani a ales să plece în exil în Egipt, unde a menţinut un rol important în opoziţie prin Partidul Democratic Unionist. Fostul preşedinte a rămas în exil până la moartea sa.

Documentele secrete al Mossack Fonseca arată că printr-o companie offshore aceste deţinea un apartament în Londra.

Al-Mirghani a fost proprietarul companiei Orange Star Corporation, creată în 1995 în Insulele Virgine Britanice. În acelaşi an, Orange Star Corporation a achiziţionat un contract de lungă durată pentru un apartament în rate într-o zonă exclusivistă situate în nordul Londrei pentru mai mult de 600.000 de dolari. La data la care a murit, al-Mirghani deţinea prin această companie bunuri în valoare de aproape 3 milioane de dolari.

Şeicul Emiratelor Arabe Unite, emirul de Abu Dhabi, Khalifa bin Zayed bin Sultan Al Nahyan

Şeicul Khalifa bin Zayed bin Sultan Al Nahyan al Emiratelor Arabe Unite şi emirul de Abu Dhabi este unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Khalifa a construit un palat de şapte etaje pe vârful unui munte din Seychelles, promiţând mai mult de 130 de milioane de dolari ca ajutor financiar pentru populaţia insulei. Acesta a finanţat şi construcţia unui turn dedicate tratamentului bolilor cardiovasculare la spitalulul Johns Hopkins din Maryland, dar şi-a şi construit cel mai mare iaht din lume, plin de heliporturi, piscine şi o discotecă. Cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, se află tot pe moşia emirului Al Nahyan, în Dubai, şi este ridicată în onoarea sa, ca simbol al recunoştinţei poporului pentru efortul său de a diversifica economia Emiratelor, bazată majoritar pe industria petrolieră.

Datele secrete dezvăluite de jurnalişti arată că, prin firmele pe care le deţinea în Insulele Virgine Britanice, acesta cumpăra imobile de lux şi alte proprietăţi.

Şeicul Khalifa a fost proprietarul şi beneficiarul a cel puţin 30 de comanii stabilite în Insulele Virgine Britanice, prin intermediul cărora a deţinut proprietăţi comerciale şi rezidenţiale în zone foarte scumpe din Londra, precum Kensington şi Mayfair, estimate la cel puţin 1,7 miliarde de dolari.

Şeicul îşi finanţa achiziţiile prin împrunuturi venite dinspre latura britanică a Băncii Naţionale din Abu Dhabi şi prin Royal Bank din Scoţia. Până în 2007, Mossack Fonseca a pus la dispoziţie firme care au jucat rolul de directori şi acţionari la companiile înregistrate în Insulele Virgine Britanice. Până în decembrie 2015 aproape toate acţiunile în aceste companii au fost deţinute de Mossack Fonseca prin structuri paralele de încredere, dar adevăratul beneficiar a rămas Şeicul, alături de soţia sa, de fiul şi fiica sa. În 2011, Mossack Fonseca a scris că firma de avocatură care se ocupa de afacerile Şeicului Al Nahyan era „de obicei ezitantă" în oferirea de informaţii despre identitatea sa.

Fostul premier al Ucrainei, Pavlo Lazarenko

Numit cândva de către Transparency International unul dintre cei mai corupţi 10 politicieni, Pavlo Lazarenko a stat timp de opt ani în arest la domiciliu şi în închisoare în Statele Unite după condamnarea sa în 2004 pentru spălare de bani şi conspiraţie. Procurorii au arătat atunci că Lazarenko a furat cel puţin 200 de milioane de dolari în perioada în care a controlat cea mai mare parte a economiei Ucrainei, în special din contractele de gaze naturale, şi a spălat 114 milioane de dolari prin intermediul unor bănci din Statele Unite. La circa un an de la eliberarea sa din închisoare, în 2012, autorităţile americane i-au sechestrat bunurile, inclusiv o litografie semnată de Picasso şi o vilă în California locuită cândva de actorul Eddia Murphy, toate pentru a reuşi să achite amenzile sale uriaşe. Şi Elveţia a pus sechestru pe 6,6 milioane de dolari pe care Lazarenko reuşise să-i ascundă în paradisul fiscal, iar în anul 2000 l-a condamnat în lipsă pentru spălare de bani.

Documentele secrete de la Mossack Fonseca arată că firmele offshore deţinute de Lazarenko au fost vizate de multe investigaţii pe motiv de corupţie.

Lazarenko şi companiile sale offshore au fost de multe au fost vizate de multe investigaţii pentru corupţie, începând din 1998, atunci când poliţia din Insulele Virgine Britanice a emis trei mandate de percheziţie asupra Mossack Fonseca. Două dintre ele se refereau la obţinerea de informaţii despre Metalrussia Corp Ltd. şi Southeast Asia Metal Limited, şi menţionau în textul mandatelor numele lui Lazarenko şi al Yuliei Tymoshenko, cea care mai târziu urma să devină preşedintele Ucrainei. Pe lângă acestea, Lazarenko era acţionar la companiile Bainfield Company Ltd. şi Bassington Ltd., încă de la jumătatea anilor 1990. În iunie 2000 Lazarenko a fost condamnat pentru spălare de bani în Elveţia, iar în 2004, pentru aceeaşi infracţiune, în Statele Unite, sentinţa fiind de nouă ani de închisoare, care a fost redusă ulterior la 97 de luni. Şi acum autorităţile americane mai caută 250 de milioane de dolari care au fost instrumentate prin conturile sale offshore.

Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko

Petro Poroşenko, „regele miliardar de ciocolată" al Ucrainei, cu un imperiu corporatist extins în toate domeniile, de la agricultură la telecomunicaţii, a câştigat alegerile prezidenţiale din 2014 cu multă îndemânare, un rezultat atribuit mai degrabă perspicacităţii sale politice. Poroşenko şi-a schimbat în mod dibace orientarea politică de-a lungul anilor şi a evitat tot timpul ca imaginea să-i fie şifonată de şirul nesfârşit de lideri şi oligarhi corupţi ai Ucrainei. În timpul campaniei electorale acesta a promis că se va opune oligarhilor şi va preveni influenţa inadecvată a intereselor private în afacerile statului şi, de asemenea, s-a poziţionat ca un nationalist care ar putea să construiască relaţii paşnice cu Rusia.

Datele de la Mossack Fonseca arată că firmele offshore deţinute de Poroşenko l-au ajutat să manevreze bunuri, inclusiv o fabrică europeană de dulciuri.

În august 2014, când trupele ruseşti au intrat în estul Ucrainei, Poroşenko a devenit singurul acţionar al Prime Asset Partners Limited, înfiinţată tot în Insulele Virgine Britanice. O firmă britanică de avocatură care reprezenta nou-achiziţionata companie a spus despre aceasta că deşi societatea era înfiinţată pentru „o persoană implicate în politică, aceasta nu avea nicio legătură cu activităţile sale politice".

În timpul campaniei prezidenţiale din 2015, Poroşenko a promis că îşi va vinde majoritatea bunurilor, acestea fiind, însă, transferate către Prime Assets Capital. În octombrie 2014, o bancă din Ucraina la care Poroshenko deţine majoritatea acţiunilor, International Invest Bank, a scris o scrisoare către Mossack Fonseca în care arăta că toate conturile pe care le avea acolo "au fost manevrate optim".

Prietenii lui Vladimir Putin: Roldugin şi fraţii Rotenberg

La finalul anilor `70, între tinerii Vladimir Putin şi Serghei Roldugin s-a legat o relaţie de prietenie, fiind „ca fraţii". Unul a făcut carieră în KGB şi a ajuns preşedinte al Rusiei. Al doilea şi-a făcut un renume international ca violoncelist, înainte de a fi numit director al Conservatorului din Sankt Petersburg. Cei doi au rămas însă în relaţii apropiate întptdeauna, Putin întâlnindu-şi fosta sotie, Ludmila, prin intermediul lui Roldugin care este şi naşul fiicei preşedintelui rus, Maria.

Potrivit informaţiilor Mossack Fonseca, Serghei Roldugin este proprietarul a trei societăţi off-dhore: Sonnette Overseas, International Media Overseas şi Raytar Limited. Primele două au fost înfiinţate prin Banca Rossiya din Sankt Petersburg, considerată de autorităţile americane „banca personală a liderilor ruşi". În martie 2008, Sonnette Overseas şi alte patru societăţi off-shore au achiziţionat o mare parte a Kamaz, cel mai mare constructor de camioane. International Media Overseas deţinea med Media Network care controla 15,5% din capitalul Vi, cel mai mare jucător pe piaţa de achiziţie de publicitate TV în Rusia. O altă societate înfiinţată prin banca Rossiya a cedat International Media Overseas pentru suma de 1 dolar drepturi în valoare de 200 de milioane.

Fraţii miliardari Arkadi şi Boris Rotenberg sunt apropiaţi ai lui Putin încă din periaoada adolescenţei când practicau toţi trei judo. Arkadi Rotenberg a susţinut că nu a avut parte de un tratament preferenţial graţie relaţiei cu preşedintele rus, însă în vremea mandatelor acestuia la Kremlin a câştigat miliarde de dolari din contracte cu instituţiile publice , din care 7 miliarde în contracte pentru Jocurile Olimpice de la Soci.

Potrivit Panama Papers, cei doi fraţi sunt proprietarii a nu mai puţin de şapte societăţi înregistrate în Insulele Virgine Britanice, din care şase au fost achiziţionate cu ajutorul Markom Management, un cabinet de consultanţă care colabora cu Mossack Fonseca . Arkadi Rotenberg este proprietar a patru dintre societăţi, iar fratele său Boris a trei dintre ele. Arkadi Rotenberg deţinea, de asemenea Honeycomb Holdings Ltd., potrivit datelor Orbis . Din vara lui 2015, Markom a început relocarea majorităţii companiilor celor doi fraţi în Cipru.

Familia preşedintelui Azerbaidjan-ului

În 2005, soţia preşedintelui Azebaidjan-ului, Mehriban Aliyeva a fost numită manager la Panamanian UF Universe Foundation, care ar fi avut controlul AtaHolding, un mare conglomerat azer. Acţionând pe baza unei scheme complexe propuse de Mossack Fonseca, cei trei copii ai preşedintelui au fost desemnaţi beneficiari, alături de alte persoane care ocupau posturi de responsabilitate în fiscul azer. Un rol central l-au avut două societăţi secrete care au fost create prin intermediul firmei panameze. UF Universe Foundation a fost declarată inactivă în ianuarie 2007, însă şapte ani mai târziu reprezentanţii săi au cerut reactivarea. Printre altele, copiii lui Ilham Aliyev controlau o societate înregistrată în Panama şi alte două în Insulele Virgine Britanice. Prima deţinea o importantă participaţie într-un consorţiu care se ocupa cu exploatarea zăcămintele de aur din Azerbaidjan. Sora preşedintelui era acţionara şi proprietara unei societăţi cu sediul în Insulele Virgine.

Fiica fostului premier al Chinei

Li Xiaolin este fiica fostului premier al Chinei Li Peng. Ea a fost vicepreşedinte al China Power Investment Corporation, o companie publică de producţie de electricitate, fiind supranumită „regina chineză a energiei".

Li Xiaolin şi soţul său Liu Zhiyuan au fost beneficiarii economici ai Fundaţiei Silo din Liechtenstein care avea ca unic acţionar Cofic Investments Ltd., societate înmatriculată în Insule Virgine Britanice, în vremea în care Li Peng era premier al Chinei.

Verii preşedintelui Siriei, Bashar al-Assad

Fraţii Rami şi Hafez Makhlouf sunt verişorii preşedintelui sirian Bashar al-Assad. De-a lungul timpului toate companiile străine care voiau să intre pe piaţa din Siria trebuiau să obţină acordul lui Rami Makhlouf care controla sectoare strategice cum ar fi cel al petrolului sau telecomunicaţi ilor. Hafez Makhlouf, general în fruntea serviciilor de securitate siriene, a fost suspectat că îşi ajuta fratele pentru a-şi intimida rivalii în afaceri. Cei doi au făcut obiectul unor sancţiuni internaţionale pentru rolul jucat în reprimarea contestatarilor lui al-Assad. Havez şi-a pierdut postul în 2014 şi ar fi fugit în Belarus.

În 1998, Rami Makhlouf s-a folosit de Polter Investments Inc. pentru a investi în afeceri în domeniul telecomunicaţiilor, alături de parteneri iordanieni. În 2002, el a fost unul dintre fondatorii Syriatel, deţinând în nume personal 10% din capital, iar 63% prin Drex Technologies S.A, societate a sa înregistrată în Insulele Virgine Britanice. Rami Makhlouf a deschis conturi pentru Drex la HSBC, având la aceeaşi instituţie financiară conturi pentru Lorie Limited, Dorling International Limited şi Ramak Ltd., care avea acelaşi nume ca societatea sa din Siria, Ramak Contracting & Trading. La HSBC erau de asemenea conturile Cara Corporation, unde Rami Makhlouf era administrator, ale Seadale International Corporation, Eagle Trading & Contracting Limited, controlate de cei doi fraţi Makhlouf. În februarie 2011, angajaţii Mossack Fonseca au început vorbească despre suspiciunile de corupţie ce planau asupra familiei Makhlouf şi sancţiunile care fuseseră date deja de Trezoreria SUA. În iunie acelaşi an, Comisia de servicii financiare din Insulele Virgine a contactat firma din Panama privind o anchetă vizând Drex Technologies S.A., care era acuzată de spălare de bani.

Tatăl lui David Cameron

În datele Mossack Fonseca apare şi numele lui Ian Cameron, tată actualului premier al Marii Britanii. Ian Cameron a ajutat la înfiinţarea şi dezvoltarea Blairmore Holdings Inc. în Panama, în 1982, şi a fost implicat fondul de investiţii până la moartea sa în 2010. Cu toate acestea el nu apare ca director al holdingului până în 1989. Off-shore-ul le folosea investitorilor la fentarea plăţii taxelor şi era evaluat în 1998 la 20 de milioane de dolari.

Copiii fostului preşedinte al Egiptului, Hosni Mubarak

Alaa Moubarak este fiul fostului preşedinte al Egiptului, Hosni Mubarak. În aprilie 2011, la două luni de la îndepărtarea de la putere Mubarak, cei doi fii ai săi, Alaa şi Gamal, au fost încarceraţi. În mai 2015 ei au fost condamnaţi la trei ani de închisoare pentru deturnarea a milioane de dolari din fonduri publice pentru a finanţa renovarea palatului prezidenţial.

În documentele Mossack Fonseca, Alaa Mubarak figurează ca fiind deţinător al Pan World Investments Inc., societate înfiinţată în Insulele Virgine Britanice şi administrate prin Credit Suisse. În 2011, autorităţile au cerut Mossack Fonseca să îngheţe activele firmei, potrivit unei decizii europene. În 2013, Mossack Fonseca a fost amendată pentru că a „omis" menţionarea lui Alaa Mubarak în categoria „clienţilor cu risc ridicat". Cabinetul de avocatură a recunoscut că procedurile sale au avut grave deficienţe, iar Alaa nu a putut fi identificat la timp. În 2014, o a doua agenţie a deschis o anchetă în cazul Mubarak şi Pan Word Invest. Susţinând că au un control limitat asupra societăţii, cabinetul de avocatură panamez a renunţat să o mai reprezinte, în aprilie 2015.

Consilierul personal al Regelui Marocului

Omul de afaceri Mounir Majidi a devenit, în 2000, secretarul personal al regelui Mohammed VI al Marocului. Doi ani mai târziu el a fost numit la conducerea Siger, holdingul deţinut de familia regală care are interese în sectoarele minier, agroalimentar şi telecomunicaţiilor.

În martie 2006, Mounir Majidi a fost numit mandatar al SMCD Limited, societate înfiinţată în Insulele Virgine Britanice cu un an mai devreme. În ianuarie 2006, el a autorizat cumpărarea unei goelete de lux, Aquarius W, fabricate în 1930. După această tranzacţie, nava a fost înregistrată ăn Maroc şi redenumită El Boughaz I. Ea aparţine regelui. SMCD Limited a fost folosită pentru a acorda un împrumut în scopuri necunoscute unei societăţi din Luxemburg, , Logimed Investments Co. SARL, înainte de a intra în lichidare în 2013. Mounir Majidi a fost unul dintre administratorii unei alte societăţi luxemburgheze, Immobilière Orion S.A., care a împrumutat 42 de milioane de dolari, în 2003, unei firme înregistrate prin cabinetul Mossack Fonseca, pentru cumpărarea şi renovarea unui apartament de lux în Paris. Nu se stie cine a fost proprietarul companiei care a împrumutat banii.

Copiii premierului Pakistanului, Nawaz Sharif

Familia premierului pakistanez Nawaz Sharif, în special trei dintre cei patru copii ai săi - Mariam, Hasan şi Hussain - a fost una controversată de-a lugul timpului din cauza numeroaselor afaceri în industria siderurgică, a zahărului, hârtiei, dar şi a numeroaselor proprietăţi pe care le deţine în străinătate. În diferite perioade, în funcţie de partidul aflat la putere, familia Sharif, una dintre cele mai bogate din Pakistan, a fost acuzată de corupţie, deţinere de bunuri ilicite, evaziune fiscală şi spălare de bani. Condamnaţi, dar şi achitaţi în unele cazuri, Mariam, Hussainn şi tatăl lor au trebuit să plece în exil în Arabia Saudită. Hasan, care s-a stabilit la Londra de 16 ani, conduce afacerile familiei din străinătate, în vreme ce Mariam pare interesată de a prelua partidul tatălui său.

Mariam, Hasan şi Hussain au fost proprietari sau au controlat mai multe societăţi din paradisuri fiscale. Mariam Safdar a deţinut Nielsen Enterprises Limited şi Nescoll Limited, societăţi din Insulele Virgine. În iulie 2014, cele două societăţi şi-au schimbat reprezentantul.

Mossack Fonseca ştia că Mariam Safdar era fiica lui Nawaz Sharif, o personalitate publică „expusă" şi s-a angajat să controleze activităţile de două ori pe an începând cu iulie 2012.

Hasan Nawaz Sharif deţinea Hangon Property Holdings Limited, societate care a cumpărat în 2007 compania liberiană Cascon Holdings Establishment Limited. Mossack Fonseca a pus capăt colaborării cu Hangon invocând expunerea lui Hasan Nawaz Sharif.

Fiul fostului preşedinte al Ghanei, John Agyekum Kufor

John Addo Kufuor este fiul cel mare al fostului preşedinte al statul Ghana, John Agyekum Kufor, care a condus ţara între anii 2001-2009. Contabil instruit, acesta a lucrat în industria hotelieră. În anul 2005 a fost acuzat de presa din Ghana că ar fi câştigat contracte cu statul prin conexiuni cu tatăl său. O comisie oficială a decis însă mai târziu că acuzaţiile sunt nefondate.

În interiorul bazei de date a Mossack Fonseca apare cu un cont bancar în valoare de 75.000 de dolari, pentru el şi mama sa.

La începutul anului 2001, când tatăl său şi-a început mandatul, Kufuor a hotărât ca Mossack Fonseca să se ocupe de gestionarea Excel 2000 Trust. Mai târziu, controla un cont bancar în Panama, în valoare de 75.000 de dolari. Theresa Kufuor, prima doamnă de la acea vreme şi mama sa, a fost şi ea printre beneficiari.

În 2010, un angajat al biroului de conformitate Mossack Fonseca din Insulele Virgine Britanice a sugerat că "din cauza problemelor aparente privind corupţia din jurul lui Kuffour, n-ar trebui să-l mai avem drept client sau să continuăm afacerile cu el". Tot în 2010, Kuffour a cerut celor de la Mossack Fonseca să închidă firma.

Documentele arată de asemenea conexiuni ale lui Kuffour în BVI prin Fordiant Ltd şi Stamford International Investments Limited, ambele înregistrate în perioada 2004-2007, când tatăl său era preşedinte.

Fiul premierului Malaeziei, Najib Abdul Razak

Mohd Nazifuddin bin Mohd Najib este fiul primului-ministru din Malaezia, Najib Abdul Razak. El a fost implicat în numeroase sectoare de afaceri, precum tehnologie, energie, finanţe sau transporturi. În 2015 a devenit preşedinte al Consiliului Olimpic din Malaezia. În acelaşi an, a negat acuzaţiile conform cărora ar fi implicat într-o operaţiune investiţională frauduloasă privind moneda digitală din Thailanda.

Nazifuddin şi-a apărat public tatăl în acest an, Najim Abdul Razak fiind acuzat că ar fi transferat ilegal 700 de milioane de dolari în contul personal.

În 2009 Nazifuddin a devenit unul dintre directorii Jay Marriot International Ltd., înregistrat de Mossack în Insulele Virgine Britanice. În 2012, împreună cu Megat Daniff Shahriman, un dezvoltator de afaceri, a devenit director al PCJ International Venture Limited, de asemenea înregistrată de Mossack Fonseca în BVI. Această firmă a fost declarată inactivă în 2013.

Secretarul preşedintelui Argentinei, Néstor Kirchner

Daniel Muñoz a fost secretar al preşedintelui Argentinei, Néstor Kirchner,ocupând de asemenea timp de doi ani funcţia de consilier al soţiei preşedintelui Cristina Férnandez de Kirchner, care a fost la rândul ei şefă a statului argentinian, între 2007 şi 2015.

În 2009 Muñoz a fost anchetat pentru îmbogăţire ilicită, anchetă care a fost ulterior abandonată. În 2013, conform presei locale, Muñoz ar fi facilitat transferul unor valize cu bani aparţinând preşedintelui Nestor Kirchner de la Buenos Aires la Santa Cruz. Acuzaţiile în legătură cu această anchetă au fost respinse în 2015, în lipsă de probe.

Muñoz şi soţia sa au avut legături cu Gold Black Limited, o companie înregistrată în BVI în 2010, având domeniu de activitate investiţiile imobiliare din Statele Unite. Originea fondurilor companiei era necunoscută, fiind descrise ca "economii personale". Unul dintre directori, Sergio Tadisco, a declarat pentru Canal Trece, că el era doar o marionetă pentru a ascunde adevăratul patronaj al companiei. În 2015, Muñoz şi soţia sa s-au numit acţionari cu 50% dintre acţiuni fiecare. Până în acel moment, Mossack Fonseca fusese agentul Gold Black. Doar trei săptămâni mai târziu, departamentul de verificare a conformităţii i-a propus demisia lui Muñoz după ce a de a descoperit conexiuni cu guvernul lui Nestor Kirchner. Demisia a intrat în vigoare în anul 2015.

Contractorul preşedintelui Mexicului

Juan Armando Hinojosa, numit „contractorul favorit" al preşedintelui mexican Enrique Peña Nieto, conduce un imperiu în valoare de 750 de milioane de dolari, din afaceri cu statul.

Controversele în legătură cu el au izbucnit în 2014, când prima doamnă şi fostul star de telenovele Angelica Rivera a vrut să cumpere un conac în valoare de 7 milioane de dolari, construit de una dintre firmele lui Hinojosa şi înregistrate pe numele acesteia.

Reacţionând la critici, Angelica Rivera a declarat că a obţinut un împrumut pe opt ani în valoare de 4 milioane de dolari de la una dintre firmele lui Hinojosa şi că a efectuat 30% din plată în 2012, din bani proprii, cu un an înainte ca soţul ei să ajungă preşedinte. În aceeaşi declaraţie, Rivera a promis că va vinde casa.

De-a lungul anului 2015, până la controversele privitoare la Casa Blanca, Mossack Fonseca l-a ajutat pe Hinoja să creeze trei trusturi prin care să preia nu mai puţin de 100 de milioane de dolari, deţinute anterior în bănci. Juan Hinojosa a fost principalul beneficiar al celor trei trusturi, controlate cu numele de către mama şi respectiv mama sa vitregă. Soţia şi copiii săi au fost numiţi beneficiari în cazul morţii sale. Reţeaua a fost una complexă, cu 9 entităţi înfiinţate în 3 zone diferite: Noua Zeelandă, Regatul Unit şi Olanda.

Sora fostului Rege al Spaniei

Pilar de Bourbon, sora mai mare a fostului rege Juan Carlos al Spaniei, s-a folosit de statutul său de Infantă a Spaniei şi ducesă de Badajoz pentru a strânge bani pentru asociaţii de caritate , dar pentru a se complace în marea sa pasiune: echitaţia. Ea a participat la concursuri de cai dresaţi pentru vânătoare , a condus Federaţia Internaţională Ecvestră şi a făcut parte din Comitetul Olimpic Internaţional, în cadrul căruia a luptat pentru menţinerea echitaţiei în programul Jocurilor Olimpice din 2012.

De asemenea, ea a supravegheat investiţiile familiei şi a strâns fonduri pentru asociaţia de caritate "Nuevo Futuro" care se ocupa de ajutorarea copiilor străzii. Totodată, Pilar de Bourbon a condus timp de doi ani şi federaţia asociaţiilor culturale "Europa Nostra" al cărei obiect de activitate îl constituie protecţia patrimoniului cultural european.

În dosarele Mossack Fonseca familia Infantei Spaniei apare ca implicată într-o companie offshore începând cu anii 70. În august 1974, Pilar de Bourbon devine preşedinte şi director al companiei panameze Delantera Financiera SA. În acelaşi timp, în actele celor de la Mossack Fonseca apare înregistrat, în funcţiile de secretar- trezorier şi director al companiei şi soţul său Luis Gomez-Acebo. Compania Delantera Financiera SA fusese înfinţată în Panama încă din mai 1969, se mai arată în documentele firmei de avocatură.

Din martie 1993 nici unul dintre ei nu mai apare, însă, în calitate de administrator al societăţii. Tot de la aceea data interesele acţionaritului anonim al Delantera Financiera SA vor fi reprezentate de firma de avocatură madrilenă Gomez-Acebo & Pombo Abogados. Acest cabinet de avocatură a fost fondat de cumnatul Infantei de Spania, Ignacio Gomez-Acebo. Anterior interesele legale ale companiei fuseseră reprezentate de cabinetul de avocatură londonez Timothy Lloyd. Astfel în 1993 Pilar de Bourbon apare pentru ultima oară, direct, ca deţinătoare a companiei offshore.

În iulie 2006, Bruno Alejandro Gomez-Acebo Borbon, fiul lui Pilar de Bourbon, devine director şi trezorier al companiei, funcţie pe care o va ocupa până la dizolvarea societăţii, în iunie 2014.

Jean-Claude N'Da Ametchi , bancherul fostului preşedinte al Coastei de Fildeş

În aprilie 2011, Uniunea Europeană impune sancţiuni împotriva bancherului ivorian , Jean-Claude N'Da Ametchi . Acesta era suspectat de participare la finanţarea " guvernului ilegal " al fostului preşedinte Laurent Gbagbo , care , a refuzat să recunoască înfrângerea în alegerile prezidenţiale din 2010 şi a declanşat un război civil în care au murit 3.000 de persoane . Arestat în aprilie 2011 , Laurent Gbagbo este deţinut, în prezent, de către Curtea Penală Internaţională pentru crime împotriva umanităţii . Înainte de arestarea sa , "guvernul ilegal" a naţionalizat sucursalele ivoriene ale băncilor străine care au fost închise în timpul crizei politice. Laurent Gbagbo l-a pus Jean - Claude n'da Ametchi şef al Băncii Internaţionale pentru Comerţ şi Industrie ( BICICI ) . Sancţiunile europene împotriva N'Da Ametchi au fost ridicate la începutul anului 2012 .

În dosarele Mossack Fonseca , N'Da Ametchi deţinea printr-o companie offshore un cont în Monaco şi activele societăţii Cadley House Ltd. Firma a fost creată în insulele Seychelles în 2006.

Capitalul său a fost realizat prin acţiuni la purtător. Acestă modalitate permite păstrarea anonimatului proprietarului, dar e-mailuri confirmă că societatea a aparţinut lui Jean-Claude N'Da Ametchi. Obiectul de activitate al companiei a fost "gestionarea bunurilor personale ... [şi] deţinerea de conturi bancare, în Principatul Monaco", conform dosarelor casei de avocatură.

Într-un e-mail trimis de N'Da Ametchi biroului Mossack Fonseca de la Geneva în 2011, omul de afaceri vorbea de o vânzare de active şi de un transfer de aproape 5000 de dolari.

În 2014, consilierii financiari ai lui N'Da Ametchi semnalau celor de la Mossack Fonseca că "beneficiarul nu doreşte să continue operaţiunile companiei şi vrea să o închidă", dar Cadley House era încă activă chiar şi în 2015.

Datele din e-mailuri nu indică dacă Mossack Fonseca a avut sau nu cunoştinţă de existenţa unor sancţiuni europene.

Nepotul preşedintelui sud-african

Clive Khulubuse Zuma este nepotul preşedintelui din Africa de Sud, Jacob Zuma. Un magnat din domeniul minier, Khulubuse Zuma a dus întotdeauna un stil de viaţă din care n-au lipsit fumul de trabuc şi maşinile de colecţie. În iunie 2015, un tribunal sud-african l-a găsit pe Zuma reponsabil de falimentul unei companii care se ocupa cu extragerea aurului, dar acesta a negat toate acuzaţiile.

Dosarele Mossack Fonseca arată că firma sa offshore a fost acuzată înţelegeri frauduloase privind vânzarea unor sonde de petrol.

Zuma a fost autorizat să reprezinte Caprikat Limited, una dintre cele două companii offshore care a obţinut terenuri petroliere prin procedure dubioase în Republica Democrată Congo. În vara lui 2010, pe măsură ce au apărut suspiciuni legate de achiziţii, autorităţile din Insulele Virgine Britanice au cerut Mossack Fonseca să ofere informaţii detaliate despre Zuma. În acelaşi an, Mossack Fonseca a decis, însă, să încheie orice legături cu aceste companii. Zuma şi reprezentanţii companiilor au respins acuzaţiile de încălcare a legii şi au pretins că tranzacţiile cu petrol erau „destul de atractive" pentru guvernul din Congo.

Văduva fostului dictator din Guineea

Mamadie Touré este văduva lui Lasana Conté, fostul dictator şi preşedintele din Guineea. Autorităţile americane bănuiesc că Touré ar fi primit mită 5,3 milioane de dolari pentru a ajuta o companie minieră să obţină dreptul de a exploata cel mai bogat zăcământ de minereu de fier din lume. În 2014, autorităţile din SUA au percheziţionat casa din Florida a lui Touré, confiscând bunuri, mobile pentru un restaurant şi o maşină de făcut îngheţată în valoare de peste un milion de dolari.

Documentele companiei Mossack Fonseca arată că firma offshore a derulat activităţi care coincid perfect cu atribuirea unui contract foarte disputat dinspre fostul său soţ.

Touré a semnat o procură pentru Matinda Partners&Co. Ltd., o companie înfiinţată în Insulele Virgine Britanice. În acelaşi an, aceasta a început relaţiile comerciale cu o companie de minerit, despre care autorităţile din Statele Unite cred că i-ar fi plătit 5,3 milioane de dolari pentru a ajuta la câştigarea unui contract de concesionare foarte râvnit, prin intervenţia la fostul său soţ, pe atunci preşedintele Lansana Conté. Anchetatorii arată că firma Matinda a fost un canal de transfer pentru o mare parte din suma plătită către Touré, iar aceasta a şi recunoscut, de altfel, că a primit mită pentru a-şi exercita influenţa asupra soţului său.