• Tweet

Februarie 1987. Pentru a urgenta achitarea datoriei externe, Comandantul Suprem al Armatei, Nicolae Ceaușescu ordonă românilor să scadă consumul national de energie electrică la nivel national cu 30 de procente. Ca urmare, la regimentul de protocol al Armatei a VI-a, UM 01278 poreclit și căsuța noastră, se dă stingerea din ce în ce mai devreme.

Compania a 5-a șoșoi (infanterie) se îndeletnicea cu lustruitul bocancilor pe platoul din mijlocul regimentului sub supravegherea gradaților Smeu și Munteanu. Sus, în dormitor, controlul Garnizoanei Cluj îl surprinde pe caporalul Ohanesian moțăind cu lumina aprinsă în dormitor. Un ordin scurt și gradații vinovați sunt băgați pe loc la arest, unde vor căra toată noaptea rahatul înghețat, scos din canale chiar în fața pavlioanelor militare. Un strat sănătos de o palmă, înghețat de gerul înțepător abătut asupra Clujului va fi dus de arestuiți la groapa de gunoi cu o capotă întoarsă de camion Carpați.

Dis-de-dimineață, arestul unității îi dă onorul comandantului Viorel Comânici, un politruc frustrat născut undeva în bătăturile Bacăului. Gradații arestuiți de abia se țin pe picioare, dar nu scapă din mâini pantalonii fără curea. Vestoanele lipsite de centura cu stema RSR sporesc parcă rușinea căprarilor aliniați în pragul porții. Pentru a da un exemplu drastic tuturor celor care mai au de gând să încalce ordinele Comandantului Suprem, Comânici îi degradează pe cei trei militari expuși oprobiului general fără cuc la bonetă pe platoul unității. Veșnicul căpitan îi va trimite pe nemernici la diribau" să vadă cât de greu se scoate cărbunele din mină".

Cu mina de cărbune nu s-a nimerit. O săptămână mai tărziu, cei trei asigurau tragerile de noapte din poligonul de la Florești, ronțăind în gerul pătrunzător slănina friptă la foc de vreascuri. Erau din nou gradați pentru că nu avea cine să preia contingentul de sclavi proaspăt aduși de la Ministerul de Interne (milițienii, trupele de securitate, pompierii și garda era necesară detașarea lor la MApN, altfel nu putea fi trimiși la munci agricole). Soldățime nouă, uniforme moderne, materiale subțiri, bocanci ușori fără șireturi și cu botul ușor ascuțit. Instrucție impecabilă. Închipuiți-vă 1500 de răcani aliniați pe platoul unității care la comanda: Puneți jos valizele ! produc un singur sunet - Poc!

Cum peste noapte efectivele unității militare se dublaseră, era nevoie de o nouă sală de mese. Așa că, în sarcina plutonului I al Companiei a V-a intrase pregătire celei de-a doua săli de mese pentru cei nou veniți. Deschiderea ușilor cantinei ne-a dezvăluit un peisaj selenar. Am aprins luminile de neon, descoperind o sală uriașă, părăsită din vremuri imemoriabile. Platforma inoxidabilă, unde soldatul împinge tava, părea neatinsă, iar mesele și scaunele strânse pe marginile sălii așteptau să fie băgate în seamă de cineva.

Insinctiv, trupeții plutonului simțeau că nu sunt singuri. Un dușman ascun era cu ochii pe ei. Totul în jur era acoperit cu un strat fin ca de grăunțe. Șobolani. Am închis cu grijă ușile cantinei și am dat drumul distracției. Vânătoarea începuse. Mopurile și măturile s-au dovedit ineficiente. Cuiburile de șobolani erau ascunse în platforma metalică. Fiecare ușiță culisantă dezvăluia familii întregi de șobolani cu puii așezați în mijloc și adulții pe margine. Nu făceam față invaziei. Am decis să aducem oale de zeci de litri de apă fiartă cu care am reușit să-i scoatem din toate cotloanele. Fiecare val încins scotea la iveală zeci de animale roșiatice, opărite, fără blană.

Încă un an căpitan pentru un "jmecher" timișorean

Mișcările de trupe nu s-au oprit aici. După campania agricolă, un nou contingent de decreței proaspăt recrutați avea să ne aducă în companie personaje exotice. Cel mai "jmecher" dintre aceștia era timișoreanul Iancu Dănuț. Fiul unei asistente medicale, Dănuț era în același timp și pila colonelului Caba șef se stat major la Garnizoană. Astfel, noul soldică evita cum știa el mai bine instrucția, făcându-și dușmani în rândul moldovenilor cu care a avut nu o dată ciocniri corp la corp. Mare futangiu în civilie, Dănuț era tare neliniștit, însoțindu-l pe Rizea, un țigan fioros din Ferentari ce purta brișca cu buton în șlițul pantalonilor, la concursurile nupțiale de ridicat valize pe organul erectil.

Cum deșteptările în plină noapte, alarmele și instrucția nu prea erau pe placul său, Dănuț își inventă o gâlmă la mâna stângă care l-a imobilizat mai întâi în dormitor, apoi, pe termen nelimitat în infirmerie, unde i s-a pierdut urma definitiv. Până într-o zi, când Dănuț fu ridicat din mijlocul platoului unității militare 01278 de organele de Miliție, împreună cu alți doi făptași de la unitatea de transmisiuni vecină. Au fost judecați cu celeritate pentru viol și au primit în ordine 6 ani, 6 ani și 7 ani de pușcărie. Cel mai mult a luat timișoreanul Dănuț, fiind organizatorul acțiunii. Mai târziu aveam să aflăm că, beneficiind de hainele civile, Dănuț, împreună cu prietenii săi făceau deseori raiduri nocturne prin barurile și discotecile clujene, de unde racolau căte ceva "de futut". Ghinionul lor. Într-o noapte, îmbibați în alcool, au făcut poștă la ieșirea din discotecă o țigancă tatuată și beată, care, surprinsă de barbat în toiul acțiunii a început să strige ca din gură de șarpe că este violată. Și gata pușcăria !

A fost un nou eveniment grav pentru Regimentul de Protocol UM 01278, motiv pentru care politrucul de la comandă, Viorel Comânici a mai îmbătrânit un an tot cu stelele de căpitan pe umeri. Pierduse gradul de maior și anul 1986, pentru că caporalul Verdeș de la Compania a 5-a Infanterie ajungea acasă în sicriu, fiind călcat de remorca plină a unui tractor la Cojocna, unde adormise într-un lan de porumb. Cazul instrumentat de procurorul militar Viorel Siserman l-a costat înaintarea în grad pe politrucul Comânici. Nicolae Ceaușescu aviza înaintarea în grad doar ofițerilor care nu aveau evenimente grave în unitățile de sub comandă. Se pare că, băcăuanul a recuperat întârzierile în numai câțiva ani după Revoluția din 1989, imediat ce a a ajuns la Bistrița cu tot cu rămașițele UM 01278.
Condamnarea lui Dănuț a coincis cu momentul în care s-a decis formarea unei noi companii de sprijin al infanteriei, un fel de semi-artilerie având în componență AG 9, Aruncătoare de 82 mm si 120 mm și rachete antitanc dirijate prin fir tip Fagot 9K111M.

Eduard Ovidiu Ohanesian