• Tweet

Taxa radio-TV, inclusă în abonamentul la energie electrică și dar si majorarea succesiva a acesteia de la 4 lei, la 6 lei, apoi la 8 lei este abuzivă, întrucât, conform procedurilor contractuale in vigoare, îi lipsește „factorul negociere" și este discriminatorie, aplicându-se diferentiat, atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, chiar dacă acestea nu au televizor.

Chiar si cei care incaseaza taxa pe factura de curent electric recunosc ca nu au de a face cu vreun contract cu beneficiarii, cu o taxa care ar fi fost impusa in urma unei negocieri, ci este vorba de o valoare impusa de guvern, societatea de electricitate fiind doar incasatorul, considerandu-se ca televizoarele si radiourile sunt alimentate cu curent electric.

Pe acest principiu ar fi posibil sa se introduca si o taxa pe numarul de computere ale unei persoane fizice sau societati, tinand cont ca sunt alimentate tot de la curent si pot fi folosite pentru a urmari live programe tv sau de radio. „Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice este una dintre societăţile mandatate să colecteze taxele radio şi TV şi să vireze contravaloarea acestor taxe în conturile beneficiarilor. Această activitate se desfăşoară în baza unui contract încheiat cu Societatea Română de Radiodifuziune, respectiv Societatea Română de Televiziune şi este reglementată prin două hotărâri de guvern şi anume HG 977/2003, respectiv HG 978/2003. Societatea de furnizare a energiei electrice nu a instituit aceste taxe şi, drept urmare, nu le stabileşte valoarea".

Taxa, cum spuneam, este discriminatorie, ea se aplica oricarui consumator de curent indiferent daca acesta are su nu televizor sau radio la acel punct de consum, aplicandu-se si firmelor si persoanelor fizice. Mai mult, chiar daca beneficiarii ar avea aparate de radio sau tv, nu se aplica functie de numarul acestora, si in niciun caz functie de programele vizionate. Exista multe persoane care nu urmaresc emisiunile postului public, nici de radio nici de tv. Cu toate acestea ele trebuie sa suporte taxa respectiva. In cazul altor posturi tv, de pilda, furnizorul de cablu este cel care plateste o taxa pentru transmiterea programelor, iar asta in cazul cand se negociaza o taxa.

Pentru televiziunile comerciale multe nu percep taxe intrucat se intretin din publicitate. Daca TVR nu ar avea deloc publicitate s-ar intelege ca ar trebui sa perceapa o taxa de la furnizorul de cablu. Apoi, tot furnizorul decide daca vrea sau nu sa plateasca aceasta taxa, iar daca nu vrea poate sa scoata TVR din grila, iar beneficiarii care doresc emisiunile posturilor publice sa se aboneze numai la furnizorii care au aceste programe in grila, asa cum se face cu celelalte posturi tv. Intrucat nu lasa liberul arbitru, ci este impusa prin hotarare de guvern, tuturor, este o taxa abuziva, discriminatorie, complet neconstitutionala si trebuie desfiintata in forma actuala.

Un proiect de lege aprobat de Camera Deputaţilor şi aflat în dezbatere la Senat ar putea elimina obligativitatea taxei şi pentru persoanele fizice. „Cetăţeanul are dreptul să îşi aleagă liber sursa de informare", se arată în motivarea proiectului. Televiziunea publică are un buget de 41 de milioane de euro în 2015, dar datoriile totale se apropie de 100 de milioane de euro.

Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV (art. 40, alin. 2-3) obligă persoanele fizice şi juridice să plătească aceste taxe „în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Persoanele fizi­ce pot fi scutite de plata taxei radio-tv dacă declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare radio/tv (art. 1). În schimb, persoanele juridice sunt obligate să plătească această taxă indiferent dacă deţin sau nu receptoare radio/tv. În două cazuri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a anulat taxele radio şi TV pentru firme (Decizia nr. 2012/9 aprilie 2009 şi Decizia nr. 607/3 februarie 2011). SRTV susţine că deciziile ÎCCJ nu anulează obligaţia firmelor de a plăti taxa TV, deoarece aceasta este instituită printr-o lege organi­că.

Printr-o decizie din 29 octombrie 2013, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat că dispoziţiile art. 40, alin. (3), din Legea nr. 41/1994 „sunt constituţionale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii". Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, taxa este definită ca suma plătită de o persoană fizică sau juridică „pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituţie publică ori un serviciu public". CCR a constatat că, „spre deosebire de impozit, în cazul taxelor beneficiarul este direct, astfel, cel care plăteşte taxa se va bucura în mod imediat de plata efectuată, primind serviciul solicitat".

Decizia CCR este în vigoare din 7 ianuarie 2014. Potrivit Constituţiei României (CR), „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice de la 45 de zile de la publicarea deciziei CCR dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei" (art. 147, alin. 1).

În 2014, un grup de senatori a propus modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV. Potrivit iniţiativei legislative, veni­turile proprii ale celor două so­cie­tăţi se asigură din „taxe pentru serviciul public de radiodifuziune şi de televiziune provenite de la abonaţii care au optat pentru aceste servicii" (alin. 1, lit. b). Tot acest articol modificat spune că „persoanele fizice cu domiciliul în România care au optat pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune, posesorii receptoarelor de radio şi de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, sunt obligaţi să plătească o taxă de abonament către serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune" (alin. 2).

„Astăzi piaţa audiovizualului este diversificată şi cetăţeanul are dreptul să îşi aleagă liber sursa de informare. Orice cetăţean care deţine aparate/dispozitive radio sau TV poate să dorească sau nu serviciile SRR şi SRTV", se arată în motivarea iniţiativei legislative. Proiectul de lege a fost adoptat tacit în Camera Deputaţilor (CD) şi a fost transmis Senatului (cameră decizională în această problemă), unde se află şi acum. În ciuda sumelor consistente strânse anual din taxa radio-tv, managementul SRR şi SRTV lasă de dorit. Spre exemplu, la sfârşitul anului 2014, SRTV înregistra datorii de 432 de milioane de lei (98,2 milioane de euro), iar bugetul pe 2015 se ridică la 41 de mili­oane de euro.

Exista insa si modalitati de evitare a taxei radio-tv, pe langa faptul ca anumite categorii sociale sunt scutite de lege. Toți consumatorii care refuză să mai plătească taxa radio-TV pot depune o plângere în instanță, prin care pot invoca aspectul de neconstituționalitate. Aceștia vor avea șanse de câștig, în condițiile în care deja există un precedent în acest sens.

În 2013, un proprietar de fabrică de confecții din Oradea a reușit să scape de plata taxei radio-TV, după ce timp de 4 ani s-a „luptat" cu statul. „Firma noastră nu-și plătește angajații că sa se uite la televizor. Fetele mai ascultă radioul, dar nu programele SRR", a declarat proprietarul. În urma judecății, instanța i-a dat acestuia câștig de cauză, după ce, în 2009, el a dat în judecată Guvernul, care, în urmă cu 10 ani, în 2003, a elaborat o ordonanță de urgență, prin care Electrica obliga consumatorii persoane juridice la plata lunară a unei taxe radio de 10 lei și a unei taxe TV de 50 de lei. În dosar au fost implicați Guvernul, Societatea Română de Televiziune și, în final, Electrica; ulterior au fost puse să plătească cheltuielile de judecată în acest caz.