E jale mare pe interneți...

• Tweet

Veștile de peste ocean i-au debusolat așa tare pe unii concetățeni că a început o jelanie de îți plânge sufletu'. Sau s-a lăsat o tăcere din aia grăitoare, după caz.

Cum adică bre își permite lumea să nu meargă în direcția în care vor ei? Adică cum, de unde pân-acu era înfrățire din aia gravă între neamuri, om cu câine, arab cu moldovean, acuma gata, trei să bage capu la pământ patru ani?

Păi da, pentru că, practic, se repetă povestea din 2016. Lumea poate nu își mai aduce aminte, dar și atunci, ca și acum, niște bule de pe internet care mâncau progresism cu găleata și credeau că lumea se oprește la tastatura lor, și-au luat o țeapă similară. Bașca n-au înțeles că, în general, în viață, una o atrage pe cealaltă, iar faptul că tu nu ai filtru personal are mereu efect în altă parte, pentru că, fuck it, cauzalitatea e rapidă în ziua de azi.

Ce e uimitor însă e că oamenii cu pricina - captivi, practic, într-o lume imaginară - pur și simplu nu pot concepe că pe pământ mai există și alți oameni care îndrăznesc să nu achieseze la idealurile lor. Cum frate, chiar e posibil ca oamenii să nu graviteze în jurul tău? Băi... da. Și nu doar asta, dar, ca să fiu finuț, nici nu îi interesează idealurile tale sau ale mele.

Asta ar fi una. A doua - Facebook nu doar că nu schimbă lumea, dar probabil că nici dacă ai vrea să mai strângi 100 de oameni ca să salvezi un parc de la betonare tot n-ai mai reuși cu el. Oamenii care schimbau cândva lucruri cu această platformă acum irelevantă (pentru așa ceva) sunt acum - myself included - moși și babe, mulți dintre ei prizonierii unui concept din psihologie pe care îl cunoaștem sub numele de puer aeternus.

Altfel, și atunci, în 2016, ca și acum, e o problemă de comunicare. Adică vârfu piramidei lu Maslow nu comunică cu baza, ceea ce, na, se va repeta le nesfârșit până când vor comunica, deci niciodată.

Iar, în fine, a treia și ultima - povestea, tot ca în 2016 (când la noi au fost doar alegeri parlamentare, dar e relevant), se va repeta la votul din România din 2024. Oameni care nu comunică decât între ei se vor uita la KPI și la algoritmi și vor deduce că lumea e într-un fel, dar vor descoperi că nu e. Doar că la ei acasă de data asta. Iar asta pentru că restul lumii, în impretinența ei, are tupeul să considere că alte lucruri sunt bune decât alea pe care le considerăm tu sau eu bune, și tot așa.

And so on and so on, and so forth, și la 2016 se va adăuga momentul 2024, apoi altul, și altul, și altul, și altul, chiar dacă Trump iese la pensie etc. etc. E trist, dar poate fi un bun studiu de caz pentru noua generație. Care generație nu e însă pe Facebook.

Luca Dinulescu