Scandal, noul sport național...

• Tweet

Am citit acum ce a spus Doina Melinte în interviul (sau declarație, ce-o fi fost) luat de Adevărul. Se vorbea, din ce am înțeles din context, despre starea de Cenușăreasă în care se află sportul românesc, unde cluburile sportive școlare sunt pe sponci și, colac peste pupăză, au mai apărut și belelele astea de jocuri pe tablete, pe telefoane, pe computere, pe play stations...

Vorbea, cred, în contextul medaliilor obținute la Paris2024, cum că n-ar trebui să ne îmbătăm cu apă rece și să credem că sportul stă de două ori mai bine decât acum 3 ani sau decât acum 7 ani, când la Tokyo și la Rio s-au câștigat doar 4 medalii olimpice, față de 8, mă rog, 9 - dacă contestația la contestație a americanilor nu va avea câștig de cauză - câte s-au luat la Paris. Eu cred că asta a vrut să spună Doina când a adus vorba de canotaj, care a contribuit cu 5 medalii la zestrea Team Romania. Că nu putem spune că și-a revenit sportul de performanță din România cu cele 5 bărci medaliate la Vaires sur Marne. Că nu e aceeași concurență? Că numărul de practicanți e diferit de la o disciplină la alta este adevărat. Dar chiar și la atletism au fost oportunități, în sensul acesta, al concurenței mai mici, de care unii au profitat la început, cum a fost, de pildă, introducerea probelor de prăjină la feminin sau cea de aruncarea ciocanului. Cine s-a mișcat repede atunci a fost în top. Dar după ce popularitatea a crescut a fost mai greu. La canotaj nu putem spune că se iau medalii ușor. Acolo, pe Olimpul canotorilor, mulți, puțini, cât or fi ei, se ajunge greu, se ajunge cu palmele însângerate, după unsprezece luni pe an de tras la galere, departe de casă...

Au fost multe, dar nu s-au luat ușor. Acolo însă, există o... rețetă, există o metodă care dă roade. Metoda care a dat roade și la gimnastică, în trecut. Sportivii pun între paranteze lumea mare, acceptând ca tot universul lor să fie barca (sau aparatele), sala de forță, cabinetul medical, cantina și patul de dormit. Zi după zi, lună după lună, an după an... Toți fac la fel, dar numai unii iau medalie. Numai unii sunt aplaudați, gratulați, decorați și sprijiniți în viață cu rente. Doina Melinte știe toate acestea, și de aceea nu cred în ruptul capului că a bagatelizat efortul canotorilor, rezultatele lor, ci cred că doar a vrut să spună, cum ziceam și la început, că nu și-a revenit sportul de performanță în România cu cele 5 medalii obținute de ei la Paris. Sportul are nevoie de infrastructură modernă la toate disciplinele, are nevoie de o bază mai largă de selecție, are nevoie de implicarea școlii și, evident, are nevoie de bugete generoase, dar care pot compensa alocări mult mai mari în domeniul medical, căci ne costă de trei ori mai puțin să rămânem sănătoși decât ne-ar costa să ne facem bine...

Așa că nu de scandal avem nevoie în sport, ci de soluții, de campioni care să conlucreze pentru a urni din loc vagoanele ruginite, căci, da, trenul nostru Olimpic nu doar cușetele regale ale canotajului le are... Dar cum nimeni nu mai citește, și, pe cale de consecință, tot mai puțini scriu despre sport, s-au scos vorbe din context și s-a dat totul pe scandal, că scandalul face audiență. Și, din păcate, a devenit noul nostru sport național...

Inocentiu Voinea