• Tweet

Un om de știință din Japonia a dezvoltat o tehnică care utilizează scanări cerebrale și inteligență artificială pentru a transforma imaginile mentale ale unei persoane în propoziții descriptive precise. Deși s-au înregistrat progrese în utilizarea scanărilor activității creierului pentru a traduce cuvintele pe care le gândim în text, transformarea imaginilor mentale complexe în limbaj s-a dovedit a fi o provocare, potrivit lui Tomoyasu Horikawa.

Cu toate acestea, noua metodă a lui Horikawa, cunoscută sub numele de „mind-captioning" (nr. subtitrarea gândurilor), funcționează utilizând inteligența artificială pentru a genera text descriptiv care reflectă informațiile din creier despre detalii vizuale, cum ar fi obiecte, locuri, acțiuni și evenimente, precum și relațiile dintre acestea. Horikawa, cercetător la Laboratoarele de Științe ale Comunicării ale companiei de telecomunicații NTT, situate în apropiere de Tokyo, a început prin a analiza activitatea cerebrală a patru bărbați și două femei, vorbitori nativi de japoneză cu vârste cuprinse între 22 și 37 de ani, scanându-le creierul în timp ce aceștia vizionau clipuri video.

Participanții au vizionat 2.180 de videoclipuri fără sunet, cu o durată de câteva secunde și cu conținut variat, incluzând obiecte, scene și acțiuni. Modele lingvistice de mari dimensiuni - sisteme generative de inteligență artificială antrenate pe seturi de date de mari dimensiuni - au preluat subtitrările clipurilor video și le-au transformat în secvențe de numere. Horikawa a antrenat modele separate și mai simple de inteligență artificială, cunoscute sub numele de „decodoare", pentru a corela activitatea cerebrală scanată legată de clipurile video cu secvențele numerice.

Apoi a folosit decodoarele pentru a interpreta activitatea cerebrală a participanților la studiu în timp ce aceștia vizionau sau își aminteau videoclipuri pe care inteligență artificială nu le întâlnise în timpul procesului de antrenare. A fost creat un alt algoritm pentru a genera progresiv secvențe de cuvinte care se potriveau cel mai bine cu activitatea cerebrală decodată. Pe măsură ce inteligență artificială a învățat din date, instrumentul de text descriptiv a devenit din ce în ce mai bun în utilizarea scanărilor cerebrale pentru a descrie videoclipurile pe care participanții le-au vizionat.

„Este doar un pas înainte în direcția a ceea ce, în opinia mea, putem numi în mod legitim citirea creierului sau citirea minții", a declarat pentru CNN Marcello Ienca, profesor de etică a inteligenței artificiale și neuroștiință la Universitatea Tehnică din München, Germania, și președinte ales al Societății Internaționale de Neuroetică. El nu a fost implicat în studiu. Modelul de inteligență artificială a generat text în limba engleză, chiar dacă participanții nu erau vorbitori nativi de engleză.

Metoda poate crea descrieri cuprinzătoare ale conținutului vizual, chiar și fără a utiliza activitatea din regiunile creierului legate de limbaj, sau „rețeaua lingvistică", a spus Horikawa, „indicând că această metodă poate fi utilizată chiar și atunci când cineva are leziuni în jurul rețelei lingvistice". Tehnologia ar putea fi utilizată pentru a ajuta persoanele cu afazie, care se confruntă cu dificultăți de exprimare lingvistică din cauza leziunilor din jurul rețelei lingvistice, sau cu scleroză laterală amiotrofică (SLA), o boală neurodegenerativă progresivă care afectează vorbirea, potrivit studiului.

„Cred că acest studiu deschide calea pentru unele intervenții profunde pentru persoanele care au dificultăți de comunicare, inclusiv persoanele autiste non-verbale", a spus psihologul Scott Barry Kaufman, lector la Barnard College din New York, care nu a fost implicat în studiu. Cu toate acestea, „trebuie să o folosim cu atenție și să ne asigurăm că nu suntem invazivi și că toată lumea este de acord cu aceasta", a declarat el.

Succesul acestei metode - care ar putea fi aplicată pentru a decoda gândurile sugarilor sau animalelor, sau conținutul viselor - „ridică probleme etice" în ceea ce privește confidențialitatea, cu posibilitatea dezvăluirii gândurilor private ale unei persoane înainte ca aceasta să le fi verbalizat, se arată în studiu. Dacă în viitor această tehnologie va fi utilizată de consumatori în alte scopuri decât cele biomedicale, „cred că aceasta este provocarea supremă în materie de confidențialitate", a declarat Ienca. El a adăugat că există multe companii, precum Neuralink, start-up-ul lui Elon Musk specializat în implanturi cerebrale, care fac declarații publice despre dezvoltarea în curând a implanturilor neuronale pentru populația generală.

„Dacă ajungem acolo, atunci trebuie să avem reguli foarte, foarte stricte în ceea ce privește acordarea accesului la mintea și creierul oamenilor", a spus Ienca, subliniind că creierul nostru conține „informații sensibile", precum „semnele demenței precoce, tulburărilor psihiatrice și depresiei". Un studiu publicat în revista Cell în august sugerează că „scurgerea" gândurilor private în timpul decodării ar putea fi prevenită printr-un mecanism în care utilizatorul se gândește la un anumit cuvânt cheie pentru a debloca instrumentul de decodare numai atunci când dorește acest lucru.

„Neuroștiința evoluează rapid și potențialul de asistență este enorm, dar protecția vieții private mentale și a libertății de gândire nu poate aștepta", a afirmat sociologul Łukasz Szoszkiewicz, profesor asistent la Universitatea Adam Mickiewicz din Polonia și director pentru afaceri europene la Fundația Neurorights din New York. „Ar trebui să tratăm datele neuronale ca fiind sensibile în mod implicit, să solicităm consimțământul explicit limitat la un scop și să acordăm prioritate procesării pe dispozitiv cu mecanisme de „deblocare" controlate de utilizator.

Dependența de inteligență artificială introduce provocări suplimentare în materie de reglementare și securitate cibernetică și subliniază necesitatea unui cadru juridic complementar, specific inteligenței artificiale", a declarat Szoszkiewicz, care nu a participat la studiu. Cu toate acestea, Horikawa a menționat că metoda utilizată în studiul său necesită colectarea unei cantități mari de date, cu cooperarea participanților activi.

Așadar, deși tehnologia este utilă pentru cercetarea neuroștiințifică, „nu este atât de precisă pentru utilizarea practică", a spus el. De asemenea, videoclipurile utilizate în studiu includeau scene tipice, de exemplu, un câine care mușcă un om, dar nu și scene mai neobișnuite, cum ar fi un om care mușcă un câine. Prin urmare, nu este încă clar dacă tehnica ar putea fi utilizată pentru a capta imagini mentale mai puțin previzibile. Ca urmare, „deși unele persoane ar putea fi îngrijorate că această tehnologie prezintă un risc serios pentru confidențialitatea mentală", în realitate, „abordarea actuală nu poate citi cu ușurință gândurile private ale unei persoane", a spus Horikawa.