Un alt fel de Matrix: Inteligența Artificilă bea apa potabilă a planetei. Pe lângă asta, se face vinovata de încălzirea globală viitoare cu peste 1 grad Celsius

Postat la: 02.12.2025 |

Au aparut din ce în ce mai multe îngrijorări despre faptul ca inteligenta artificială are un impact major asupra mediului. Pe langa faptul ca serverele si alte forme de stocare de informatii, precum si bateriile necesare robotilor umanoizi dotati cu AI aduc deja deservicii mediului prin poluare masivă, viitorele forme de energie pun probleme, fiind vorba de macro-centrale nucleare, extrem de periculoase.

Dar, de departe, cel mai interesant "atac" asupra naturii este faptul ca Inteligenta Artificilă ne "bea" apa potabilă a planetei. Un studiu din 2023 arată că o simplă conversație cu un model AI consumă, indirect, apa necesară răcirii serverelor - aproximativ cât conținutul unei sticle. Conform acelorași cercetări, doar antrenarea modelului GPT-3 a implicat peste 5,4 milioane de litri de apă. Se estimează că GPT-5 a consumat pe antrenamente cel putin dublu, iar utilizarea acestei inteligente a OpenAI a consumat deja un miliard de litri de apă potabilă (racirea are nevoie de apă purificată). Daca punem la socoteală că Gemini, Grok, DeepSeek etc. - primele zece pe plan global - urmeaza la mici diferente in spatele Chat GPT, atunci vorbim de o estimare a consumului a peste 10 miliarde de litri de apă. Adică 0,01 kilometri cubi de apă.

Se estimează ca până în 2030 să se ajungă la 1 km cub anual, urmând ca până în 2050 dacă se păstrează trendurile să se ajungă la 1.000 de km cubi anual, odată cu dezvoltarea vitezelor procesoarelor și extinderii serverelor, precum și răcirea centralelor de energie electrică. Adică aproape o treime din cât consumă toate persoanele de pe planetă pentru a bea, a se spăla, sau alte activități casnice. Dacă și populația planetei crește iar apă rămâne limitată se pune problema ca AI va "bea" din apa oamenilor, iar unii vor muri de sete. Firește, apa aceasta despre care vorbim ca o consuma AI nu s-a volatilizat, ci este captivă în sistemele de răcire. Iar cifrele cresc pe masură ce se dezvoltă capacitățile de stocare și implicit de răcire a serverelor.

Sigur, la câtă apă există pe planetă pare puțin acum. Omenirea consuma anual 3.600 de kilometri cubi de apă potabilă (care reprezintă 2,5% din totalul de apă planetar - restul fiind apă sărată, apă din atmosferă, apă stocată în plante sau în organisme bilologice). Pe de altă parte, degajarea de căldură de la procesele de răcire va conduce într-un viitor apropiat la creșterea încălzirii globale cu 1-1,2 grade Celsius, ceea ce va duce și la topirii unei parti a ghețarilor, adică un aport de apă dulce în mari, oceane, dar și în atmosferă, ceea ce va aduce o cantitate de apă dulce suplimentară.

Chestiunea este, însă, mult mai amplă, întrucât se presupune că într-un viitor estimat la 10-15 ani, mare parte din supercomputerele și serverele folosite de AI vor fi cuantice, iar acestea au nevoie de capabilitați de răcire de o sută de ori mai mari, ele lucrând la temperaturi la care are loc superconductibilitatea. Intr-un astfel de viitor oamenii chiar nu vor mai avea ce să bea, dimpotrivă, apa stocată în organisme biologice (apă pură) să fie "cultivată" de AI pentru supraviețuire, caz în care chiar ca am fi ca în filmul Matrix, numai că mașinile nu ne-ar cultiva numai pentru energie, ca pe niște baterii, dar și pentru apă. Pentru activiștii preocupați de sustenabilitate, astfel de estimări pun sub semnul întrebării „costul real" al fiecarei interacțiuni digitale.