Adrian Botez, zis Tâţă, liderul Academiei Infractorilor, condamnat la 30 de ani de închisoare

• Tweet

Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe liderul grupării „Academia infractorilor", Adrian Botez, zis Ţâţă, la 30 de ani de închisoare cu executare fiind găsit vinovat de comiterea a 25 de de infracţiuni. De asemenea, acesta mai trebuie să plătească suma de un milion de lei care reprezintă cheltuieli judiciare. Decizia nu este însă definitivă.

Tribunalului Bucureşti a stabilit că vechiul Cod Penal îi este mai favorabil lui Botez, astfel că acesta a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru 24 de fapte de instigare la tâlhărie în formă continuată, respectiv la 6 ani de închisoare cu executare pentru instigarea la furt calificat, pentru fapta comisă în Andorra, pe 5 aprilie 2011, la 3 ani şi 4 luni de închisoare pentru constituirea unui grup infracţional organizat, în stare de recidivă, la 6 ani şi 8 luni pentru instigare la tâlhărie calificată, pentru fapta din decembrie 2015, din Milano. Totodată, Botez a mai fost condamnat la 3 ani şi 4 luni de închisoare pentru instigare la tâlhărie calificată comisă în stare de recidivă, faptă care a rămas în faza tentativei, în Aarhus-Danemarca, pe 10 aprilie 2015. Instanţa a contopit toate aceste pedepse, iar în final a stabilit ca Botez să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani de închisoare, la care a adăugat spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 ani, 5 luni şi 10 zile, rezultând 22 de ani, 5 luni şi 10 zile de închisoare.

De asemenea, magistraţii au mai adăugat la această pedeapsă şi la restul de pedeapsă de 12 ani de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată printr-o sentinţă penală mai veche a Tribunalului Bacău, rezultând astfel o pedeapsă de 34 de ani, 4 luni şi 10 zile de închisoare. Pedeapsa rezultantă finală a fost stabilită de judecător la 30 de ani de închisoare, „cuantum redus la maximul general al pedepsei închisorii în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate". Din această pedeapsă, Tribunalul Bucureşti a scăzut perioada în care Adrian Botez a fost în arest preventiv şi a stabilit ca lui Botez să îi fie recoltate probe biologice pentru introducerea profilului său genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare. În final, instanţa a stabilit ca Botez să plătească un milion de lei cheltuieli judiciare către statul român.

18 persoane, trimise în judecată În octombrie 2015, 18 membri din reţeaua criminală autointitulată "Academia Infractorilor Români", specializată în jafuri armate la magazine de lux din Europa, au fost trimişi în judecată de DIICOT. Concret, au fost deferiţi justiţiei pentru constituire, aderare şi sprijinire de grup infracţional organizat, instigare şi complicitate la tâlhărie calificată, instigare la furt calificat, favorizarea făptuitorului şi tăinuire următoaree persoane: Adrian Botez (fost Lazăr), Vasilică Popa (fost Purice), Florin Savu, Andreea Niţă, Gabriela Chirilă, Alexandra Gheorghiu, Adolf Gliga, Cosmin Munteanu, Alexandru Pădurean, Constantin Mihai, Daniel Diţă, Bogdan Movilă, Ionuţ Ispas, Andrei Rusu, Constantin Bostan, Alexandru Martiniuc, Adrian Chindea, Laurenţiu Ursu.

Potrivit procurorilor DIICOT, gruparea criminală avea următorul modus operandi: într-o primă fază, membrii din eşaloanele superioare punctau potenţiali membrii executanţi, tineri, cu sau fără antecedente penale, din mediul urban ori rural al întregului judeţ Neamţ, pe care sub imperiul notorietăţii obţinute de liderul Adrian Marin Botez, zis „Ţâţă" în zonă, dar şi inoculând ideea unui câştig material substanţial, îi convingeau să se alăture acestei grupări, dându-le ulterior chiar posibilitatea de a alege să rămână în cadrul grupării după o perioadă de probă.

Conform regulamentului această perioadă putea dura în funcţie de aptitudini între o lună şi un an. Din probele administrate a rezultat că aceste „case de antrenament" aveau ferestrele acoperite pe interior cu folie neagră, lipită cu bandă adezivă, pentru a asigura deplina conspirativitate, iar înainte de a începe, în primele zile, fiecare membru era amprentat cu o tuşieră conform procedurilor poliţieneşti, îi erau făcute fotografii, faţă/profil, i se luau probe biologice din cavitatea bucală şi fire de păr (recoltare ADN), toate acestea fiind sigilate în punguţe de plastic şi anexate unui dosar complet, deschis pentru fiecare nou membru, în care erau trecute toate datele fiecăruia, rudele, prietenii, persoanele iubite, cazierul, comportamentul avut în eventualele anchete penale anterioare. Botez nota ulterior în dosarul fiecăruia impresia generală pe care i-o dădea noul membru. Toate acestea se derulau de faţă cu toţi membrii, nu separat cu fiecare, notează anchetatorii.

Mai mulţi martori, foşti soldaţi în cadrul „Academiei Infractorilor Români", o parte dintre aceştia au dat declaraţii cu identitate ascunsă, au povestit cum era traiul în vilele unde se făcea antrenament. Astfel, în declaraţia martorului ameninţat se arată că: „De cum am intrat, Ţâţă a început să ne bată dându-ne câţiva pumni pe rând, la fiecare. Era ca un fel de iniţiere, pentru a vedea cât ţinem la bătaie. După aceea am aflat întreg regulamentul organizaţiei lui, Regulamentul mare. Regulile stabilite de Ţâţă erau nu doar stricte, ci şi scrise. Acestea sunau ca un cod militar, în care era impus respectul faţă de şef, faţă de fete şi de cei vechi, supunerea şi loialitatea faţă de grup, reguli privind modul de acţiune la faptă şi conduita în cazul în care ai fi fost prins. Nu aveam voie să accesăm internetul, nu aveam voie să folosim telefoane mobile, nu aveam voie să vorbim între noi la fapte, nu aveam voie să vorbim la anchetă, trebuia să învăţăm nişte porecle".

„Ni s-a explicat şi ni s-a cerut de către Ţâţă să respectăm regula celor 3 maimuţe: Nu văd, nu aud, nu vorbesc! Abia atunci am aflat că vom sparge magazine cu bijuterii din aur. Ne-a spus cum el cu vechea sa grupare, aflată acum parţial în spatele gratiilor dădeau spargeri pe timp de noapte, prin efracţie la bijuterii din statele vest europene, chiar şi el participând la asemenea fapte. Urma ca şi noi să facem acelaşi lucru sau cel puţin aşa am crezut eu iniţial, după aceea am aflat că erau de fapt jafuri în plină zi, de la magazine de bijuterii scumpe. Ulterior, am realizat că Ţâţă făcea tot posibilul să „te lege" de grup, în sensul că neavând încredere în membrii noi, încerca să implice noul venit într-o faptă în care să-l lase cât mai expus, pentru a fi uşor şantajabil".

Această declaraţie se coroborează şi cu declaraţia unui martor ameninţat, care fusese recent recrutat ca soldat: „Când am urcat la etaj, am observat că toate geamurile aveau lipite cu bandă adezivă maro, o folie neagră, astfel încât nu se vedea afară. Băieţii au dormit pe saltelele gonflabile aflate la cele două etaje, iar fetele şi Adrian au rămas la parter pe canapeaua aceea mare. Pe mine nu m-a băgat nimeni în seamă. După un sfert de oră, toţi băieţii au plecat din casă, ca şi fata blondă care mă condusese mine în camera de la etaj ea fiind cea trimisă la şcoală, iar eu am rămas cu Adrian şi celelalte două fete acasă. Cât timp m-am aflat în această vilă, l-am văzut pe Adrian, zis Şeful, vorbind la telefoane mobile, Nokia 1100, din acelea cu lanternă, pe care le folosea pentru o singură convorbire, după care le distrugea spărgându-le de gresie, cu tot cu cartelă, iar dacă aceasta rămânea intactă o rupea în bucăţele".

În cursul urmăririi penale s-au administrat probatorii care au demonstrat legătura între 29 de infracţiuni, dintre care 27 de tâlhărie sau tentative de tâlhărie, comise în Marea Britanie, Belgia, Italia, Franţa, Germania, Austria şi Danemarca, alte două fiind infracţiuni de furt calificat comise în Andora şi Marea Britanie. Anchetatorii prezintă, în rechizitoriul trimis instanţei, tâlhăriile comise de membrii grupării, dintre care: în 8 mai 2012, Rotterdam, Olanda; în 15 februarie 2013, orele 18.20, Milano, Italia; 21 mai 2013, orele 11.35, Milano; 1 decembrie 2014, orele 18.15, Milano; 4 octombrie 2013, Paris, Franţa; 28 martie 2012, orele 11.45, în Londra, Marea Britanie; 5 aprilie 2012, orele 11.45, Londra; 25 august 2012, orele 11.20, Marea Britanie. Membrii grupării ar fi produs un prejudiciu de 8.452.667 de euro.