Poezie în ADN. Un vers a fost codificat într-o „bacterie nemuritoare"

Postat la: 10.08.2025 |

Un poet canadian și o ingineră americană au reușit să integreze poezie într-unul dintre cele mai rezistente organisme cunoscute pe Pământ. Proiectul experimental, care combină arta și biotehnologia, constă în codificarea unui poem în ADN-ul bacteriei Deinococcus radiodurans, cunoscută și sub numele de „bacteria Conan", pentru capacitatea sa remarcabilă de a supraviețui în condiții extreme.

Potrivit publicației Phys.org, poetul Christian Bök și cercetătoarea Lydia Contreras de la Universitatea Texas din Austin au creat un sistem genetic în care versurile poeziei Orpheus sunt inscripționate direct în codul bacteriei. La activare, bacteria sintetizează o proteină care conține un al doilea poem - Eurydice - generând un semnal fluorescent roșu, în ton cu tematica lirică a textului.

Experimentul, descris în noua carte a lui Bök, The Xenotext: Book 2, explorează ideea utilizării vieții microbiene ca formă de arhivare durabilă a culturii umane. Prima parte a proiectului, publicată în 2015, a demonstrat că e posibil să stochezi informații poetice în organisme vii, însă fără nivelul de rezistență oferit de Deinococcus radiodurans.

„Am creat foarte puține lucruri care pot supraviețui Soarelui", a declarat Bök. „Această lucrare este un gest simbolic - un mod de a arăta că putem construi tehnologii capabile să păstreze mesaje dincolo de durata civilizației noastre."

Miza tehnică a fost semnificativă. Codificarea genetică a unui poem nu este un proces trivial: organismul gazdă trebuie să accepte și să integreze informația fără ca aceasta să îi afecteze funcțiile esențiale. Au fost necesari ani de încercări și ajustări pentru ca proiectul să devină funcțional.

Pentru a realiza transferul poetic, Bök a creat un cifru în care fiecare literă este corelată cu o altă literă - de exemplu, A cu T, N cu H, Y cu E - asigurând astfel o simetrie perfectă între cele două poeme. Procesul de redactare a celor două texte a durat patru ani, iar poetul a petrecut ulterior ani suplimentari învățând noțiuni de biologie sintetică și programare pentru a convinge cercetători să i se alăture.

Colaborarea cu Contreras a început cu un simplu e-mail, dar s-a transformat într-un parteneriat științific pe termen lung. Cercetătoarea subliniază importanța proiectului și dincolo de dimensiunea sa artistică:

„Este o demonstrație filosofică a modului în care pot fi combinate limbajul genetic și cel uman. Ne arată că organismele vii pot deveni arhivari ai informației și sugerează aplicații viitoare în arhivarea datelor, construcții autoregenerative și chiar mesaje pentru civilizații viitoare."

Raportul vine în contextul unor preocupări globale tot mai mari privind sustenabilitatea și protecția mediului. Recent, Germania a clasificat acidul trifluoroacetic - un compus chimic persistent asociat cu riscuri reproductive - ca substanță toxică, în cadrul unei inițiative europene mai largi de reglementare a așa-numiților „poluanți eterni".