Drama unei familii lovite de COVID-19. Niciun membru n-a scapat!

Postat la: 21.10.2020 |

Drama unei familii lovite de COVID-19. Niciun membru n-a scapat!

Un caz care ar trebui să dea de gândit și celor care nu cred în existența coronavirusului. Mariana Mihai din Timișoara povestește pe facebook drama familiei sale, crunt lovită de flagel.

"Prezentare de caz... am avut Covid-19, azi este ziua 14 de la debut și sunt în sfârșit bine! M-am infectat de la mama mea, servind o felie de tort de ziua ei, 5 minute am fost ambele fără mască iar ea era presimptomatică. Purtam mereu mască, să o protejez... Mama a luat de la o persoană cu care a călătorit în mașină și nu au purtat mască... Mama, diabetică, hipertensivă, cu SAOS, este încă internată, a trecut prin zile critice cu SaO2 de 80-85%... Eu m-am îmbolnăvit la 7 zile de la contactul cu ea.

După încă 3 zile, a devenit simptomatic copilul nostru de 4 ani, apoi după alte două zile soțul meu, ca într-un joc absurd de popice... de sâmbătă și tatăl meu este internat cu Covid... (debut la 11 zile de la ultimul contact cu mama!). La mine boala a debutat cu tuse seacă, care a durat două zile, apoi a continuat cu stare generală alterată, subfebrilități (nu am depășit 37,5 dar diferența în starea generală s-a simțit la doua zecimi de grad, la 37,2 nu puteam sta în picioare iar la 37 făceam treaba prin casa). Acest virus are ca țintă endoteliul vascular, cu siguranță, am simțit-o pe pielea mea. Am dezvoltat un fel de alergie la detergent și dezinfectanți (pete eritematoase palmare), virusul ajunge peste tot, in toate vasele din organism. Am experimentat spasm carpal și tarsian, fasciculații musculare, astenie musculară extremă, stări de agitație inexplicabile, apăsare retrosternală, palpitații cu ritm regulat.

În ziua 7 (zilele 5-8 sau după alții 5-10 sunt critice) am dezvoltat o stare de confuzie cu pierderi ale memoriei de scurtă durată (în absența febrei) m-am speriat și mi-am crescut doza de anticoagulant de la profilactică la anticoagulantă. În aceeași zi am experimentat și saturatii în jur de 90-93%, cu senzație de restricție toracica și a reapărut tusea. Din ziua 8 am pierdut gustul și mirosul și a apărut diareea și greața. O diaree interesantă, capricioasă, 1 sau 2 scaune pe zi, care a continuat până în ziua 13, cu pauze de câte o zi între episoadele diareice. În zilele 8-10 am prezentat tuse mai frecventă, junghi toracic bazal stânga posterior, auscultatoric fără raluri, nu știu ce semnificație a avut și cred că nici nu vreau să știu. În ziua 12 m-am simțit din nou foarte rău, cu palpitații intense la o FC de 65, cu apăsare retrosternală și tuse relativ frecventă, seacă. În zilele în care aveam diaree mă simțeam mai bine respirator. Toate simptomele, dar absolut toate, se ameliorau la mișcare. Astenia musculară (la ridicatul din pat abia puteam să pășesc), dispărea dacă mergeam 30 de minute prin casă, tusea era mai rară, starea generală se ameliora net.

Norocul nostru ca nu am avut timp să stăm, a trebuit să avem grijă de copii. Cred că într-adevăr acest virus face microtromboze vasculare peste tot, mă refer la cei cu forme medii de boală, cum am avut eu. Cei asimptomatici sau cu forme ușoare probabil că nu. Cred că acest virus este aproape un barometru al disfuncției endoteliale a fiecăruia. Agravează disfuncția endotelială. Un oportunist mizerabil care lovește punctele slabe. Eu ma voi anticoagula minim 3 luni. Am trecut prin stări de anxietate extremă, atacuri de panică ce mă trezeau noaptea din somn, mereu mă rugam să nu ajungem eu și soțul meu în spital, ce s-ar întâmpla cu copiii, ce va fi cu mama... a fost teribil și foarte greu de îndurat, număram zilele de boală, așteptând sa treacă cele critice. Senzația a fost de luptă cu ceva necunoscut, nu știam să interpretez simptomele, care veneau în valuri, ce-i drept rapid remisive, apoi începeau din nou. Cel mai greu a fost seara și noaptea... cel mic a trecut ușor peste, soțul este aproape bine, copilul cel mare, 11 ani, nu a avut simptome. Mama este bine și ea... acum avem emoții cu tatăl meu. Va fi bine, trebuie sa fie bine!

Aceste rânduri le-am scris în urmă cu două săptămâni... între timp cu toții suntem bine. Stați departe de aceasta boală, fiți între cei 30% care nu o vor face! Multă sănătate! Voi pune și tratamentul pe care l-am luat eu și soțul meu la domiciliu," a scris Mariana Mihai pe pagina sa de socializare.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Drama unei familii lovite de COVID-19. Niciun membru n-a scapat!

Postat la: 21.10.2020 |

0

Un caz care ar trebui să dea de gândit și celor care nu cred în existența coronavirusului. Mariana Mihai din Timișoara povestește pe facebook drama familiei sale, crunt lovită de flagel.

"Prezentare de caz... am avut Covid-19, azi este ziua 14 de la debut și sunt în sfârșit bine! M-am infectat de la mama mea, servind o felie de tort de ziua ei, 5 minute am fost ambele fără mască iar ea era presimptomatică. Purtam mereu mască, să o protejez... Mama a luat de la o persoană cu care a călătorit în mașină și nu au purtat mască... Mama, diabetică, hipertensivă, cu SAOS, este încă internată, a trecut prin zile critice cu SaO2 de 80-85%... Eu m-am îmbolnăvit la 7 zile de la contactul cu ea.

După încă 3 zile, a devenit simptomatic copilul nostru de 4 ani, apoi după alte două zile soțul meu, ca într-un joc absurd de popice... de sâmbătă și tatăl meu este internat cu Covid... (debut la 11 zile de la ultimul contact cu mama!). La mine boala a debutat cu tuse seacă, care a durat două zile, apoi a continuat cu stare generală alterată, subfebrilități (nu am depășit 37,5 dar diferența în starea generală s-a simțit la doua zecimi de grad, la 37,2 nu puteam sta în picioare iar la 37 făceam treaba prin casa). Acest virus are ca țintă endoteliul vascular, cu siguranță, am simțit-o pe pielea mea. Am dezvoltat un fel de alergie la detergent și dezinfectanți (pete eritematoase palmare), virusul ajunge peste tot, in toate vasele din organism. Am experimentat spasm carpal și tarsian, fasciculații musculare, astenie musculară extremă, stări de agitație inexplicabile, apăsare retrosternală, palpitații cu ritm regulat.

În ziua 7 (zilele 5-8 sau după alții 5-10 sunt critice) am dezvoltat o stare de confuzie cu pierderi ale memoriei de scurtă durată (în absența febrei) m-am speriat și mi-am crescut doza de anticoagulant de la profilactică la anticoagulantă. În aceeași zi am experimentat și saturatii în jur de 90-93%, cu senzație de restricție toracica și a reapărut tusea. Din ziua 8 am pierdut gustul și mirosul și a apărut diareea și greața. O diaree interesantă, capricioasă, 1 sau 2 scaune pe zi, care a continuat până în ziua 13, cu pauze de câte o zi între episoadele diareice. În zilele 8-10 am prezentat tuse mai frecventă, junghi toracic bazal stânga posterior, auscultatoric fără raluri, nu știu ce semnificație a avut și cred că nici nu vreau să știu. În ziua 12 m-am simțit din nou foarte rău, cu palpitații intense la o FC de 65, cu apăsare retrosternală și tuse relativ frecventă, seacă. În zilele în care aveam diaree mă simțeam mai bine respirator. Toate simptomele, dar absolut toate, se ameliorau la mișcare. Astenia musculară (la ridicatul din pat abia puteam să pășesc), dispărea dacă mergeam 30 de minute prin casă, tusea era mai rară, starea generală se ameliora net.

Norocul nostru ca nu am avut timp să stăm, a trebuit să avem grijă de copii. Cred că într-adevăr acest virus face microtromboze vasculare peste tot, mă refer la cei cu forme medii de boală, cum am avut eu. Cei asimptomatici sau cu forme ușoare probabil că nu. Cred că acest virus este aproape un barometru al disfuncției endoteliale a fiecăruia. Agravează disfuncția endotelială. Un oportunist mizerabil care lovește punctele slabe. Eu ma voi anticoagula minim 3 luni. Am trecut prin stări de anxietate extremă, atacuri de panică ce mă trezeau noaptea din somn, mereu mă rugam să nu ajungem eu și soțul meu în spital, ce s-ar întâmpla cu copiii, ce va fi cu mama... a fost teribil și foarte greu de îndurat, număram zilele de boală, așteptând sa treacă cele critice. Senzația a fost de luptă cu ceva necunoscut, nu știam să interpretez simptomele, care veneau în valuri, ce-i drept rapid remisive, apoi începeau din nou. Cel mai greu a fost seara și noaptea... cel mic a trecut ușor peste, soțul este aproape bine, copilul cel mare, 11 ani, nu a avut simptome. Mama este bine și ea... acum avem emoții cu tatăl meu. Va fi bine, trebuie sa fie bine!

Aceste rânduri le-am scris în urmă cu două săptămâni... între timp cu toții suntem bine. Stați departe de aceasta boală, fiți între cei 30% care nu o vor face! Multă sănătate! Voi pune și tratamentul pe care l-am luat eu și soțul meu la domiciliu," a scris Mariana Mihai pe pagina sa de socializare.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE