Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor Afla mai multe! x










Retete vechi de Craciun pentru cele mai importante feluri: Colaci, turte, caltabosi si tobă

Postat la: 24.12.2020 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Ceremoniile culinare de Crăciun sunt legate în primul rând de colaci. Pâinea de zi cu zi e sărbătorește împletită și împodobită; devenind un simbol venerat. Privilegiat de datină, și, bineînțeles, mai îngrijit și mai îndelung muncit decât pâinea, colacul se încarcă cu emoția și speranța înnoirii, cu bucuria sărbătorii. De Crăciun, în Valahia se face și o turtă care amintește oarecum de anafura de Paști.

Colacii și Crăciunul

Ca și bucățica de pâine cu sare oferită oaspeților, colacul și turta de Crăciun poartă în ele mesaje de bunăvoie, de schimbare, de promisiuni fericite. Colacii de Crăciun sau Crăciunei, alimente sacre, se fac din aluat dospit și sunt mâncați la mesele și ospețele rituale, dăruiți colindătorilor și, prin pomană, spiritelor morților. Pot avea forme de cerc, potcoavă și stea, închipuind Soarele, Luna și stelele de pe Cer, de păpușă și cifre (care reprezintă trupul diuinității indo-europene și creștine), de cerc umplut, fără gaură la mijloc (reprezentând divinitatea neolitică geomorfă) și de diferite animale și păsări sacre (taurul, pupăza etc.).

În raport de formă, denumire și ornamente, de momentul oferirii, de perioada păstrării și contextul rito-magic al folosirii, Colacii de Crăciun reprezintă sacrificiul spiritului grâului, jertfa divinității care moare și ț renaște, împreună cu timpul, la Anul Nou, ocupația, vârsta, sexul și statutul social al celui care oferă sau primește colaci, finalitatea activităților agrare sau pastorale ale gospodarului, prefigurarea belșugului etc. Prepararea, urarea și primirea colacului, ruperea și utilizarea acestuia sunt momente ceremoniale de adăncă trăire spirituală, încărcate de numeroase practici și credințe preistorice. Prepararea Colacilor de Crăciun este unul dintre cele mai stabile și mai respectate obiceiuri românești. Turtele de Crăciun sunt un aliment sacramental reprezentând spiritul grâului. Se fac în sudul și estul României.

Asemănătoare azimelor, au o compoziție simplă: făină de grâu amestecată cu apă călduță și sare, fără utilizarea fermenților. Aluatul se întinde în foițe rotunde cu mâna sau cu făcălețul (sucitorul) și apoi se coace pe plita sobei sau, ceremonial, pe fierul plugului încins pe jăratec. În anumite zone, se coace un Colac de Crăciun antropomorf, de forma cifrei 8 (care reprezintă în bucătăria populară divinitatea). Nu se mănâncă de Sărbători ci se păstrează până la Măcinici, la Pornirea plugului. Atunci se pune în bârsa plugului sau în coarnele boilor înaintea primei brazde și se mănâncă în țarină de gospodari și de vitele de muncă. (după Ion Ghinoiu - „Obiceiuri populare de peste an")

TURTĂ DIN FĂINĂ DE GRÂU

• 500 g făină • sare • apă cât primește un aluat (de-i vârtos ori moale, puterea casei decide) • Făina se cerne, se frământă cu apă și un pic de sare până nu se mai lipește de degete • Se rup bucăți de aluat, se rotunjesc și turtesc (desigur!) și se pun pe vatră sau într-o tavă presărată cu făină, în cuptorul încins sau sub țest; când li s-a întărit coaja sunt gata Paranteză de expediat la alte capitole: de aici încolo încep adaosurile în grăsimi, brânzeturi, ouă, smântână, desigur și alte bunătăți ce schimbă viața și chiar și numele turtei, îndepărtând-o întrucâtva de rolul primar religios căruiai fusese destinată.

TURTELE DE AJUN

Iată un prim exemplu: ce fac moldovencele pentru noaptea de Ajunul Crăciunului. Aluat: • 800 g făină • apă, sare
• ulei de uns tava • Se frământă un aluat ce se poate întinde foaie subțire (muchie de cuțit) • Se taie cu paharul turtițe • Se unge tava cu puțin ulei (se poate și fără, presărând doar făină) • Tava se pune pe foc și se coc turtițele repede, pe o parte și pe alta, apoi se lasă să aștepte • Se înmoaie turtițele-n sirop, se tăvălesc prin nucă sau mac și se presară cu zahăr pudră

CALTABOȘI

• Niște mațe groase (bine spălate în apă rece) • măruntaie - inimă bojoci, ficat, splină - cam 1,5 kg • 500g carne foarte grasă de la gât • 2 cepe (cui îi place) • 0,5 kg șorici (sau cât s-a adunat) • sare, piper, ienibahar, maghiran (după gust) . • 500 g orez fiert cât să rămână tare (pentru cine vrea), bine spălat • Se fierb inima plămânul, ficatul, splina și carnea în apă cu puțină sare, se toacă (eu personal, sunt pentru satâr și cuțit, să simtă omul ce mănâncă bob cu bob; alții preferă mașina, că dă pastă ca de pateu • Se prăjește ceapa tocată, se scurge bine • Se amestecă totul - tocătura ceapa orezul cu o parte din zeama de la fiert, se pun și sarea, condimentele, mirodeniile - până ajunge ca o coleașă care curge încet • Se umplu mațele, se leagă la capete, se fierb un sfert de oră la foc mic (în zeama în care au fiert măruntaiele)

CALTABOȘI MOLDOVENEȘTI

Nu se fac din măruntaie, ci numai din carne! E o chestie mai ciudată, cu stafide, ceapă. Nici nu știu de ce le spune caltaboși! Pare mai degrabă un fel de cârnat balcanic...: • 1 Moș (maț gros de porc) grijit bine Umplutură: • 2 cepe
• 3 linguri stafide • 1 pahar orez • 2 linguri untură sare, piper, coriandru, cât ziceți• 1 kg carne de porc mai împănată (piept, ceafă) . Zeama: • Apă câtă trebuie ca să-l acopere și chiar mai multă, parfumată cu foi de dafin, ienibahar, boia • 1 pahar supă de oase • 1 lingură zahăr • Ceapa mărunțită bine se pune la călit în untură • Carnea se toacă cât se poate „din satâr" • Se amestecă toate, carne, ceapă, orez, stafide, sare, piper, coriandru • Se umple „moșul" (dar nu se-ndeasă) se leagă la capete (în anumite sate se închide ca sarmalele, înfundând pielea mațului) se înțeapă, să nu crape, și se pune la fiert, acoperit, 1 ceas, pe foc mic • Se mănâncă pe loc, zeamă și cârnat, cu lingura, ca o ciorbă fierbinte, adăugând eventual un pic de oțet sau lapte acru și un ardeiaș iute

TOBĂ

• 2 picioare porc • 2 urechi • 2 rinichi • 1 limbă • 1 inimă • 1 jumătate cap porc • 100 g șoric • 2 căpățâni usturoi
• 3 foi dafin • sare, piper • 1 bășică porc sau maț gros de vită • 500 g carne slabă porc (cazături) • Se pune seara bășica sau mațul la muiat în apă rece • Se spală intens rinichii, se lasă în apă cu oțet peste noapte • Capul, picioarele, urechile și inima se fierb în apă - o parte carne două părți apă - cu ceva sare, foi de dafin și piper, până se desprinde carnea de pe oase • Limba, rinichii, șoricul și carnea se fierb 1 oră, sau mai mult, până se-nmoaie • Se curăță limba de pieliță • Trebuie să scadă, să rămână câtă carne atâta zeamă (ba chiar și mai puțină zeamă) • Se pisează bine usturoiul •Se taie toată carnea feliuțe, bucățele, dar cât mai lungă, să dea bine la tăiere, și se freacă, cât e caldă, cu usturoi, piper, sare, după gust •Se umple bășica (bine curățată și spălată cu apă și oțet) cu carnea tăiată și zeama îngroșată • Se coase bine și se pune la fiert în apă sărată un sfert de oră • Se răcește puțin, se pune între două scândurele, să ia formă (de tobă!) eventual se afumă

TOBĂ DE ARDEAL

• 1 burtă de porc • 1 limbă • 500 g carne (fleică) • câteva fâșii de șorici • 2 rinichi • 2 urechi (vărfuri) • 1 lingură sare • 1 vârf cuțit piper măcinat • 1 linguriță paprică • 200 g slănină (o bucată lungă cât burta) • Se taie toată carnea, limba și slănina, fâșii, se dă cu piper, boia și sare, se pun la fiert în apă puțină, cât să le acopere • Se grijește burta • Se umple burta bine, punând pe cât posibil fășiile de carne, limba și slănina pe lung; se coase des, se înțeapă să nu crape • Se pune din nou la fiert în apă rece (să fiarbă 1 jumătate de oră de la primul clocot), dreasă cu 1 ceapă, 3 foi de dafin, 1 pahar vin, 1 linguriță boabe de piper • Se presează o zi înte două funduri de lemn, e gata de Crăciun

DIN ACEEASI CATEGORIE...
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE