• Tweet

Autor: Dean Ward (editorialist)

Protestele din Franța au izbucnit, în fapt, la sfârșitul lunii septembrie 2026 și primele acțiuni majore și ciocniri cu poliția au fost înregistrate în zilele de 28-29 septembrie.

Mișcarea s-a declanșat inițial în instituțiile de învățământ, manifestațiile s-au extins rapid la nivel național și a fost determinată de o convergență de crize sociale, educaționale și economice, care au scos în stradă o coaliție largă formată din elevi, studenți, sindicate și membri ai mișcării „Vestele Galbene". Declanșate inițial în instituțiile de învățământ, manifestațiile s-au extins rapid la nivel național.

Valul actual de revoltă a început în liceele din suburbiile defavorizate de la nord de Paris (inclusiv din departamentul Seine-Saint-Denis) și a a fost urmat de blocarea sau închiderea a sute de licee și universități din toată țara. Protestele s-au extins dincolo de mediul școlar pe fondul scumpirilor generalizate Protestatarii acuză scăderea dramatică a puterii de cumpărare, prețurile mari la energie, alimente și bunuri de bază,deteriorarea serviciilor publice și austeritatea fiscală nemulțumirea transformându-se într-o criză socială profundă.

Protestele pașnice au fost adesea deturnate sau dublate de ciocniri extrem de violente cu forțele de ordine. Autoritățile notează infiltrarea mișcărilor de către grupuri radicale/extremiști de stânga (cum ar fi tacticile Black Bloc), care au atacat clădiri publice, au incendiat mașini și au vandalizat magazine. Cu toate ceastea, se vorbește prea puțin sau deloc despre numărul mare de nefrancezi care participă la extinderea anarhiei in intreaga țară.

Departamentul Seine Saint Denis, situat în regiunea Île-de-France, era socotit leagănul civilizației franceze. Azi, Seine Saint Denis este arab! Primarul din Seine Saint Denis se numește Bally Bagayoko și a putut fi văzut pe Tik Tok, îmbrăcat la costum, cu cravată roșie și cămașă albă, cum dansează râzând, lângă o mașină în flăcări, în timp ce este îmbrățișat de cei care au incendiat mașina!... După moartea lui Charles de Gaulle în 1970, noii lideri ai Franței au lansat o revoluție discretă. Sub pretextul că îndrumă țara către o nouă eră progresistă, au distrus tot ceea ce o făcuse măreață.

Acești noi lideri au distrus puternicul sistem republican prezidențial construit de de Gaulle, înlocuindu-l cu un guvern al judecătorilor activiști. Au atacat autoritatea figurii paterne, înlocuindu-l cu bărbatul gol, feminizat, al societății manageriale. Și, în ciuda constantelor lor expresii de dispreț față de Statele Unite, au importat în Franța cele mai grave revoluții multiculturale și economice de după anii '60 pentru a eroda sufletul unei națiuni cândva mărețe și a înlocui poporul și obiceiurile lui.

Vedem o națiune demontată cărămidă cu cărămidă - chiar în fața ochilor noștri - și fiecare politician, fiecare prezentator de știri, fiecare laș sângeros de la putere vă minte direct în față despre ceea ce se întâmplă de fapt. Ce se întâmplă acum în Franța nu este un protest, este furie dezlanțuită.

Lille - mulțimile au invadat centrul orașului. Stații de autobuz făcute praf. Jandarmii au fost atacați. Oricine a îndrăznit să filmeze a fost urmărit și amenințat. Nu au vrut dreptate - au vrut distrugere. Distrugere pură, irațională, distrugere absolută - doar pentru că au putut.

Marsilia - Liceul „Victor Hugo": Patru cadre superioare - director, adjunct, secretar, șef de echipă - încolțiti, prinși și udați cu benzină. Cu nenorocita de benzină. Au stat acolo și au înmuiat ființele umane în lichid inflamabil - gata să le dea foc în propria școală. Asta îți răcește sângele în vene! Asta nu e furie. Asta nu e frustrare. Asta e tentativă de omor cu sânge rece. Și tu ești obligat să înghiți minciuna asta: că este vorba de dimensiunile claselor? Că sunt prea mici! Cară-te! Asta e ură! Ăsta e un război care se poartă din interior!

Liceul Saint-Exupéry - incendii aprinse în sălile de clasă. Pompierii care au venit să salveze clădirea au fost atacați, loviți cu cărămizi, bătuți și respinși către propriile mașini. Apoi au dat foc mașinilor de pompieri. Nu au vrut ca școala să fie salvată - au vrut să dispară... I-au atacat chiar și pe oamenii care fugeau de flăcări - atât s-a extins putregaiul.

Nantes. În Lyon. Bordeaux. Suburbiile Parisului. 640 de școli lovite într-o singură zi. Autobuze incendiate. Drumuri baricadate. Cartiere întregi închise de bandele de cartier, nu de poliție. 625 de arestați în 24 de ore - cel mai în vârstă abia suficient de mare pentru a vota. 305 de politiști bătuți, răniți și depășiți numeric chiar pe propriile străzi. Și totuși care a fost răspunsul statului? „Este vorba despre finanțarea educației". Vrăjeală!

Vorbesc despre supraaglomerarea claselor și reduceri de buget. Acestea sunt nemulțumiri reale - da - dar udarea profesorilor cu benzină? Lipsa de finanțare explică echipajele de pompieri atacate?

Bugetele restrânse explică cele 751 de NO-GO Zone în care legea franceză nici măcar nu se mai aplică?

Cine stă acolo? Cine le conduce? Fiecare reporter de pe teren știe cum arată fața acestei furii copleșitoare provenită din mediile de imigranți de a doua și a treia generație. Districtele în care poliția nu intră fără echipament complet de revoltă. Unde franceza se aude din ce în ce mai puțin. Unde loialitatea față de Franța - față de orice - a fost înlocuită cu totul altceva. Comunități stivuite una lângă alta, dar dușmane. Nu există amestec! Nu există fuziune! Nu există națiune! Doar separare! Asta livrează, de fapt, decenii de „multiculturalism" - Divizare. Ură. Colaps. Au ucis sufletul Franței si acum sunt surprinși că a murit!

Franța nu a fost niciodată atât de goală. Au eviscerat-o intenționat.

- Odată 90% creștină - acum abia 45%, procent ce se reduce rapid. Moștenirea, valorile, povestea împărtășită - toate șterse.

- 843 de biserici vandalizate într-un singur an - zdrobite, profanate, abandonate, vândute. Și-au distrus propria istorie - apoi s-au întrebat de ce nimeni nu mai simte că aparține Franței.

- Aproape jumătate de țară - fără credință, fără mândrie, fără steag, fără viitor - nimic de care să te agăți. Când smulgi rădăcinile, copacul nu doar se apleacă -se prăbușește! Este incompetență sau este un plan?

Aceasta este întrebarea pe care ți-o vor interzice să o pui. Totul merge prost din întâmplare? Sau merge exact conform planului?

Agenda 2030. Declin gestionat. Dizolvă granițele. Șterge identitatea națională. Rupeți orice legătură care ține oamenii împreună - până când nicio țară nu va mai fi suficient de puternică pentru a rezista - până când nu ne închinăm cu toții în fața acelorași stăpâni Teoria conspirației? Sau scenariul care rulează în direct?

Privește modelul - identic în fiecare capitală:

• Granițe deschise larg - niciodată securizate
• Patrimoniul național batjocorit, șters, înlocuit.
• Autoritățile predau cartierele fără luptă.
• Mass-media acoperă totul - minimalizând și dând vina pe „sărăcie".

Același haos, aceeași tăcere, aceeași trădare plutind peste fiecare națiune occidentală, în același timp.

Este prostie? Sau e intenţionat? Cine știe sigur? Nu eu. Dar știu ce văd cu ochii mei. Văd Franța arzând. Văd că aceleași lucruri se întâmplă aici. Și nu pare a fi o întâmplare.

Pare a fi un program. Le-au spus că va fi super bine! Le-au spus că Franța va fi o putere. I-au numit bigoți pe oricine a îndrăznit să pună întrebări. Uită-te la Franța acum. Școli care ard. Profesori îmbibați în benzină. Maşini de pompieri arse. O națiune care se sfâșie.

Franța nu s-a prăbușit peste noapte A fost un drum parcurs pas cu pas. Vot cu vot. Minciună cu minciună. Generație după generație condusă de lideri care și-au urât propria țară. Și acum a sosit nota de plată - și e devastatoare!