• Tweet

Pozele din vizita lui Putin la Beijing, unde el și Xi Jinping au pus în scenă un adevărat spectacol, ni-i arată inclusiv dându-și jos cravatele și discutând precum doi prieteni vechi până în orele târzii ale nopții, și ne indică în plus faptul că cei doi au dorit să arate lumii în mod explicit că ignoră avertizările publice ale Occidentului Colectiv, care prin Macron sau Ursula von der Leyen i-au "sugerat" în mod insistent lui Xi, în mod public la Paris, să își finalizeze cooperarea cu Rusia. (https://news.cgtn.com/news/2024-05-18/A-day-with-President-Xi-and-President-Putin-in-Beijing-1tHhjod7Y0U/p.html).

Sub pretextul celebrării celor 75 de ani de relații diplomatice între cele două țări, la pachet cu inaugurarea manifestărilor dedicate anilor de cultură sino-rusă, 2024-2025, Putin și Xi au avut multe de discutat în a treia lor întâlnire din ultimul an. De la războaiele din Ucraina și Gaza, până la cooperarea tehnologică și viitorul geopolitic al lumii, cei doi au arătat planetei că sunt de acord în legătură cu toate problematicile internaționale curente. Totodată, la Beijing au fost prezenți în alaiurile președinților cei mai mari oameni de afaceri din ambele țări, singurul absent notabil fiind Alexei Miller, CEO-ul Gazprom, cel care a avut o întâlnire strategică cu oficialii iranieni în același timp, fapt ce ne anunță că se pregătesc proiecte mari pe filiera energetică, din partea țărilor BRICS+.

Subliniez de la început cele cinci principii de colaborare sino-rusă, prezentate de către Xi în timpul discuțiilor sale cu Putin: respect reciproc, cooperare în beneficiu reciproc, prietenie durabilă, coordonare strategică, echitate și justiție. Excelent! (https://news.cgtn.com/news/2024-05-17/Chinese-Foreign-Ministry-briefs-media-on-Putin-s-state-visit-to-China-1tG8uExrAvS/p.html).

În baza acestor principii, deși deja există un parteneriat 'fără limite' între Moscova și Beijing, cei doi au mai semnat o declarație conform căreia își vor dezvolta și mai mult cooperarea în toate ariile posibile, de la finanțe la tehnologie nucleară, dar mai ales din punct de vedere militar, cooperare orientată direct împotriva SUA și a ordinii mondiale dirijate de către americani (https://www.reuters.com/world/putin-visit-chinas-xi-deepen-strategic-partnership-2024-05-15/; https://news.cgtn.com/news/2024-05-17/Expert-Xi-Putin-meeting-in-Beijing-sets-tone-for-development-of-ties-1tGmgOhifao/p.html ).

Ca exemplu de megaproiect comun, vă relatez că China și Rusia își vor împărți costurile construirii unei noi conducte de gaze, "Puterea Siberiei 2", care va  transporta gazele rusești în China, prin Mongolia (https://news.cgtn.com/news/2024-05-18/Moscow-and-Beijing-confirm-special-significance-of-ties-1tHruJXpHxe/p.html). O politică majoră, ce va fi implementată de China și Rusia alături de aliații lor din BRICS+, este cea de dedolarizare, comerț în valutele proprii în loc de dolar (https://www.reuters.com/world/what-is-putin-xis-new-era-strategic-partnership-2024-05-16/).

Această implementare a dedolarizării, pusă laolaltă cu strategia Chinei de a cumpăra cantități masive de aur, va submina brusc rolul dominant al dolarului american pe piața globală, destabilizând instituțiile rezultate din "acordul Bretton Woods". Voi prezenta mai jos câteva detalii despre acordul Bretton Woods, dar și despre modurile în care chinezii încearcă să destabilizeze structura financiară globală actuală, scop pe care Xi și l-a propus încă de la criza financiară din 2008 (https://www.bis.org/review/r090402c.pdf; https://usa.chinadaily.com.cn/world/2014-01/29/content_17264069.htm).

Ce este acordul Bretton Woods?

Acordul Bretton Woods a fost semnat în 1944, stabilind un nou sistem monetar internațional. În urma acestui acord s-a creat Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială (BM), stabilind dolarul american ca principală monedă de rezervă globală, legându-l de aur ca și garantor al ratei de schimb. Sistemul a permis stabilitatea financiară postbelică, dar a fost abandonat în 1971 când, sub președinția lui Nixon și la inițiativa lui Kissinger, s-a renunțat la convertibilitatea dolarului în aur (https://eastasiaforum.org/2019/08/31/bretton-woods-and-the-china-challenge/).

După acest moment, sistemul monetar internațional a trecut la un regim de rate de schimb flotante prin Acordurile de la Jamaica din 1976, consolidând rolul dolarului american ca moneda rezervelor globale. Forța economică și stabilitatea politică a Statelor Unite, combinate mai ales cu puterea sa militară, au continuat să susțină dominația dolarului. Dimensiunea economiei SUA, influența, profunzimea și lichiditatea piețelor sale financiare, au transformat dolarul într-o monedă atractivă pentru comerțul internațional și pentru rezervele monetare, iar stabilirea prețurilor petrolului în dolari americani (sistemul „petrodolar") a creat o cerere globală uriașă pentru dolar.

În ultimele decenii, chiar dacă valoarea dolarului nu mai este determinată de aur, instituțiile Bretton Woods au rămas în funcțiune, și au determinat deciziile financiare din toată lumea, SUA fiind singura țară cu drept de veto la FMI și BM. Astăzi însă, din moment ce țările BRICS+ susțin și demonstrează că acum ne aflăm deja într-o lume multipolară, iar SUA este instabilă și în puternic declin, consolidarea unui sistem financiar în care ratele sunt determinate de aur, nu de dolar, redevine o prioritate. Sunt astfel trei inițiative ale Chinei, Rusiei și aliaților lor care, în mod evident, au ca obiectiv destabilizarea sistemului financiar global actual, spre a fi înlocuit cu altul, impus și agreat de către BRICS+.

Dedolarizare

Inițiativa BRICS+ de a reduce dependența de dolarul american în tranzacțiile internaționale este o componentă esențială în destabilizarea instituțiilor Bretton Woods, chiar în cadrul ultimei întâlniri BRICS+, membrii au discutat despre posibilitatea creării unei noi monede de rezervă internaționale care să înlocuiască dolarul în tranzacțiile între statele membre (https://www.eurasiareview.com/11042016-dismantling-the-geopolitical-bretton-woods-analysis/).

Țările BRICS+ și restul economiilor emergente sunt atrase de această inițiativă financiară, nu doar pentru că vor reduce volatilitatea propriilor valute, dar și pentru că vor putea astfel înlocui politica hegemonică a SUA, cu politica non-intervenționistă a Chinei și Rusiei, țări care caută parteneriate bazate pe egalitate, suveranitate și respect reciproc, așa cum au demonstrat chiar în întânirea recentă din Beijing (https://www.project-syndicate.org/commentary/europe-biggest-loser-in-multipolar-world-by-joschka-fischer-2023-05).

Determinant este și faptul că China împrumută financiar țările din Sudul Global la o rată mult mai avantajoasă decât FMI sau Banca Mondială, este deci un aliat mult mai comod și de nădejde în proiectele geoeconomice curente și viitoare (https://www.atlanticcouncil.org/in-depth-research-reports/issue-brief/the-bretton-woods-institutions-under-geopolitical-fragmentation/). Deja, valutele naționale sunt folosite în 95% din comerțul între țările BRICS+, o cifră enormă dacă punem la socoteală că țările BRICS+ constituie 36% din PIB-ul mondial (https://www.herald.co.zw/brics-states-ditch-usd-in-95pc-of-trade/; https://www.freiheit.org/latin-america/brics-enlargement-non-event-or-stage-victory-against-west#:~:text=The%20BRICS%20group%20now%20comprises,measured%20in%20terms%20of%20exports.)

Achiziții de aur

China a cumpărat cantități uriașe de aur în ultimii ani, vorbim despre cel mai mult aur cumpărat vreodată de o țară într-un timp atât de scurt, prețul metalului galben (ce ironie) atingând astfel cel mai înalt nivel din ultimele două decenii. Această mișcare are scopul de a întări yuanul și de a reduce dependența de dolarul american, aurul fiind un activ sigur în perioade de incertitudine economică globală, incertitudine pe care o trăim drept consecință inclusiv a numărului mare de conflicte în care SUA este implicată indirect (https://www.morningstar.co.uk/uk/news/243953/bullish-on-bullion-china-will-drive-the-gold-price-in-2024.aspx).

Achizițiile masive și continue de aur sunt folositoare și ca o formă de asigurare împotriva posibilelor sancțiuni economice și a instabilități valutare (https://www.kitco.com/news/article/2024-03-22/massive-covert-gold-purchases-mean-china-now-controls-price-action). Putem concluziona astfel că sancțiunile amatoristic impuse Rusiei de către statele occidentale au avut un efect invers, de tip integrator și catalizator asupra reorganizării financiare globale, forțând Rusia și China să caute alternative la sistemul dominat de dolar și accelerând inițiativele de dedolarizare și achizițiile de aur, dar și generând cooperarea economică și politică a țărilor anti-occidentale, ce își întăresc astfel conlucrarea comună (https://www.gainesvillecoins.com/blog/pboc-secretly-bought-record-735-tons-of-gold-2023).

Deși în mod oficial China este încă pe locul 5 în topul țărilor ce dețin cel mai mult aur, un analist financiar de top, specializat pe piața aurului, Jan Nieuwenhuijs, estimează că aproximativ două treimi din achizițiile de aur ale băncii centrale chineze sunt nedeclarate, deci rezervele de aur ale statului chinez sunt de aproximativ 5 400 de tone, mult mai mult decât cifra oficială de 2 250 de tone, deci China ar fi pe locul doi în ranking (pentru mai multe explicații despre cum se ajunge la această cifră, accesați https://www.gainesvillecoins.com/blog/pboc-secretly-bought-record-735-tons-of-gold-2023 sau https://www.gainesvillecoins.com/blog/estimated-chinese-gold-reserves-cross-5000-tons).

Deci, dedolarizarea Chinei este mult mai accentuată decât apare din statistici. În plus, cantitatea de aur deținută de sectorul privat în China este de aproximativ 25 000 de tone, așadar dacă sectorul privat și public se iau cumulativ, China deține în total aproximativ 30 000 de tone de aur, comparativ cu aproximativ cu cele 34 000 de tone ale SUA (8 000 deținute de state, 26 000 deținute privat - https://www.americanbullion.com/how-much-gold-does-the-average-american-own/#:~:text=To%20further%20explore%20the%20question,equates%20to%20approximately%2026%2C000%20tonnes).

SUA pare a fi deja detronată de China, dacă luăm în considerare loialitatea sectorului privat față de țară, comparativ în ambele țări, dar și faptul că majoritatea oamenilor de afaceri ce dețin companii în China sunt naționali chinezi, fapt ce nu poate fi spus despre companiile din SUA. De asemenea, multe alte economii emergente imită acțiunile Chinei și cumpără și ele aur într-un ritm alert, iar China și aliații ei din BRICS+ sunt toate în topul cumpărătorilor internaționali de aur din ultimii 2 ani (https://www.dw.com/en/whats-behind-chinas-gold-buying-spree/a-68738420; https://watcher.guru/news/brics-china-dumps-the-largest-us-treasuries-in-history.

Singura țară BRICS+ care a început recent să își vândă din aur este Rusia, fapt ce era de așteptat din cauza costurilor războiului din Ucraina, dar și având în vedere că țările BRICS+ au mai declarat că o ordine financiară modială poate fi bazată și pe prețul resurselor naturale, ce sunt abundente în Rusia.

Apare evident că membrii BRICS+ nu au declarat doar că vizează construirea unei noi ordini financiare mondiale, ci că deja sunt pregătiți de un anunț al înfințării acestei ordini, bazată pe aur și resurse naturale, conform planului conceput de China și Rusia.

China vinde datoriile americane

Al treilea aspect al procesului de desființare al sistemului financiar controlat de dolar este vânzarea de către China a datoriilor SUA. Pe locul doi între deținătorii de datorii a SUA, având aproximativ 10% (800 de milarde de dolari) din totalul acestora, China a început să vândă recent cele mai mari cantități de titluri de stat americane din istorie, ceea ce poate duce la creșterea excesivă a ratelor dobânzilor în SUA, respectiv slăbirea dolarului la pachet cu o inflație ridicată, dar și la destabilizarea piețelor financiare globale dependente de dolar, deci cam toate țările în afară de BRICS+ (https://watcher.guru/news/brics-china-dumps-the-largest-us-treasuries-in-history). Pe canalul său de Telegram, românul Dan Diaconu a arătat și el că această inițiativă a Chinei de a cere bani pe datoria americană deținută, are ca scop lansarea noului framework financiar al BRICS+, și chiar anul acesta.

sursa: Telegram Dan Diaconu

Impactul asupra sistemului financiar global

Chiar și în baza acestei analize succinte este clar că eforturile Chinei și ale altor membri BRICS+ de a reduce influența dolarului vor avea consecințe majore și imediate asupra sistemului financiar global. Acțiunile chinezilor au provocat multă critică din partea analiștilor americani, ce au declarat că yuanul nu este încă pregătit să înlocuiască dolarul, dat fiind controlul strict al capitalului și lipsa de transparență în politica monetară chineză (https://www.lowyinstitute.org/the-interpreter/china-bretton-woods-yuan-not-ready-supplant-dollar; https://www.hudson.org/foreign-policy/chinas-economic-weakness-challenge-bretton-woods-system-how-should-us-respond-thomas-duesterberg).

Aceste critici  sunt însă superficiale și volatile, din moment ce China și aliații BRICS+ vor altceva, adică să reducă dependența țărilor de orice valută și să înlocuiască sistemul Bretton Woods, prin care valutele sunt dependente de dolar, cu unul în care aurul și resursele naturale vor determina ratele de schimb, noul sistem financiar aderând astfel la politica non-intervenționistă preferată de țările din Sudul Global.

UE, adevăratul perdant al 'goanei după aur'

Constatăm azi că 'războiul comercial rece', declarat Chinei de către SUA, precum și sancțiunile impuse Rusiei, au reușit doar să grăbească inițiativele de dedolarizare și destabilizarea sistemului Bretton Woods, este evident că în curând ne putem aștepta la un anunț din partea BRICS+ referitor la acest nou sistem monetar internațional. Deși țările emergente s-au unit împotriva SUA, aceasta va rămâne cu siguranță în viitorul pe termen scurt una dintre cele două cele mai mari economii la nivel global, dar în decădere și cu prestigiul șifonat, putem previziona ce va presupune acest statut.

În schimb, pe măsură ce China și aliații ei din Asia, Africa, America Latină, ba chiar și estul Europei, își consolidează pozițiile economice și politice, Uniunea Europeană pare să fie marele și adevăratul perdant al secolului XXI. Printre altele, politica agresivă a SUA de subordonare a UE, care include sprijinirea războaielor și sancțiunilor, a avut un impact semnificativ devastator asupra economiilor europene, iar UE se confruntă deja cu provocări majore în menținerea competitivității economice pe scena globală (https://www.project-syndicate.org/commentary/europe-biggest-loser-in-multipolar-world-by-joschka-fischer-2023-05; https://www.bloomberg.com/news/articles/2024-05-16/china-sells-record-sum-of-us-debt-amid-signs-of-diversification?embedded-checkout=true).

În 1960, economiile din UE reprezentau aproximativ o treime din PIB-ul global, dar astăzi reprezintă doar 14.8%, iar tendința este una de continuă scădere (https://www.politico.eu/article/europe-on-the-wane-global-economics-demographics-gdp/). PIB-ul UE a crescut cu doar 0.5% anul trecut, în timp ce PIB-ul SUA a crescut cu 3.1%, PIB-ul Chinei cu 5.2% și până și PIB-ul Rusiei a crescut cu 3.6%, în ciuda sancțiunilor impuse. De asemenea, exportul UE reprezintă acum un procent de doar 13.7% din total exporturi la nivel mondial, în timp ce China, o singură țară, reprezintă 18.2 (https://www.bloomberg.com/news/newsletters/2024-04-09/supply-chain-latest-europe-s-business-worry-about-competitiveness; reuters.com/world/europe/russian-2024-gdp-growth-seen-matching-2023-36-finance-minister-says-2024-04-19/).

Concluzia e că, oricât de mult insistă Ursula von der Leyen și ceilalți înalți demnitari din UE că trebuie să impunem  noi sancțiuni Chinei și Rusiei, precum "părinții noștri americani", adevărul e că, în baza dependenței noastre geoeconomice de SUA, și nu de China, peste Atlantic trebuie să căutăm vinovatul pentru decăderea economică a UE, și că trebuie că cerem soluții constructive chiar de la Washington, acolo unde se află încă volanul conducerii comune de tip euroatlantic. Să știm oricum că poate economia SUA va putea supraviețui impunerii unui nou sistem financiar internațional pregătit de BRICS+, dar și că noi, cei din UE, pare azi că nu prea avem șanse...

Autor: Daria Gușă