Selecția Otokar ca furnizor al Armatei Române pentru peste 1000 de blindate ușoare are toate ingredientele unui contract cu dedicație

Postat la: 13.01.2025 |

La 27 noiembrie 2024, în plină frământare politică în urma primului tur al alegerilor prezidențiale marcat de rezultatul puternic al unui candidat de extremă dreapta reputat a fi apropiat de interesele rusești, producătorul turc de vehicule blindate Otokar și Romtehnica, în calitate de reprezentant al Ministerului Apărării Naționale, au semnat un contract în valoare de 4,26 miliarde de lei românești (aproximativ 857 milioane de euro) pentru furnizarea către România a 1.059 de vehicule blindate ușoare COBRA II 4x4.

Dincolo de contingențele politice, pe care nu este locul nostru să le abordăm, ne putem întreba dacă această decizie este o alegere bună pentru armata română, pentru industria noastră de apărare și pentru țara noastră în ansamblu. Înainte de a analiza decizia, trebuie să spunem clar un lucru: nu trebuie să facem compromisuri cu privire la securitatea noastră colectivă și a militarilor noștri. Nevoile Forțelor Terestre sunt incontestabile și nu pot fi dezbătute.

Flota actuală de vehicule blindate ușoare 4x4 este învechită și trebuie modernizată și chiar extinsă, pentru a-și îndeplini eficient misiunea, mai ales în contextul european actual, pe frontul de est al continentului și al războiului dintre Rusia și Ucraina, chiar la ușa noastră. Asigurarea pregătirii Forțelor Terestre este esențială pentru protejarea națiunii împotriva amenințărilor și agresiunilor militare externe.

Dar având în vedere amploarea sa - peste 1 000 de vehicule care urmează să fie achiziționate și asamblate în principal pe teritoriul României - acest contract este crucial și pentru industria de apărare din România. Acesta reprezintă o oportunitate crucială de a spori capacitățile tehnologice ale industriei noastre, poziționând în același timp România ca un actor regional cheie.

Din aceste motive, acest contract și alegerea făcută merg mult dincolo de „simpla" dotare a Armatei Române. Vorbim despre securitatea națională, într-un context european de incertitudine și instabilitate, și despre viitorul industriei noastre de armament terestru. Nimic mai puțin.

În fața acestor provocări, Ministerul Apărării Naționale a decis să selecteze o companie turcă, Otokar, pentru furnizarea acestor echipamente critice și strategice. Când intrăm în detaliile procesului de selecție, câteva aspecte par a fi surprinzătoare și chiar discutabile.

În primul rând, condițiile din jurul licitației și atribuirii ulterioare ridică preocupări legitime. Oficial, acest contract a urmat unui proces riguros de licitație inițiat de Romtehnica în numele ministerului. Dar Otokar a fost de fapt singurul ofertant din cauza constrângerilor financiare ale licitației și a condițiilor contractuale stricte. Aceste condiții au descurajat efectiv concurenții europeni și americani, în ciuda capacității lor de a oferi produse care ar fi putut satisface nevoile armatei.

De asemenea, analizând cerințele tehnice, se pare că produsul oferit de compania turcă nu corespunde exact așteptărilor noastre. Căutam un vehicul cu o greutate maximă de 10,58 t, dar COBRA II, dezvoltat și produs de Otokar, cântărește... între 12 și 14,5 t, în funcție de versiuni. Mai există o problemă: versiunea cu mortier de 81 mm cu 4 oameni la bord, una dintre multele versiuni solicitate de ofertă, nu poate fi realizată din punct de vedere tehnic.

În concluzie: nici măcar nu se poate susține că această alegere a fost cea mai rentabilă. Având în vedere că produsul selectat nu îndeplinește mai multe cerințe-cheie și că este posibil să fie necesară o finanțare suplimentară, există o îngrijorare legitimă că costul final al programului pentru țara noastră va depăși cu mult planurile și estimările inițiale.

În al doilea rând, ne putem întreba în mod legitim dacă societatea selectată este cea mai bună alegere pentru a ne ajuta să dezvoltăm capacitățile industriei noastre. Deși probabil produce produse de calitate, industria turcă de apărare este destul de nouă pe piața militară internațională și are o experiență limitată în ceea ce privește transferurile de tehnologie și abilitarea clienților de a atinge autosuficiența, care reprezintă o cerință cheie a contractului. Un program de această amploare reprezintă o premieră aproape fără precedent pentru companie și un subiect care necesită experiență și timp, în timp ce termenele de livrare contractuale sunt destul de strânse.

Din această perspectivă, este incontestabil că opțiunile alternative din Europa sau din SUA, cu producători mai maturi și mai experimentați, ar fi oferit - de departe - garanții mai bune în acest domeniu. Și chiar fără să mergem atât de departe: având în vedere că nu am avut altă opțiune (nu a existat niciun concurent alternativ!), suntem siguri că concetățenii noștri din România vor beneficia în mod concret de acest contract și chiar vor participa la producția uriașei cantități de vehicule care urmează să fie achiziționate de armata noastră?

Da, nu a existat niciun concurent oficial în cadrul procedurii de licitație. Dar asta nu înseamnă că nu a existat nicio alternativă. Într-adevăr, există mulți alți producători de vehicule blindate ușoare 4X4 în Europa sau în SUA, cu un istoric dovedit de cooperare internațională, obișnuiți să deschidă facilități în străinătate, angajând oameni locali... Aceste opțiuni alternative nu au fost explorate în mod serios, în ciuda importanței strategice a acestui contract, atribuit - să nu uităm - la doar câteva zile după rezultatele alegerilor noastre prezidențiale, într-o situație neașteptată și tulbure pe care toată lumea încă și-o amintește în România.