• Tweet

În aceste zile, Klaus Iohannis este silit să se transforme într-un președinte jucător. Pentru că se află între ciocan și nicovală. Și nu prea mai are altă ieșire decât să înlocuiască instrumentele pur constituționale cu instrumente pur politice. Și să încerce din răsputeri să forțeze fie un guvern al său, fie anticipate.

În analizele anterioare, am tratat lupta care se duce în plan politic dintr-o perspectivă pur constituțională, într-o republică semiprezidențială. Am analizat logic comportamentul partidelor politice și am văzut, prin prisma jocului majorității absolute din Parlament, cum ar putea proceda frontul PSD și frontul anti-PSD, în condițiile în care între aceste fronturi s-a plasat o alianță ALDE-Pro România, care poate înclina balanța într-o direcție sau în alta. Sunt toate șansele ca Guvernul Dăncilă să cadă la moțiunea de cenzură, așa că de pe acum principalii jucători se gândesc ce opțiuni au ulterior. Ce a reieșit din aceste analize?

1). Guvernul nu poate să cadă decât prin votul Pro România-ALDE, iar alt Guvern nu poate fi instalat decât cu votul Pro România-ALDE. Dacă acceptăm acest raționament, Victor Ponta câștigă din toate pozițiile.

2). Teoretic, un nou guvern poate fi realizat cu PSD, împreună cu Pro România-ALDE și prin eliminarea în bloc a întregii echipe Dăncilă. Sau printr-o largă alianță a actualei opoziții, incluzând Pro Româna-ALDE și prin eliminarea lui Ludovic Orban din postura de viitor premier. Deci Ludovic Orban pierde din toate pozițiile. Dar care este jocul pe care-l va face președintele Klaus Iohannis? S-ar putea ca reacție acestuia la criza pe care tot el a declanșat-o să ne ofere cheia în care trebuie să citim corect viitoarea putere executivă.

Pe de-o parte, Klaus Iohannis ar fi interesat ca Guvernul Dăncilă să supraviețuiască, transformându-se într-un sac de box electoral. Și jucând rolul, așa cum se întâmplă totodeauna în preajma unor alegeri, a unui paratrăsnet electoral din perspectiva populației. Dar dacă PNL în general și Klaus Iohannis în special își devoalează această strategie cinică, populația îi va judeca și îi va sancționa. Așa s-a ajuns în situația în care până la urmă, după multe bâlbâieli, s-a luat decizia dărâmării Guvernului Dăncilă printr-o moțiune de cenzură. Asta înseamnă că ceva trebuie pus în loc până la sfârșitul anului, imediat după alegerile prezidențiale și în condițiile în care, în respectivul interval de timp, Viorica Dăncilă va supraviețui pusă la aparate. Transformându-se în președinte jucător, Klaus Iohannis va avea două opțiuni. Ce va alege?

Prima opțiune este să accepte să nominalizeze din nou un premier PSD, agreat și de alianța Pro România-ALDE. Dacă va face acest lucru, nu mai scapă. Va fi hulit și apoi sancționat de propriul electorat. Chiar dacă între timp câștigă un al doilea mandat. În plus, a mai trăit această experiență și este firesc să-și dorească un guvern al său. Cum îi place să se exprime.

Și mai are varianta Klaus Iohannis, de data asta transformând-se în jucător, să refuze nominalizarea unui premier PSD și pur și simplu să nominalizeze un candidat de premier al frontului anti-PSD. Ei bine, de aici încolo vor începe marile jocuri.

Pentru a avea susținerea Pro România-ALDE, Klaus Iohannis ar trebui să nominalizeze o altă persoană decât liderul PNL Ludovic Orban. Problema nu e că și-ar încălca din nou un angajament, așa cum a făcut-o și în cazul lui Cătălin Predoiu. Problema e că în acel moment, deci după eventuala câștigare de căre Iohannis a alegerilor prezidențiale, nu numai acesta va fi pe cai mari, ci și Ludovic Orban. Iar Ludovic Orban, aruncat peste bord, l-ar putea izola pe președintele reales. Prin urmare, dacă dorește să fie jucător, nu are pentru început altă opțiune decât aceea de a-l nominaliza pe Ludovic Orban. Iar acesta cade la prima strigare, neîntrunind în plenul Parlamentului numărul necesar de voturi, pentru a-și trece guvernul pe care între timp îl și încropește. Este momentul în care Klaus Iohannis joacă cu mâinile dezlegate, în raport cu întreaga clasă politică.

Abia acum începe marele dans. Din momentul respectiv, Klaus Iohannis desemneză un alt candidat de premier pentru a forma un nou guvern. Un guvern minoritar PNL plus USR. Sau doar PNL. Un guvern majoritar, dacă reușește să negocieze și cu alianța ALDE-Pro România. Sau un guvern tehnocrat. Toate variantele de mai sus sunt riscante. În prima variantă, executivul va fi amputat din start, pentru că nu-și va putea trece legile prin Parlament, decât negociind la greu cu PSD. În a doua variantă, pentru că vom avea un executiv tip ghiveci, în care vor fi puse laolaltă personalități incompatibile. În a treia variantă, pentru că am mai trecut și noi, a mai trecut și el prin experiența traumatizantă a unui guvern de tranziție tehnocrat.

Numai că președintele reales Klaus Iohannis dispune de sabia lui Damocles. Dacă și a doua nominalizare cade, automat se ajunge la alegeri anticipate. Pe care cu certitudine majoritatea actualului Parlament, care va decide într-un sens sau altul, nu le dorește. Pentru că, atenție, parlamentarii nu numai că nu s-ar mai putea regăsi pe locuri eligibile în viitoarele liste, dar își vor pierde și pensiile speciale, întrucât nu și-au exercitat un mandat complet de patru ani. Exact acesta este șantajul care îi va permite lui Klaus Iohannis ca, la a doua strigare, să impună ce premier vrea și ce guvern vrea. Astfel încât marele câștigător să fie el însuși. Secondat de de Victor Ponta, care poate trage foloase substanțiale din oricare scenariu. Iar marele pierzant va fi Ludovic Orban, în ciuda faptului că acesta se va împăuna cu a doua victorie electorală, cea de la prezidențiale.

Se joacă extrem de periculos această dublă carte a prezidențialelor și a instalării unui nou guvern, motiv pentru care decidentul din umbră va fi mai mult decât oricând factorul extern. Secondat de serviciile noastre secrete. Care nu mai sunt ale noastre. Iar în acest context nu m-aș mira deloc ca una dintre opțiuni pentru un eventual guvern de tranziție tehnocrat să fie George Maior. Pohta ce-a pohtit!

Sorin Rosca Stanescu